„Scriitoarele au răbdat prea multă vreme aceste centuri de castitate, aşteptându-şi bărbaţii să se întoarcă acasă” (CESEREANU 2010)

Ruxandra Cesereanu „Scriitoarele au răbdat prea multă vreme aceste centuri de castitate, aşteptându-şi bărbaţii să se întoarcă acasă”

în

Mihaela Ursa, Divanul scriitoarei, Limes, Cluj-Napoca, 2010, 203 p.

 

(38) M. U. 1. Credeţi că identitatea de gen se asumă ca un dat natural, sau ca un construct cultural? Ne naştem femei şi bărbaţi sau devenim astfel?

R. C. - (...) Condiţia umană este una de centaur, fie că suntem bărbaţi ori femei. Pentru că nu există femeie care să nu se simtă măcar unu la sută şi bărbat, şi invers, bărbat care să nu se simtă măcar unu la sută femeie. (...)

M. U. 2.Are creaţia dvs. sex/ gen sau nu? Dacă da, este cel natural, biologic sau un altul?

R. C. - (...) Orice questa este iniţiatică, nimic nou sub soare. (...)

M. U. 3. Are stilul dvs. indici de gen sau nu? Dacă da, care sunt?

R. C. - Indicii mei literari de gen (pot să-i numesc, oare, astfel?) ar fi: impulsivitatea, carnalitatea, cromatica violentă, schisma emoţională, tromba imaginilor, sonoritatea şi ritmul simili-dionisiac.

(40) M. U. 6. Din ce moment al existenţei dvs. v-a fost imposibil (dacă e cazul) să mai faceţi abstracţie de identitatea dvs. de gen (sau să gândiţi asexuat)?

R. C. - (...) După ce o femeie intră, însă, în posesia completă a trupului său (cu toate fantasmele care bântuie un trup şi care sunt în legătură insidioasă cu mintea şi cu tânjirile sufletului), ea, cu siguranţă, nu mai are cum să facă abstracţie de identitatea de gen, fiindcă aceasta o defineşte, o încercuieşte şi o străbate ca un fir al Ariadnei. Minotaurul există în noi toţi, fie că suntem femei ori bărbaţi. Şi unii, şi alţii avem nevoie să găsim acest fir al Ariadnei cu ajutorul căruia să ieşim din labirint, după ce am înfruntat minotaurul. (...)

(41) M. U. 9. Cum apreciaţi noua literatură erotică românească?

R. C. - (...) Cum eu însămi m-am găsit, cu stupefacţie, încadrată, la un moment dat, pe Internet (într-un forum on-line) la literatura pornografică (din pricina romanului meu Tricephalos, publicat în 2002, în mod aberant sau deformat, însă, perceput printr-o asemenea grilă), fireşte că mi-am pus deja întrebările pe care le-am formulat anterior. In România, dezinhibarea lingvistică nu a survenit imediat după prăbuşirea regimului comunist: cel care s-a dezinhibat, în prima fază, a fost, limbajul cotidian. (...)

(42) M. U. 10. De ce aşteptăm ca iubirea din romane să fie adulterină, iar femeia să fie amantă, mai puţin mamă?

R. C. - (...) Ipostaza maternală a femeii, în literatură, este considerată interesantă doar dacă este pigmentată cu vreun complex Oedip ori măcar al Electrei, cu nuanţe incestuoase ori lesbiene.

(43) M. U. 15. Sunteţi feministă? Cum înţelegeţi feminismul?

R. C. - (...) Este vorba despre o questa, la al cărei capăt nici eu nu ştiu ce se găseşte, dar aş vrea foarte mult să aflu. Imaginea şi proiecţia femeii-cruciat (din poemul cu acelaşi titlu) a satisfacut, într-o măsură vizibilă, questa credinţei, dar a mizat şi pe altceva, pe o questa parţial de gen. (...). Iar Kore-Persefona (din volumul cu acelaşi titlu) a plusat pe cartea erotismului, dar a unuia în care senzorialitatea avea la capăt fantasma androginului din cei doi aleşi, iubitul şi iubita, ce stau ca într-un cocon protector.

(44) (...) Kore-Persefona a fost, probabil, deşi doar parţial, cea mai senină ipostază din poezia mea, în ciuda senzualităţii sale excesive. (...) Cartea în care am explicat, însă, cel mai bine rădăcina mea femeiască şi arborescenţa ei reală şi fantasmatică (şi psihanalitică) este Tricepbalos, respectiva ultima parte din roman, intitulată nu în zadar UTERUS. (...) Sunt o feministă interesată strict de questa ei individuală (dacă această questa ar putea să le lămurească şi altor femei cum stau lucrurile, cu atât mai bine, dar scopul meu nu este acesta).

M. U. 16. Este feminitatea indestructibil legată de erotism? Dar de maternitate?

R. C. - (...) In cazul personajului Kore-Persefona (majoritatea poemelor din acest volum le-am scris în Grecia, la Atena sau în insula Rhodos) a contat enorm mediul în care mă aflam, anume arşiţa grecească şi langorile ei inerente: există o senzualitate specială care doar în spaţiul mediteranean poate fi percepută cu asupra de măsură de către o femeie. Drept care am făcut din Kore-Persefona un personaj floral, dar şi unul expus unei voluptăţi pe care eu însămi o deconstruiam şi reconstruiam cu delicii, jucându-mă şi răsfaţându-mă. Cultura corporalităţii m-a marcat şi în romanul Tricephalos, unde am încercat să redau un Babei al ispitelor picante şi al senzaţiilor, dar unde am rediscutat şi mitul androginului în cadrul cuplului alcătuit din bărbat şi femeie.

(46) M. U. 20. V-aţi simţit vreodată discriminată sexual? Dacă da, în ce contexte şi cu ce consecinţe?

R. C. - (...) Dar când am început să am oarecare succes în proză, mai ales cu romanul Tricephalos, am fost din nou discriminată în comentarii, pe motiv că doar bărbaţii sunt prozatori autentici!

M. U. 24. Ţineţi la imaginea dvs. exterioară? Vă deranjează să vă declaraţi public vârsta?

R. C. - (...) Aceasta ţine şi de un narcisism pe care, vrând-nevrând, trebuie să mi-1 asum, dar ţine şi de altceva mult mai grav: de faptul că nu mi-am rezolvat interior chestiunea morţii. Că nu am acceptat-o.

„Post-modernitatea şi post-post-modernitatea vor feminiza umanitatea întreagă” (CÂRNECI 2010)

Magda Cârneci „Post-modernitatea şi post-post-modernitatea vor feminiza umanitatea întreagă”

în

Mihaela Ursa, Divanul scriitoarei, Limes, Cluj-Napoca, 2010, 203 p

 

M. U. 2. Are creaţia dvs. sex/ gen sau nu? Dacă da, este cel natural, biologic sau un altul?

3. Are stilul dvs. indici de gen sau nu? Dacă da, care sunt?

(107) M. C. - (...) Îmi place să repet după Cari Gustav Jung că fiecare dintre noi suntem constituiţi dintr-un dozaj diferit de „anima” şi „animus”, de feminin şi masculin, care adesea nu coincid cu sexul exterior şi pe care trebuie să le echilibrăm şi să le asumăm ca să ne realizăm şinele complet. (...)

M. U. 7. Scriitorul dvs. favorit este bărbat sau femeie?

(109) M. C. - Am mulţi scriitori preferaţi, unii sunt femei, alţii sunt bărbaţi, unii sunt contemporani, alţii sunt antici sau medievali. (...)

M. U. 9. Cum apreciaţi noua literatură erotică românească?

(110) M. C. – (...) Dar între „Tricephalos” de Ruxandra Cesereanu şi „Băgău” de Ioana Bradea, pe care la apreciez deopotrivă, se întinde o zonă aglomerată de romane tinereşti mediocre, care nu propun decât defulări imediate ale hormonilor înnebuniţi ale vârstei tinere şi o abrutizare a limbajului care, din păcate, mi se pare că dă seama despre o abrutizare generală a lumii româneşti actuale.

M. U. 10. De ce aşteptăm ca iubirea din romane să fie adulterină, iar femeia să fie amantă, mai puţin mamă?

(110) M. C. - Dar încep să cred că până şi aici realitatea imediată e în plină schimbare, căci maternitatea artificială, transsexualitatea, paternitatea din ce în ce mai asumată a bărbaţilor, filiaţia homosexualilor, concepţia in vitro, uterul artificial şi celelalte inovaţii genetice de ultimă oră, ca şi iubirea în hiperspaţiul virtual, întâlnirea în 3D sau iubirile SF între tereştri şi extratereştri sunt pe cale să transforme profund tiparele noastre afective ancestrale, să ne elibereze de multe blocaje biologice şi prejudecăţi ideologice şi să deschidă experienţa noastră emoţională către relaţii până ieri imposibile, inimaginabile.

M. U.25. Ce părere aveţi despre bărbaţi ca specie? Dar despre femei? Suntem specii diferite?

(116) M. C. – (...) Când am răsfoit best seller-ul Bărbaţii sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus, sau cam aşa ceva, mi-a venit iniţial să zâmbesc, dar cartea analizează pragmatic şi convingător multiplele coduri mărunte şi atât de diferite care reglează şi tensionează existenţa femeilor şi bărbaţilor... Am recomandat cartea şi altora, dar femeile au fost mai atrase decât bărbaţii de acest subiect, ceea ce spune mult despre interesul pentru psihologie la cele două sexe în România.