luni, 7 noiembrie 2022

„Triumful națiunilor” (CARRERE 1991)

Helene Carrere d`Encausse, Triumful națiunilor sau Sfârșitul imperiului sovietic, ed. II, trad. S. Oprescu (Paris 1991), Remember SIC Press Group/Politica la zid 2, București, 1993, 316 p.

 

Introducere
9 (...) Imperiul lui Alexandru cel Mare a dat naștere Bizanțului, transformat apoi în Imperiu Otoman. Istoria este plină de asemenea căderi și renașteri.

 

Partea întâi - Neputința de a înțelege

II.„Mafiocrația”
26 (...) Șevarnadze a primit sarcina de „a curăța” grajdurile lui Augias [RSS Georgia 1972], dar asupra corupției înșiși s-a insistat prea puțin.

 

Partea a doua - Explozii

III.„Kazahstanul pentru kazahi!”

Din nou „internaționalismul”
52 (...) Comisiile constituite de Kolbin [prim secretar rus al PC Kazah], 1986 nu au fost inutile. Deschizând cutia Pandorei a revendicărilor lingvistice, ele au permis populației kazahe să se cunoască mai bine, să se facă înțeleasă, să spere că o politică ținând cont de aspirațiile sale îi va permite să-și protejeze interesele naționale.

IV.Libanizarea Caucazului
59 (…) Problema Nagornâi Karabahului, ecologia, raporturile dintre armeni și azeri, ostilitatea crescândă dintre cele două națiuni chiar la Moscova până la relațiile URSS cu Turcia sunt cauzele acestei crize. 

„Un popor, o republică”
(60) Dorința de a satisface Turcia lui Kemal face puterea sovietică să revină asupra acestei decizii și să atribuie Karabahul, în 1923, Azerbaidjanului. (...) Armenii își regăsesc memoria. Pe cea a genocidului, care îi împinge spre celebrarea amintirii victimelor - pretenție contestată de putereal sovietică la sfârșitul anilor 50, când URSS-ul lui Hrușciov dorea să se împace cu succesorii lui Mustafa Kemal, a insista asupra evenimentelor din 1915 ar fi jenat relațiile sale internaționale.
64 (...) Pe  deasupra, responsabilii republicii [RSS Azerbaidjan 1988] sunt conștienți că un element exterior înclină în favoarea lor: Turcia. Odinioară, aceasta intervenise pentru ca teritoriul azer să primească regiunile reclamate de Armenia.
65 Exigențele teritoriale ce se afirmă la sfârșitul anilor 80 nu sunt ignorate de Turcia, presa le comentează; tema responsabilității Ankarei în protejarea integrității „spațiului turcesc” revine în actualitate.

Un pogrom programat?
68 (...) Dincolo de frontierele sovietice, Turcia așteaptă și ea un moment propice. La 12 martie [1988], găsind momentul oportun, cotidianul „Miliyet” reamintește datoria Ankarei de a veghea asupra teritoriilor turcești, chiar din afara jurisdicției sale. Amenințare subtilă, pe care Gorbaciov nu o poate ignora.

Pe ruși!
71 (...) Armenii, s-a spus, au înclinat întotdeauna de partea rușilor pentru a scăpa de turci.
72 Totul se reduce la constatarea că, departe de a-și juca rolul tradițional de protectoare a turcilor - azerii sunt turci - URSS nu face decât să dea pe armeni pe mâna lor, începând cu cei din Karabah; după acest raționament, URSS și Rusia sunt echivalente, în măsura în care puterea este mai rusească decât a fost vreodată. Situația aceasta impune conștiinței armene ideea că, dacă protecția împotriva turcilor nu mai există, nici acceptarea inconvenientelor ei, adică supunerea față de URSS, nu-și mai are rostul. (...)
Cum să accepte insistențele Moscovei asupra drepturilor culturale ale armenilor, când politica Azerbaidjanului este, din contra, ca printr-un aport masiv de populație azeră, armenii să fie înecați într-o majoritate turcofonă?

Libanizarea
79 (...) Frica de turci a fost învinsă; ea este acum [1990] mai slabă decât disprețul manifestat acum față de puterea centrală și ordinea federală.

V.Duminica neagră

Situația confuză din Abhazia
89 (...) Când Georgia a fost anexată de imperiul țarilor, în secolul trecut, numeroși abhazi au fugit spre Turcia vecină spre a scăpa de o creștinare pe care o refuzau și care, în fapt, nu a avut niciodată loc. (...)
Abhazii au visat - și au cerut puterii sovietice - să-i facă se reîntoarcă pe frații lor refugiați în Turcia în secolul XIX, dându-le pământurile „pe nedrept ocupate”(3) de coloni străini (adică de georgieni).

VI.Valiza ori sicriul

În centrul conflictului: respingerea imigranților
118 (…) Armele utilizate vin pretutindeni din exterior. Acuzația asupra acestui punct este precisă(11). La Tblisi, furnizorul este Turcia vecină.
119 Aceștia [meskeși] sunt originari din Georgia, islamizați (sunniți în majoritate), parțial turciți.

  

Partea a treia - Sfârșitul federalismului

IX.Rusia împotriva URSS-ului
195 (...) Într-o luptă ca aceasta, scriitorii ruraliști se găsesc alături de una dintre cele mai remarcabile personalități ale Rusiei, marele bizantinolog Dmitri Lihaciov.

 

 

Addenda: Organizarea descompunerii Uniunii Sovietice (1990-1991)

Un proiect nou, un nou eșec
288 (...) Este îndoielnic, totuși, ca Națiunile Unite să ignore mult timp statele născute din descompunerea Uniunii Sovietice (ca și din cea a Iugoslaviei).

Tulburările interne din republici
300 (...) În fapt, nu există adjari propriu-ziși, ci georgieni convertiți la islamism între secolele XVI și XVIII, când a ceastă parte a Georgiei a fost sub dominație turcă. Regiunea a fost recucerită de Rusia în 1878, redată Turciei în 1918 și recuperată de puterea sovietică prin tratatul de prietenie din 1921, fructul sprijinului dat de Lenin Turciei kemaliste. (...)
Mai mult chiar: s-au întors către Turcia vecină, care i-a islamizat odinioară, revendicând dreptul de a i se atașa.

Islamul și tentația pan-islamică
307 (...); în căutarea unei identități împărțite, care - majoritar islamică sau turcă - ar fi cel mai sigur mijloc de a influența acțiunile rusești. Popoarele Asiei Centrale sunt conștiente de acest fapt.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Alexandru Madgearu, Românii în opera Notarului Anonim (ȚIPLIC 2002)

Ioan Țiplic, Alexandru Madgearu, Românii în opera Notarului Anonim, Cluj-Napoca, 2001, 259 p. + 5 h. în „Acta Terrae Septemcastrensis”, ...