A.Gechereanu A. & B. Popa & C. Lazăr, Satul tătăresc din Dobrogea și pământul, clasa XII, Liceul „Lazăr Nedeleanu”, Năvodari,
în
Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani &
Universitatea Ovidius Constanța, Tătarii
dobrogeni: istorie, tradiții și civilizație, ed. II, Ovidius University
Press, 2014
(66) Recensămintele ulterioare (1956, 1966, 1977, 1992, 2002, 2012?)
evidențiază o creștere explicabilă obiectiv a populației tătare (și turce)
în aglomerări urbane, deci și o scădere în mediul
„(...): Agilar, Akbas, Tatligeak, Azaplar, Balaban Taligeak, Gence Male.
Azi nu se mai numesc așa. Pe hartă, șoferul rătăcit pe dealurile Dobrogei o să
găsească Hagieni, Albești, Dulcești, Tătaru, 23 August, Mereni. Sate
unde tătarii au fost cândva stăpâni atotputernici.” (C. P.)
Constantin Brătescu, Populația
Dobrogei, „Analele Dobrogei”, I, IX, 1928 - ***, Dobrogea - repere istorice, Europolis, Constanța, 2000.
Adriana Cupcea, Construcția
identitară la comunitățile turcă și tătară din Dobrogea, Institutul pentru Studiul
Problemelor Minorităților Naționale, Cluj-Napoca, 2013.
Carmen Pleșa, Parfumul vechiului sat
tătăresc dobrogean, „Jurnalul”, 15.10.2004
Nicolae Iorga, Istoria românilor prin
călători, Eminescu, București, 1981.
http://casedeepoca.wordpress.com
http://tatar-tarman.blogspot.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu