Stefan Klein, Formula fericirii. Minunatele descoperiri ale neuropsihologiei de azi, trad. Lucia Nicolau, Humanitas/Practic, ed. II, 2017 (germ. 2002), 256 p.
(...)
Cercetările
moderne asupra creierului confirmă o idee de bază a filozofiei antice,
între timp uitată: în vreme ce astăzi mulţi oameni percep fericirea ca pe ceva
ce ţine de destin şi care poate exista sau nu, gânditorii din Antichitate
spuneau că fericirea este determinată de acţiuni corecte. „Fericirea este
urmarea unei activităţi" spunea Aristotel. Fericirea nu este un
dar de la zei, ci aparţine celui care îşi foloseşte posibilităţile în mod
optim. După Aristotel, viaţa activă este secretul fericirii şi al
împlinirii. Din aceste idei, filozofii antici au tras două
concluzii. Prima: dacă fericirea rezidă în împlinirea tuturor posibilităţilor
umane, atunci trebuie să existe nişte reguli general valabile pentru a o
atinge. A doua: fericirea poate fi învăţată urmând aceste reguli. Nu suntem
victimele stărilor noastre psihice şi nici ale mediului.
(...)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu