(„TOMIS” 2006)

„Tomis”, Constanța, mai 2006, p. 12 [Iosif Iser]

(...) personaje dobrogene (pătrunse în pictură mai ales în varianta turco-tătară, feminină, figură întreagă și drapată) (...) sau adâncite în ceremonialuri uitate de timp.

(...); într-o viață artistică. dominată de un pășunism grațios, `acele  cimitire turcești, adăpostul cadânelor văduve, al căror bocet monoton ținea isonul vântului care le umfla șalvarii multicolori`, trebuie să fi produs impresii de neșters și emulații pe măsură, întrerupte brutal de izbucnirea războiului.

(...) al enigmaticei așezări numite în timp Cruni, Dionysopolis, atunci și astăzi Balcic, peisagistica națională identifică `iconografia unei geografii culturale`.

Revelația ținuturilor dobrogene, a acestor anticamere ale orientului (...).