Mădălin Roșioru, Un paparazzo al literaturii dobrogene, „Tomis”, 2002
(...) Portretist [Ștefan Cucu, Portrete literare] remarcabil, de o aciditate
neașteptată, subtilă, pasiv insinuată în chiar inima de lână a panegiricului
celui mai nesăbuit, autorul nostru semnează o mapă de texte colcăitoare de
„șopârle”, alegând un procedeu extrem de spectaculos, de toreador, dublat de o
candoare tarantiniană, în genul Pulp Fiction: cu o mână te mângâie duios
pe creștet și cu cealaltă te înjunghie pe la spate, cu o mișcare sigură,
de killer profesionist, zâmbind subțire, oarecum stângaci,
nevenindu-i parcă să creadă ce se întâmplă și caracterizând pedant situația, în
sine amuzantă, poate chiar grotescă, prin imposibilitatea unei apoftegme
formulate demult în limba strămoșilor noștri latini: vae victis...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu