Aproape de Elada (CĂLINESCU 1985)

George Călinescu, Aproape de Elada, Supliment 1985 „Revista de istorie și teorie literară”, Academia de Științe Sociale și Politice a RSR

 

Oratoria și celebritatea

(27) Iată ce scrie Setembrini () despre Emmanuelle Orchi da Como, predicator: „În prima predică începe cu păunul căruia îi descrie coada, apoi vorbește de măr, apoi de jocul cu mingea, de iarba pe pajiște, de știința lui Ptolemeu, de T. Brache, Fracastoro, de unde sare la Hercul, Alexandru, Bucifal care seaman cu amvonul.”

 

Prietenele noastre cărțile

(47) Îl văd pe Dinu Păturică jucând menuet cu vătafii în straie orientale.

 

Discriminații,  49-64

(51) Grecia e mai uscată, mai tragic sudică, spre a vorbi astfel.

(55) Într-un anume fel, concetățeni ai lui Caragiale, suntem mai incisivi, mai greci, totuși literatura lui Sadoveanu și a nuveliștilor îndeobște arată o simpatie excesivă pentru om.

(59) Nu-i aci (Beatrice – Dante) nimic bizantin, nimic fantastic.

 

Civilizație și cultură

(69) Noi, oamenii, nu mai stăm turcește, ca nomazii, ci folosim acest instrument de odihnă a trupului (scaun).

 

(La un symposion platonic)

(87-88) Mă gândesc că dacă în monotonia picturii de cameră, ar apărea în România o școală romantică a marei compoziții. și Occidentul ar lua cunoștință de maeștrii români pictând o lume bizară între barbarie și civilizație, Occident și Orient, căzută într-o nemișcare academică, lumea într-un cuvânt a lui Pann, Filimon, I. Caragiale și M. Caragiale, Barbu, care e o lume clasică, îmbrăcată extravagant pitoresc, atunci Occidentul s-ar pasiona pentru literatura noastră și ceea ce nouă ni se pare banal, ar fi nou.

 

[Rostul femeii române]

(93) Se zice că o regină a amazoanelor, auzind de Alexandru cel Mare, a dorit să perpetueze speța cu ajutorul acestui superb exemplar viril. Prin aceasta, principiul izolării în sterilitate a fost încălcat.

 

8.Gaston Migeon/Carnete , 188-90

(189) ) Nearchos, generalul lui Alexandru cel Mare, se îmbrăca în mătase chineză. (...)

Bizantini. Sub Constantin cel Mare apar veșmintele de mătase, țesute sau brodate (San Vitale din Ravenna). Deși probabil grecii sub Valens și Valentinian, secolul IV, primeau mătăsuri brute din Orientul extrem; abia în secolul VI, sub Iustinian, Constantinopolul află secretul creșterii viermilor de mătase prin doi călugări, care aduc semințe de dud în bastoane de bambus găurite. În 1204 Constantinopolul e luat de cruciați, venețienii trag profit pentru atelierele lor din prada enormă.

 

11.Trattati del Cinquecento sulla donna/Carnete, 196-200

(200) În Tracia, Lidia, Iliria fetele obișnuiau să strângă prin comercializarea favorurilor, (...).