Sebestyen Mihaly, De la înrădăcinare la emancipare, în Kantor Lajos & Salat Levente (eds.), „Cumpăna. Antologia revistei de cultură „Korunk”” 1/1990-1992, Cluj, 1994
323 (...) În același timp, însă, societățile
tradiționale, structurile economice mai slab dezvoltate aveau nevoie în mod
obiectiv de o pătură socială liberă care să dispună de o mobilitate așa mare (evrei,
armeni, nemți, cehi, turci, polonezi, albanezi), încât
activitatea desfășurată (negoț, industrie, arendări agricole sau de altă natură,
tranzacții bancare) să aibe efecte benefice asupra întregii societăți.
324 (...) Informațiile despre evrei sunt mai frecvente
începând cu sfârșitul secolului XVI, când se înviorează relațiile economice și
când cele trei țări (s-a format Voievodatul Independent al Transilvaniei) din vecinătatea
Imperiului Otoman încep să desfășoare între ele, cu Levantul, dar și
cu Polonia, o activitate comercială din ce în ce mai activă. În cadrul Imperiului
Otoman, la Constantinopol și Salonic, au trăit numeroși
evrei, în comunități prospere, implicați în tranzacții de mare calibru,
„internaționale”, în țările Europei de est, printre care și regiunile de la
nord de Dunăre. Aceste relații erau bilaterale: voievozii ardeleni apelau la
negustorii evrei din Constantinopol pentru procurarea de articole de
lux, iar domnitorii din Moldova și Muntenia tot la aceștia apelau pentru
credite. Pe boierii care doreau să obțină scaunul domnesc din cele două țări, „bancherii”
i-au „ajutat” cu sume fabuloase.
Apogeul relațiilor tot mai accentuate și sistematice
l-au constituit dispozițiile emise la începutul secolului XVII de către Gabriel
Bethlen și care se referă la privilegiile și libera trecere acordate evreilor,
care mutându-se de la Constantinopol, doreau să se stabilească în Ardeal.
325 (...) În zona Partium, în Moldova și Muntenia, ocupația
otomană nu i-a împiedicat pe evrei să se stabilească în orașe. Nici
eliberarea localităților Timișoara, Oradea, a zonei Banatului de sub ocupația
otomană nu atras după sine expulzarea evreilor din orașele mai mari,
dimpotrivă, alături de cei care locuiau deja aici, se puteau stabili în voie și
noii sosiți din Imperiul Austro-Ungar. (...)
Rezultatele recensământului efectuat la cererea
autorităților locale ungurești atestau că cea mai mare parte a evreilor
proveneau, de o generație, două, din Germania, Cehia, Moravia, Austria, partea vestică
a Ungariei, din ținuturile poloneze sau din cele turco-balcanice. (...)
În urma recensămintelor parțiale realizate în 1735, respectiv 1779-1781,
privind compoziția evreilor din Ardeal, putem trage concluziile necesare conform
cărora mulți provin din Polonia, din voievodatele românești, din Imperiul Otoman
sau din Ungaria, numeroase familii de evrei locuiesc deja de trei, patru
decenii pe aceste meleaguri, ocupându-se în principal de negoț.
(„Korunk”, 8/1991)
Sebestyen Mihaly (1947) – istoric, bibliotecar, Târgu-Mureș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu