Tătarii din Dobrogea (COCOȘ 2014)

Radu Cocoș, Tătarii din Dobrogea, clasa X, Liceul Teoretic „Miron Costin” Constanța,

în

Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani & Universitatea Ovidius Constanța, Tătarii dobrogeni: istorie, tradiții și civilizație, ed. II, Ovidius University Press, 2014

 

 

(115) Tătarii sunt un grup de populație de origine mongolo-turco-turanică, (...).

 

Tătari sau mongoli?

(...)

-al doilea punct de vedere, care capătă o pondere din ce în ce mai mare printre istorici, îi apreciază pe tătari, încă de la început, ca un element component al lumii proto-turce.

(117) Deși inițial, Hoarda de Aur a fost un stat puternic și independent, (...), ea a căzut cu timpul sub influența Imperiului Otoman, căruia i-a fost un aliat fidel. Începutul relației de vasalitate față de sultanul de la Istanbul a început în timpul lui Mehmet II Fatih, cuceritorul Constantinopolului. Tătarii i-au chemat în ajutor pe turci deoarece hanul lor fusese capturat de genovezii din colonia Caffa de pe malul Mării Negre. Aceștia au venit, dar i-au transformat în vasali, fiind obligați să le ofere suport militar. în campaniile pe care le-au dus către Europa.

 

Tătarii din Dobrogea

(118) Cucerirea Crimeii de către ruși a avut un mai multe consecințe secundare. Atunci a luat amploarea tragedia tătarilor crimeeni, aceștia pierzându-și multe drepturi laice și religioase, fapt care i-a împins spre exil către Turcia. Uni au plecat direct peste Marea Neagră cu corăbiile, iar alții au luat-o prin vestul acesteia, o parte din ei oprindu-se în Dobrogea.

Ei au ales acest teritoriu pentru că aici erau prezenți tătarii încă din secolul XIII. O dovadă istorică este monetăria de la Isaccea, unde au fost găsite monede bătute de prințul Nogay, cel de la care se trage numele etniei nogailor.

Una din primele mențiuni ale prezenței tătarilor în Dobrogea datează dintr-un document din timpul lui Mehmet II și se referă la epoca lui Gengis-han, când șefului tătar Ebruz–ata i-a fost dăruit un domeniu în zonă.

Consolidarea prezenței tătarilor în nordul Dobrogei, în apropierea centrului crimeean al stăpânirii tătare este o realitate la sfârșitul secolului XIII sau începutul secolului XIV. Este perioada când cronicile musulmane înregistrează așezarea urmașilor prințului Nogay într-o zonă cu centru la Isaccea.

Dintre așezările dobrogene, orașul Medgidia, renumit pentru geamia „Abdul Medgid”, are o concentrare însemnată de tătari autohtoni. (...)

(...)

O primă evaluare a numărului tătarilor din Dobrogea imediat după războiul de independență a fost făcută de Ubicini. Rezultatul său, din 1879, este imprecis, deoarece  tătarii erau incluși împreună cu turcii în grupul musulmanilor. În acel moment existau în Dobrogea românească 134.000 de musulmani. Prima evaluare precisă a tătarilor dobrogeni datează din 1911, când sunt înregistrați 25.086, respectiv 7,3% din populația provinciei.

 

 

Mehmed Ablay, Din istoria tătarilor, Kriterion, București, 1997.