Europa (HEN & LEONARD 1989)

 Christian Hen & Jacques Leonard, Europa, trad. I. Trăistaru (Paris, 1989), Humanitas / Economie-Repere-8, București, 1992, 161 p.

 

 

I.Cooperare sau integrare în Europa?

 

Datele importante ale construcției europene

15 (...) 28 mai 1979: aderarea Greciei

 

1.Alegerea cooperării

 

Structuri interguvernamentale

 

Statele membre ale organizațiilor de cooperare

18 (...) OCDE: 24 membri, 19 țări europene: (...), Grecia, (...), Turcia, (...)

Consiliul Europei: (...), Grecia și Turcia (1949), (....), Cipru (1961), (...).

NATO: (...), Grecia, Turcia (1952), (...).

 

Domenii de intervenție limitate

23 (...) Comisia europeană a drepturilor omului

(...) În 1985, doar Malta, Cipru, Grecia, Turcia și Liechtenstein nu acceptaseră încă acest drept.

 

 

III. Situația economică a CEE

 

1.Locul CEE în lume

 

Raporturile comerciale și financiare

80 (...) Constituirea CEE reprezenta în plus un interes politic deloc neglijabil: întărirea Europei occidentale față de țările socialiste ale Europei de Est. (...)

 

2. Diferențe naționale și efecte ale integrării în cadrul CEE

 

Creșteri net diferențiale

91 Tabelul IX Primordialitatea orizontului european: structura comerțului exterior al țărilor CEE

Țara – Exporturi spre: CEE-SUA-Japonia- Altele / Importuri din: CEE-SUA-Japonia-Altele

(...)

Grecia – 63,5-7,1-0,7-28,7 / 58,3-3,0-6,1-32,6

(...)

Sursa: CEE

Excedentele unora (Olanda, RFG, Belgia, Luxemburg) compensează aproximativ deficitele celorlalte (Danemarca, Irlanda, Grecia, Regatul Unit).

Economiile de dimensiune modestă (Luxemburg, Danemarca, Olanda, Belgia, Irlanda, Grecia, Spania, Portugalia) mai mult suportă decât animă procesul de dezvoltare ala ansamblului comunitar.

 

O complementaritate în creștere

96 Tabelul X Indicatori economici

Țări - Creșterea medie anuală a PIB în volum (%) (1971-1980 / 1987) – Rata inflației la consum (% medie anuală) (1971-1980 / 1987) – Rata șomajului (% din populația activă civilă) (1971-1980 / 1987) – Rata investițiilor (% din PIB) (1971-1980 / 1987) – Soldul tranzacțiilor curente (% din PIB) (1971-1980 / 1987) – Soldul finanțării administrațiilor (% din PIB) (1971-1980 / 1987)

(...)

Grecia – (4,7; -0,8) – (13,3; 16,0) – (0,8-7,4) – (24,1-18,6) – (-2,4; -4,2) – (-4,8; -10,6)

(...)

Sursa: CEE și OCDE.

 

 

IV. Politicile economice comune

 

Politica agrară comună (PAC)

109 Tabelul XII Diversitatea mijloacelor și a rezultatelor agriculturii europene

Țări-Suprafața medie utilizată (ha/1986)-Partea ocupării agricole în totalul ocupării civile (1986)-Repartizarea ocupării forței de muncă (1984) (15-44 ani %-peste 45 ani %)-Număr de tractoare la ha (1982)-Indicele valorii adăugate pe locuitor (1981-1985 CEE 100)-Sold comercial agricol (miliarde ecu 1986)

(...)

Grecia – 4,3 – 28,5 – 40–60 – 0,07 – 64 – (-0,1)

(...)

CEE – 8.9 – 8,3 - ( ) – ( ) – 100 – (-24)

Sursa: CEE

 

Ecu în Sistemul Monetar European

120 (...) Monede – Ponderi (% din total)

(...)

Drahma grecească – 1,1

(...)

Total – 100,0

121 (...) Cazurile bilaterale de piață ale monedelor se pot depărta de cursurile pivot oficiale în limitele marjelor de fluctuație autorizate, fie + sau – 2,25% (cu excepția lirei sterline și a drahmei grecești, care nu participă la mecanismul de schimb și a lirei italiene a cărei marjă este de + sa – 6%).  

 

Politica regională

129 Tabelul XIII Ierarhia regiunilor

Tabelul redă clasamentul, între 1977-1981, al regiunilor europene în funcție de PIB pe locuitor și a ratelor de șomaj, în raport cu media (egală cu 100) CEE. Problemele regionale cele mai grave corespund valorilor cele mai puțin ridicate ale indicilor. Grecia nu figurează în această medie.

30/40 Calabria / Irlanda de Nord / Sardinia

(...)

154 Hamburg

Sursa: CEE. NB – Spania=60/70, Portugalia=50/60, Grecia=50/60.

130 (...) Principalele instrumente financiare ale activității regionale sunt: FEDER, a cărui acțiune este orientată, în principal, pentru dezvoltarea regiunilor cele mai defavorizate: investiții în infrastructură care să permită crearea de noi locuri de muncă în industrie și servicii (principalii beneficiari: Italia, Regatul Unit, Franța, Grecia);

131 (...) În sfârșit, Programele Integrate Mediteraneene (PIM), ultima inovație a comunității în domeniul regional, au ca misiune accelerarea modernizării regiunilor meridionale [25].

XXI rapport general sur l activite des Communautes europeennes – 1987, OPOCE, Luxembourg, 1988.

 

Politica socială

134 Tabelul XIV Protecția socială în Europa

Țară – (...) – Grecia – (...)

Cheltuieli totale de protecție socială (% din PIB 1985) – (...) – 19,5 – (...)

Prestații de protecție socială (destinații % din total în 1983) – (...) – (-) (...)

Venituri după surse (% din total în 1983) – (...) – (-) – (...)

Sursa: CEE.

 

Politica de cooperare

139 (...) Țara – Acord comercial

(...)

Israel, Iugoslavia – Acorduri de cooperare și acorduri preferențiale cu fiecare țară

Cipru, Malta, Turcia – Acorduri de asociere

(...)

 

 

2. Viitorul politicilor comune

 

Cercetarea științifică și tehnică și promovarea tehnologiilor și activităților noi

152 Programele specifice

(...) 9. În jurul programelor cadru (1987-1991)

(...)

-EUREKA: inițiativa dezvoltării de bunuri și servicii cerute de piață; principalele domenii: optică electronică, materiale noi, laseri de mare putere, microelectronică rapidă și miniaturizată, biotehnologii în spațiul cosmic, programe de cooperare industrială cu „geometrie variabilă”.

-AIRBUS, ARIAN, ESPACE, HERMES: inițiative de dezvoltare comercială în domeniile aeronauticii și zborurilor cosmice.

 

Relațiile externe ale CEE

154 (...) Cu ansamblul țărilor est-europene, membre ale CAER (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc), nu a existat niciodată un acord comercial general.

155 Cu toate acestea, CEE rămâne principalul partener comercial al țărilor din Europa de Est și principalul finanțator al datoriei lor internaționale. Exporturile comerciale sunt reglementate și variază în funcție de parteneri și acorduri de cooperare (dezvoltare de acorduri de compensare în mărfuri, transferuri de tehnici, asocieri, coproducții, subcontractare). Începând din 1982, CEE a pus în aplicare măsuri de salvgardare față de exporturile CAER la produsele sensibile ale pieței comunitare.

156 (...) În ciuda dificultăților pe care le întâmpină construcția integrării comunitare, ale țări bat la ușa CEE: Turcia, de mult timp, Marocul, mai recent, dar și Norvegia și Austria.

Viața filialei (ROȘCA 1999)

Sorin Roșca, Viața filialei, „Tomis”, Constanța, octombrie 1999

 

Hotelul „Parc” din Mamaia a găzduit în perioada 29 septembrie - 3 octombrie 1999 a III a ediție a Simpozionului Internațional KIBATEK (Organizația de literatură turcă din Cipru, Balcani și Europa), având ca organizatori Republica Turcă a Ciprului de Nord, Centrul de Cercetări Științifice din cadrul Eastern Mediterranean University din Cipru, Primăria Izmir, Uniunea Democratică Turcă din România și Uniunea Democratică a Tătarilor Turco-Musulmani din România. 

În prezența consulului general al Republicii Turcia în țara noastră, Hayaff Soysal, numeroasele personalități ale vieții culturale și literare din 17 țări ale lumii au pus în discuție probleme actuale, de mare interes pentru obștea scriitoricească și științifică din spațiul balcanic și euro-asiatic, urmând ca toate comunicările prezentate să vadă lumina tiparului într-un amplu volum, ce va fi pus la dispoziția cercetătorilor în anul 2000.

De un interes aparte s-au bucurat intervențiile și comunicările eseistului Namîk Kemal Zeybek, consilier pentru probleme de cultură al Președintelui Turciei, ale istoricului și scriitorului Amet Gazioglu, consilier al Republicii Turce a Ciprului de Nord, ale scriitorilor Feyyaz Saglam, copreședinte al KIBATEK, dr. Șaban Kalkan, Atila Er (Turcia), Nevzat Yalcin (Germania), Ismail Bozkurt, Tayfun Yucer, Sabahattin Ismail (Cipru), Hayrettin Tahiroglu (Australia), Faki Edeer (Belgia), Carolina Ilica, Dumitru Ion, Yașar Memedemin, Kerim Altay, prof. dr. Mahmut Enver, Aledin Amet, prof. dr. Ibram Nuredin, Genan Bolat, consilier în Ministerul Culturii.

Din partea Filialei „Dobrogea” a Uniunii Scriitorilor din România și a revistei „Tomis” au participat scriitorii Sorin Roșca, și Arthur Porumboiu. Cu acest prilej a fost lansată versiunea în limba turcă a volumului „Domnule copil”, la editura Ex Ponto, în traducerea lui Agi Amet Gemal și Bayar Abdulaim Amet și lector de carte Altay Kerim.

 

Liberalism (BURCHILL 2005)

Scott Burchill, Liberalism, in

Scott Burchill, Andrew Linklater, Richard Devetak, Jack Donnelly, Matthew Paterson, Christian Reus-Smit and Jacqui True, Theories of International Relations, third edition, Palgrave Macmillan, New York, 2005

 

War, democracy and free trade

Prospects for peace

61 (...) Recent conflicts in the Balkans, Central Asia and the Persian Gulf – all involving major industrial powers – are a reminder that the post-Cold War period remains volatile and suggest that war may not yet have lost its efficacy in international diplomacy. None of these constitutes conflicts between democratic states but they are no less important to the maintenance of world order.

 

Human rights

70 (...) The protection of Christian minorities at risk in Europe and in the Orient in the eighteenth and nineteenth centuries by the Treaty of Kucuk-Kainardji (1774) and the Treaty of Berlin (1878) are also part of the same legal precedent, as is the advocacy of British Prime Minister Gladstone in the second half of the nineteenth century and US President Wilson early in the twentieth century.

Economia mixtă (DOGAN & PELASSY 1988)

Mattei Dogan & Dominique Pelassy, Economia mixtă, jumătate capitalistă, jumătate socialistă, Alternative, București, 1992 (1988 franceză)

 

Prima parte: Etatizarea societății

 

II.Statul protector: providența organizată

Fizionomia comparată a statului-providență

Profilul de excepție al Europei Occidentale

Tabelul 1 Cheltuieli sociale în procente din PIB (OCDE)

1974-1975 1982-1983

Țările de Jos – 27,3 – 37,8

Norvegia – 22,3 –

Franța – 21.9 – 31,1

Italia – 21,5 – 31,6

Irlanda – 19,7

Suedia – 19,3 – 32,9

Belgia – 19,3 – 39,7

Republica Federală – 16,9 – 31,1

Danemarca – 15,8 –

Austria – 15,8 –

Regatul Unit – 14,7 – 24,4

Elveția – 13,6 – 15,5

Finlanda – 13,4 -

Canada – 11,8 –

Statele Unite – 11,2 – 22,1

Spania – 11,1 –

Grecia – 9,8 –

Australia – 9,3

Noua Zeelandă – 9,1 –

Japonia – 8,4 – 18,2

Dacă luăm cazul Spaniei și Greciei, care n-au atins decât recent regulile democrației competitive, constatăm că toate țările europene se regrupau deasupra unei linii pe care n-o atinge nici o altă țară neeuropeană.

 

III. Securitatea socială: un colos cu picioarele de lut

Povara pensiilor

83 (...) Cu excepției Greciei și Irlandei, toate țările Europei celor zece au plonjat sub rata de fecunditate de doi copii pentru o mamă.

 

 

IV. Procesul statului-providență

O justiție îndoielnică

97 (...) ; se observă din ce în mai mult în țările de imigrare reacții împotriva acelora care – turci, indieni – sunt acuzați că „golesc casele de ajutorare”.

 

 

Partea a doua: Corporatizarea statului

 

V. Articularea intereselor: proliferarea

Un peisaj european plin de contraste
124 (...) Mobilizarea sentimentului antiturc în Grecia este suficientă pentru un impuls naționalist desuet în politica guvernamentală. Ar însemna că a elibera toți grecii de dominația străină a rămas până în zilele noastre un ideal și un scop al politicii naționale. (...) Alternativa apartenenței la Europa, inclusiv la NATO, a atins țări atât de diferite ca Spania și Norvegia, Grecia și Danemarca.

 

VI: Agregarea intereselor: gâtuirea

Umflarea apelor

145 (...) Dar capacitățile comerciale ale statului algerian, bogat în petrol, sau ale statului turc, important din punct de vedere strategic în cadrul NATO, se adaugă la dificultățile guvernanților nehotărâți în prezent să expedieze în patria de origine forța de muncă devenită inutilă sau să interzică imigrarea urmașilor rămași în țară.

 

VII. Gestația compromisului: actori și poziții

Sindicatele

(160) Tabelul I: Rata de sindicalizare în câteva țări europene
Franța 15%
Spania 20%
Grecia 30 %
Elveția 36%
Germania 40%
Italia 40%
Țările de Jos 40%
Marea Britanie 50%
Luxemburg 50%
Finlanda 65%
Austria 70%
Belgia 70%
Danemarca 70%
Irlanda 75%
Suedia 85%

Împreună cu Franța, doar Portugalia, Grecia și Spania, adică cele mai tinere democrații de pe continent, se caracterizează printr-un grad scăzut de organizare.

161 (...) În Portugalia, Grecia, Spania, dimpotrivă, sărăcia asociațiilor este cronică, iar dreptul la grevă, puțin folosit. În Grecia, sub o treime din forța de muncă este organizată în trei mii de sindicate(9). În afară de aceasta, dorința de a achita cotizațiile este salbă, încasarea acestora fiind deseori o faptă eroică. 

9 = Cf. Beate Kohler, Political Forces in Spain, Greece and Portugal, London, Butterworth Scientific, 1982.

163 (...) În Grecia, cu toate transformările rapide, sindicalismul pare încă marcat de o ideologie preindustrială și slăbit datorită unei extreme fărâmițări, care determină organizațiile să dispară, transformându-se într-o clientelă a partidelor politice(14).

14 = Nikolaus Wenturis, Die griechischen Gewerkschaften, în Hans Ruhle and Hans Joachim Veen eds, Gewerkschaften in den Demokration Westeuropas, Paderborn, F. Schoningh, 1983, II, p. 262.

 

VIII. Sisteme politice și tipuri de arbitraj

Patru tipuri de arbitraj

180 Graficul 1 – Arbitrajul politic în Europa

Democrația centrată pe parlament = Viață politică dominată de partidele politice + Concertare nearticulată sau slabă

A 3 a și a 4 a Republică Franceză

Italia

Finlanda

Grecia

Portugalia

Spania

Democrația executivă = Viață politică dominată de Executiv + Executiv puternic

A 5 a Republică Franceză

Anglia

Irlanda

Germania

Democrația consociativă = Sfera politică dominată de partide + Concertare puternică

Belgia

Țările de Jos

Austria

Elveția

Democrația gestionară = Concertare puternică + Executiv puternic

Danemarca

Norvegia

Suedia

 

 

Concluzii: Mâine, ce fel de societate: hipertatizată sau civilă?

Societate hiperetatizată: Statul controlează 75% din PNB

Noua clasă mandarinală

214 (...) Nomenklatura sovietică – prefigurată în noua clasă conducătoare iugoslavă a lui Milovan Djilas(10), cu sistemul său de rotație(11), este bine descrisă de Michael Voslensky.

10 = Paris, Plon, 1957.

11 = Vezi Radomir Lukic, Rotation among Top Government Officials in Iugoslavia, in Mattei Dogan ed., The Mandarins in Western Europe, New York, Halsted Press-Sage, 1975, pp. 293-304.

Culturile naționale tolerate (BENKO 1991)

 

Benko Samu, Culturile naționale tolerate, în Kantor Lajos & Salat Levente (eds.), „Antologia revistei de cultură „Korunk””, Cluj, 1994

 

104 (...) După bătălia de la Mohacs (1526), în epoca voievodatelor, întinderea teritoriului ce s-a putut a fi numit proprietate personală, începând de la voievodul Janos Zsigmond până la Apafy Mihaly, s-a modificat periodic.

(...) Dar în această parte a Europei este prezentă deja și tradiția religiei bizantine, iar în muzică, în folclor, în decorațiuni, se poate sesiza mirifica existență paralelă a elementelor est-europene și balcanice, precum și interferența și influența reciprocă a acestora cu Occidentul.

105 (...) Gheorghe Lazăr a pornit din Transilvania ca să organizeze la București învățământul superior românesc, în locul celui de limbă greacă.

(„Korunk”, 10/1991)

Benko Samu (1928) – istoric, eseist, academician, Cluj

Europa: o idee în expansiune (MARINO 1992)

 

Adrian Marino, Europa: o idee în expansiune, în Kantor Lajos & Salat Levente (eds.), „Antologia revistei de cultură „Korunk””, Cluj

 

55 (...) În „literatura europeană” „intră” toate literaturile continentale, după cum în „literatura universală”, în Weltliteratur (după formula goetheană),  „intră” toate literaturile lumii. Deci toate literaturile estice, inclusiv cea română, sunt de fapt și de drept „europene”. Și alți comparatiști și scriitori balcanici și central-europeni au anticipat, susținut și polemizat pe această temă iritantă.

56 (...) Ea este de fapt cheia întregii probleme și controverse: „Europa” – așa cum se impune ea conștiinței noastre culturale actuale – reprezintă rezultatul unei tradiții și al unui patrimoniu de valori spirituale comune milenare. Unii l-au definit printr-o imagine tridimensională: Europa este elină în adâncime, latină în extensiune, creștină în înălțime. Alții vorbesc de un „corp istoric”, de „caractere comune”, de un „tezaur”, de un conservatorio etc. Dar toți, fără excepție – și nu putem să le dăm dreptate – revendică o tradiție și o identitate culturală comună, de mare vechime, prestigiu și soliditate. Iar a fi „european” înseamnă, în consecință, a cultiva, a apăra sau măcar a ader la aceste valori recunoscute, cu respect, uneori cu venerație, drept specific „europene”. Evident, trebuie neapărat să precizăm și să enumerăm aceste „valori”.

 

(„Korunk”, 6/1992)

Adrian Marino (1921) – istoric literar, eseist, Cluj

Erori istorice (KANTOR 1990)

 

Kantor Lajos, Erori istorice (Perspective?), în Kantor Lajos & Salat Levente (eds.), „Antologia revistei de cultură „Korunk””, Cluj

11 (...) Exemplele des invocate ale lui Bethlen Gabor sau Apaczai au reprezentat și reprezintă și orientarea politică și politico-culturală europeană (de est, de vest și centrală, ba, mai mult, balcanică și chiar asiatică) în spiritul vremii, dar cum lumea, lumea noastră, s-a dilatat, de aici, de pe malul Someșului Mic, din inelul carpatin, nu trebuie să uităm nici de America, dar nici de Africa.

13 (...) Iată deci textul scris în 1987, pentru uz personal, totuși cu implicații dodonice pe alocuri (gândindu-mă că eventual voi fi descoperit? dar ce ar fi dovedit, de exemplu, imprecizia ultimei propoziții care făcea aluzie la persecutarea revistei Korunk?).  

(„Korunk”, 1/1990)

Kantor Lajos (1937) – critic literar, redactor-șef „Korunk”

Celebra pereche de statuete din cultura Hamangia (VOINEAGU 2007)

 Georgiana Voineagu, Celebra pereche de statuete din cultura Hamangia, în turneu european, „Cuget liber”, Constanța, nr. 5279, 26.X.2007, p. 17. (P IV 34)

 

Perechea de statuete „Gânditorul de la Cernavodă” din cultura Hamangia și „Femeie șezând” va fi expusă la Muzeul Național de Istorie a României timp de trei luni, (…), înainte de a fi prezentată într-un turneu european, anunță MNIR. Cele două piese neolitice vor fi expuse într-o vitrină blindată (…). Sculpturile, obiecte de patrimoniu,  vor fi prezentate apoi în cadrul evenimentului „Nașterea unei mari expoziții: A l'aube de l'Europe. Les grandes cultures neolitihiques de Roumanie”. Expoziția prezintă 50 de obiecte de artă, care fac parte din expoziția europeană care debutează la Olten, în Elveția, în iunie 2008. (…), obiectele de artă vor mai fi expuse în Muzeul Regal de Artă și Istorie de la Bruxelles. (…)

Europa în balanță (BERTRAM 1995)

 Christophe Bertram, Europa în balanță, trad. I. Ieronim & A. Tudor, Clavis, 1996 (Washington, 1995)

 

Introducere
9 (...) În ultimii patru ani, Europa a fost martora unui sângeros război în Balcani, care abia acum dă semne că s-ar termina.
10 (...) Totuși, așa cum a demonstrat și războiul din Balcani, tensiunile, pericolele și chiar războaiele care apar se manifestă în general în regiuni restrânse - spre deosebire de situația Războiului Rece, când ele ar fi avut consecințe globale.
14 (...) Pentru Uniunea Europeană, nesiguranța este rezultatul îndoielilor tot mai mari care îi chinuie pe cetățenii Europei și guvernele lor, în legătură cu înțelepciunea hotărârii de a transfera noi puteri Uniunii și cu pericolul ca  obiectivul supranațional originar să-și piardă din importanță o dată cu includerea mai multor țări din nordul, sudul, estul și centrul Europei, țări cu o mare diversitate de probleme.
15 (...) Cât timp își poate păstra NATO credibilitatea ca alianță militară, când prima încercare din Europa după Războiul Rece, conflictul din Balcani, a găsit o alianță nehotărâtă și șovăitoare, care și-a adunat curajul și voința de a interveni abia după câțiva ani?
16 În Balcani, NATO și-a temporizat acțiunea pentru a evita absorbirea sa în conflict - însă a descoperit că era din ce în mai atrasă în el, dacă nu forțele sale militare, cel puțin cu prestigiul său, cu autoritatea, credibilitatea și coeziunea sa.
 

 

1. Confruntarea cu incertitudinea

 

Pericole și reacții
21 (...) Înseamnă atunci că adevăratul pericol este cel al conflictelor periferice - în Balcani, în Georgia sau în Algeria - care pot cuprinde Europa Occidentală? (...) Chiar și lunga și amara luptă din Balcani s-a limitat numai la acea regiune. Impactul major pe care acest conflict îl are asupra securității  Europei Occidentale este indirect - el a împins un milion de refugiați spre Europa de Vest, subminând credibilitatea Alianței Occidentale și creând precedentul supărător că, în mijlocul Europei, forțele militare sunt încă o dată utile pentru cuceriri teritoriale.
(...) Cele mai posibile candidate la lupta de tip balcanic - câteva din noile democrații din Europa Centrală și de Est și statele succesoare ale sovietelor, care nu au depășit încă transformările economice și politice - demonstrează un grad remarcabil de consolidare.

 

Stabilitate prin stabilizarea instituțiilor
23 (...) Tragedia din Balcani, primul război european al erei noi, este un exemplu în acest sens: războiul nu a fost rezultatul prestabilit al dezmembrării Iugoslaviei lui Tito, ci rezultatul unei combinații de eșecuri politice, dintre care nici unul nu ar fi putut, de unul singur, să declanșeze conflictul.
24 (...) Imaginați-vă ce se întâmpla dacă Iugoslavia ar fi fost membru cu drepturi depline al Comunității Europene (sau numai aspirantă) în 1990, cu un an înainte ca diferitele republici să opteze pentru independență și să se împotmolească în război. Ele ar fi fost antrenate într-o procedură menită să reconcilieze independența națională cu independența regională, îndreptând liderii politici spre prosperitatea economică pentru poporul lor decât spre cuceriri teritoriale și „purificare etnică”. Fitilul aprins ar fi avut mai multe șanse să fie stins înainte ca flacăra să ajungă dinamită. În spațul strâmt al amenințărilor imediate instituțiile pot rareori interveni eficient. În spațiul mai larg al întâmplărilor indirecte, ele sunt în elementul lor.

 

 

2. O alianță fără fond?

 

Criza existențială NATO
31 (...) Războiul din Balcani este tipic pentru noua situație și nu un caz special (cum pretind mulți). A arătat cât de greu este pentru NATO să realizeze, pe cea mai mare durată a conflictului, altceva decât un consens al inacțiunii. Abia atunci când, după mai mult de patru ani de război, prețul lipsei de acțiune a ajuns prea mare, Alianța a conceput un plan care să pună capăt luptei. Membrele NATO au fost incapabile să înțeleagă din timp importanța strategică a conflictului. (...)
În anii Războiului Rece, lupta din Iugoslavia ar fi trimis imediat semnale de alarmă în tot Vestul. Multe scenarii despre al treilea război mondial au avut ca punct de plecare într-o presupusă criză ce urma să apară după moartea lui Tito. În aceste scenarii, Uniunea Sovietică nu ezita să exploateze situația pentru a-și extinde zona de control și Occidentul se unea ca să opună rezistență amenințării sovietice. (...)
La izbucnirea războiului din Balcani, în vara anului 1991, guvernele occidentale au fost de părere unanimă că problema era de importanță minoră pentru securitatea lor.
32 (...) Bosnia a devenit un soi de mlaștină pentru Occident (argumentul preferat al oficialităților din Vest pentru a nu se implica), asta și din cauză că Occidentul a fost dispus să-i lase pe alții să dispună cursul evenimentelor. Abia în toamna anului 1995, când balanța militară a înclinat în defavoarea sârbilor bosniaci și în avantajul guvernelor croat și bosniac, puterile occidentale, sub conducerea SUA, au luat, în sfârșit, frâiele în mâini, adăugând un puternic argument militar la diplomația lor până atunci șovăitoare.
Aceia care doresc să califice războiul din Balcani și performanța obținută de NATO în acest context drept o excepție, un eveniment izolat din care nu se pot învăța lecții generale, trebuie să explice cum se vor deosebi primejdiile viitoare de acesta. Noile pericole pentru securitatea occidentală pot fi chiar mai indirecte decât în Balcani. (...) Poate cineva care susține că Iugoslavia este un caz special, să afirme cu seriozitate că membrii NATO se vor comporta altfel la izbucnirea unui alt conflict?
Toate celelalte conflicte imaginabile vor fi în continuare departe - fie că este vorba de luptele interetnice din sud-estul Europei, de războaiele tribale din Caucaz, de revoluțiile islamice care zguduie Africa de Nord sau de o nouă situație extremă din Golf.
33 Faptul că Occidentul nua fost în stare să privească conflictul european din Balcani ca pe o primejdie demonstrează că, în mai multe planuri, va fi chiar mai puțin în măsură să răspundă la multe alte situații. (...) Dacă, de exemplu, Turcia ar fi atrasă într-un conflict regional, ca urmare a crizei kurde, partenerii săi din NATO nu i-ar veni imediat în ajutor.
(...) În plus, conceptul [unitate în operațiile „în afara zonei”] conține erori practice, puse în evidență prin felul în care NATO a ajuns să se implice în cursa războiului din Balcani.
34 (...) (...) ; astfel, consimțământul tuturor celor 16 guverne de a impune interdicția ONU de a se efectua zboruri deasupra Bosniei sau de a organiza lovituri aeriene pentru a proteja forțele ONU a fost posibil și pentru că guvernele care s-au opus cel mai mult intervenției militare, în special Marea Britanie, s-au putut bizui pe hotărârea comandanților ONU de la sol pentru a evita orice acțiune serioasă. (...)
Acest lucru ne sugerează că incapacitatea alianței NATO de a acționa unit și în timp util, după cum s-a văzut în Balcani, nu este o excepție, ci o regulă: (...). (...) Nu este adevărat că guvernele occidentale erau adânc divizate în ceea ce privește modul de acțiune în Balcani. Ele au fost unite de dorința fermă de a nu întreprinde nimic serios în acest război - un consens fundamental, umbrit deseori de neînțelegerile pe marginea unor probleme secundare.
Este adevărat că, la sfârșitul verii anului 1995, după peste patru ani de război în Balcani, Alianța a părut în cele din urmă să-și redescopere hotărârea pentru acțiuni decisive. Aviația NATO a condus o campanie importantă împotriva pozițiilor sârbilor bosniaci, pentru a-i face pe liderii lor să accepte un plan de compromis, iar guvernele din Alianță au insista ca forța NATO însărcinată cu supravegherea aplicării unui acord de pace să fie sub comanda operativă NATO, autorizată dar nu comandată de ONU. Toate acestea au fost utile, poate chiar decisive pentru a pune capăt războiului bosniac - (...).
35 (...) Este semnificativ faptul că dorința alianței NATO de a trimite 5.000 de oameni în Bosnia-Herțegovina, la sfârșitul anului 1995, a coincis cu încetarea ostilităților în zonă. De aceea, performanța generală a NATO în cadrul conflictului din Balcani, inclusiv contribuția sa impresionantă de la sfârșit, confirmă dificultatea organizatorică cu care se confruntă în realizarea operațiunilor „în afara zonei”.

 

Tensiunile schimbării
38 (...) Când, în noiembrie 1994, respectând procedurile acceptate ulterior și după consultații neoficiale, Comandantul Suprem al Aliaților din Europa a cerut șase avioane de recunoaștere de la Forțele Aeriene Germane pentru a le folosi în Bosnia s-a confruntat cu greutăți majore și neașteptate.
39 (...) Ele statele membre își pot chiar retrage forțele dintr-o operațiune comună - așa cum s-a întâmplat cu SUA în noiembrie 1994, când și-au retras din forța maritimă care supraveghea respectarea embargoului ONU asupra armelor impus fostei Iugoslavii.

 

Noua misiune: asigurarea păcii după Războiul Rece
43 Este normal pentru vest-europeni să fie conștienți de impactul instabilităților din Europa de Est (deși, după cum demonstrează războiul din Balcani, s-a dovedit contrariul) și să se gândească la rezolvarea.
44 (...) (...); mai poate, de asemenea, ajuta la reducerea tensiunilor din interior, așa cum NATO a ajutat la împiedicarea izbucnirii unui război greco-turc, în ciuda antagonismelor dintre cei doi membri ai Alianței sau (...).

 

 

4.Europa de Est și noul NATO

De ce este necesară extinderea NATO
58 (...) Dacă alianța s-a dovedit pregătită și dornică să intervină în conflictul din Balcani pentru a împiedica cea mai cumplită formă de instabilitate - un război prelungit pe teritoriul european - (...). Conflictul din Balcani a demonstrat că este mai bine să fii sigur în cadrul și nu în afara alianței NATO.

 

Definirea condiției de membru NATO
61 (...) E limpede că nu toate țările așezate în zona vestică dintre Germania, Grecia, Turcia și Rusia vor putea și vor fi rugate să se alăture Alianței Occidentale.
62 Într-un viitor apropiat s-ar putea ca evoluția țărilor dintre estul și sud-estul Europei, precum și repercusiunile ce pot apărea ca urmare a admiterii de noi membri în NATO, să excludă posibilitatea ca, pe moment, majoritatea acestor state să fie admise.

 

Implicații pentru Alianță
64 (...) Grecia și Turcia au fost primite la începutul anilor 1950, când conflictul coreean a stârnit temeri față de un război iminent în Europa; (...).

 

Țări care nu sunt încă membre și țări care nu vor fi niciodată
68 (...) [membru asociat] Ar putea fi un lucru foarte potrivit pentru unele țări, cum ar fi Slovacia, România și Bulgaria, considerate candidate potențiale la statutul de membre, dar pentru care, dintr-o diversitate de motive interne și externe, încă nu a sosit timpul.

 

5. O uniune cu probleme

 

Imperativul instituțional
75 (...) Deoarece se extinde geografic către Europa de Sud-Est, Centrală și de Est, trebuie să cuprindă o varietate din ce în ce mai mare de interese naționale, ceea ce face unitatea de vederi să fie chiar mai greu de obținut decât ar fi cazul pentru numărul de state implicate în proces.
76 (...) [susținătorii integrării europene] Ei se referă la nemulțumirea opiniei publice față de ideea europeană, apărută după insuccesul înregistrat de Uniune în conflictul din Balcani și la sondajele de opinie, care arată aprobarea pentru acordarea unui sprijin mai puternic acordat apărării comune și politicii de securitate.
(...) [tratatul Maastricht] Cu toate acestea, în doi ani procedura a produs numai șapte inițiative modeste, printre care trimiterea de observatori la alegerile din Rusia și Africa de Sud și înființarea unei administrații UE în orașul bosniac Mostar.
77 Mai mult, după cum a demonstrat din nou dezordinea de care Europa a dat dovadă în Iugoslavia, birocrații din ministerele de externe sunt de obicei pregătiți în arta transformării diferențelor minore în unele majore - în interese naționale incompatibile.
 

 

6. Europa de Est și Uniunea Europeană
 
85 (...)  În trecut, includerea în UE a ajutat țările să depășească regimurile autoritare și să facă trecerea spre stabilitate socială și democratică.  Grecia, Spania, Portugalia sunt primele exemple.
86 (...) Spre deosebire de NATO - care definit motivele și modalitatea primirii de noi membri, dar mai are nevoie de timp pentru a identifica țările care se califică (și când) - UE a specificat, prin încheierea tratatelor de asociere, țările pe care le consideră eligibile: Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Bulgaria, România, Țările Baltice și Slovenia.

 

 

7. NATO și Uniunea Europeană

UEO: o problemă mai mult decât o soluție
97 (...) Adevărul este că nici NATO, nici UEO nu sunt capabile să conducă operații în afara zonei; orice ar încerca, ar ajunge la o ruptură. Pentru ambele organizații, aceasta a fost lecția învățată de la conflictul balcanic. (...) Țările principale din UEO, în loc să manifeste unanimitate privind obiectivele din Balcani, și-au observat reciproc motivele cu adâncă neîncredere.

 

Un NATO europenizat
99 (...) Încă o dată, conflictul balcanic a demonstrat intens aceste schimbări. Pentru că SUA au refuzat să trimită forțe armate de teren în acea zonă, majoritatea căștilor albastre au venit de la aliații europeni ai NATO.
100 În iunie 1995, după un atac NATO greșit asupra depozitelor de muniție sârbești din Bosnia, sârbii bosniaci au luat ostateci „căști albastre” ONU. (...) SUA a luat mai departe inițiativa negocierilor după victoria Croației în Krajina în august 1995, schimbând ecuația strategică - ceea ce arată doar că americanii pot încă să preia conducerea, nu și că asta vor face întotdeauna.
Conflictul balcanic, e drept, se petrece în Europa. (...)
E o incapacitate instituționalizată de însăși structura ei [UEO] specială, reunind 4 tipuri de afiliere: (...); membri asociați, țări europene membri NATO, dar nu UE (Turcia, Islanda, Norvegia);

 

Extinderea spre Est: separată, dar paralelă
103 (...) Pe de altă parte, UE nu a fost prudentă în selecție: nu numai Polonia, Ungaria și Cehia, dar și Slovacia, România, Bulgaria, Slovenia și cele trei state baltice sunt considerate ca membre UE, într-un viitor oarecare.

 

Instrumente variate pentru variate probleme
105 (...) Unele din probabilele state membre ale UE în viitor - statele baltice, România, Bulgaria ori Slovenia s-ar putea să nu devină aliate NATO.

  

8. Conexiunea atlantică

 

Numai lipsa conducerii?
110 (...) SUA încă mai poate și de multe ori mai vrea să se situeze în frunte în situații speciale - cum a fost atacul Irakului împotriva Kuwaitului, proliferarea nucleară în Asia de Est sau eforturile întârziate pentru pacea în Balcani.

„Starea Națiunii 2000” (BONDREA 2000)

 Aurelian Bondrea, Starea Națiunii 2000. România încotro?, vol. I, Editura Fundației România de Mâine, București, 2000

 

 

I.Revoluție, reforme, tranziție. Sinteza unor opinii
(22) (...), iar în Bulgaria numai un grup de intelectuali a încercat să protesteze.

 

II.Capitalismul românesc în perioada interbelică (1918-1939)
(39) România devenea astfel o mare și puternică țară din Sud-Estul Europei.
(58) Un alt indicator sintetic – venitul național pe locuitor – după calculele ONU [Economic Survey of Europe in 1948, Geneve, 1949], situa România cu nivelul cel mai redus în Europa. Astfel, în 1938, Anglia avea 378 dolari, Franța 236 dolari, Austria 179 dolari, Cehoslovacia 176 dolari, Grecia 80 dolari, iar celelalte țări din Sud-Estul Europei, inclusiv România 72 dolari pe locuitor.
(58) În tabelul publicat în sursa citată [ONU, Economic Survey of Europe in 1948, Geneve, 1949], care cuprindea 18 state, țara noastră se afla pe ultimul loc după Bulgaria.

(60) Două țări apropiate de România, ca profil economic, consumau, pe locuitor : Polonia 22 kg oțel și 25 kg ciment, Bulgaria 14 kg oțel și 23 kg ciment. În România se consumau 21 kg oțel și 18 kg ciment. 

 

III.Socialismul românesc în perioada postbelică (1947-1989)
(75) Rezultatele transformării agriculturii românești din extensivă în intensivă se dovedesc, la o comparație internațională, a fi mai reduse decât ale altor state socialiste (Cehoslovacia, Ungaria, Bulgaria), (...).
(92) În 1938, după indicatorii macroeconomici – venit național, productivitatea muncii – economia românească se situa pe ultimele locuri în economia europeană, în aceeași grupă cu Bulgaria, Polonia, Iugoslavia, cu nivel și structuri economice asemănătoare.
Tabelul 23. Banca Mondială, Produsul Național Brut pe locuitor în 1988
Țara – PNB/Loc. – Locul în Europa
Elveția – 27.379 – 1
Cehoslovacia – 3.960 – 17
Iugoslavia – 2.680 – 20
România – 2.210 – 22
Polonia – 1.850 – 24
Albania – 790 – 25
Media europeană – 8.238 –
(93) Tabelul 24.Productivitatea muncii sociale pe o persoană ocupată în dolari (30)
Țara – 1989/Varianta I/Moneda națională la cursul de schimb – 1990/Varianta II/Moneda națională la paritatea puterii de cumpărare – Decalaje Varianta I
Elveția – 56.277 – 35.587 – 11,1
RFG – 47.748 – 36.303 – 10,2
Franța – 46.665 – 40.097 – 9,2
Italia – 41.855 – 40.384 – 8,2
Spania – 29.229 – 33.837 – 5,6
Cehoslovacia – 9.898 – 15.750 – 1,9
Iugoslavia – 5.507 – 11.390 – 1,1
Ungaria – 5.614 – 13.340 – 1,1
România – 5.057 – 6.360 – 1
Bulgaria – 4.779 – 11.580 – 0,9
Polonia – 3.814 – 9.045 – 0,8
URSS – 3.605 – 11.390 – 0,7
Albania – 1.899 – 2.271 – 0,4
30 = C. Grigorescu (ed.), Nivelul dezvoltării economico-sociale a României în context european. 1989, p. 38

  

IV.Tranziția în România în perioada 1990-2000
Învățământul, știința și cultura națională
(129) Documente ale Băncii Mondiale arată că Bulgaria, Polonia și Ungaria alocau, cu ani în urmă, 6,4%, 5,6% și peste 7% din PIB pentru învățământ.