Trecutul sub pașii noștri (DIACONESCU 2015)

Dragoș Diaconescu, Trecutul sub pașii noștri. Fortificațiile Timișoarei în perioada otomană, str. Sergent Constantin Mușat

în

Victor Bunoiu & Dan Vlase (ed.), Arheologia Banatului. Cercetări. Descoperiri. Intervenții, Antem, Timișoara, 2015

16 Amplasată în colţul nord-vestic al Pieţei Unirii, strada Sergent Constantin Muşat asigură legătura acesteia cu Piaţa Mărăşti. Strada Muşat este legată organic de Piaţa Unirii, ambele

suprapunându-se pe partea nordică a cetăţii medievale turcești şi, în mod special, peste sistemul defensiv al acesteia.

Studierea hărţilor vechi ne oferă posibilitatea să observăm că ductul actual al străzii suprapune un turn bastionar rectangular aparţinând liniei exterioare de fortificaţie a cetăţii turcești, numit bastionul Azig Paşa.

Observaţiile stratigrafice susţin afirmaţia conform căreia toată suprafaţa actuală a străzii Muşat a fost amenajată pe o terasă înaltă situată la nord de cursul Timişului Vechi, transformat de otomani în linia principală de apărare a cetăţii Timişoara. Pe terasă a fost săpat şanţul liniei exterioare de fortificaţie a cetăţii şi amenajată palisada aferentă, la începutul secolului al XVIII-lea.

Au fost identificate 100 de complexe arheologice, dintre care 15 moderne şi contemporane. Cu excepţia urmelor liniei de fortificaţie a cetăţii turceşti, cele mai reprezentative sunt: un mormânt de înhumaţie (datat în prima jumătate a secolului al XVIII-lea), şanţurile de fundaţie şi gropile de stâlpi ale unor structuri de locuit (case sau anexe gospodăreşti) situate la nord

faţă de linia principală de fortificaţie, precum şi o serie de fântâni. Majoritatea acestora din urmă conţin vase întregibile.

Structurile de locuit (case, anexe gospodăreşti) au fost demontate odată cu amenajarea liniei exterioare de fortificaţie, iar situarea lor extra-muros (în afara zidurilor) determină atribuirea lor populaţiei creştine a Timişoarei secolului al XVII-lea.

Zadar („LUMEA” 1985)

 C. V., Zadar, „Lumea 85. Caiet de vacanță”, București, 1985

 

Situat pe un promontoriu îngust ce avansează profund în apele mării, Zadarul dă impresia unei enorme nave, ancorate la țărmul iugoslav al Adriaticii.

 

Importanța căilor de comunicație ce l-au străbătut dintotdeauna venind dinspre mare sau dinspre uscat, dimpreună cu avantajele naturale ale poziției sale, au făcut din Zadar nu numai o așezare înfloritoare și, în consecință, râvnit, dar și un bastion reputat al luptei pentru libertate și independență. Ultima oară, locuitorii săi au luat arma în mâna pentru a-i alunga pe cotropitorii fasciști italieni, în cursul celui de-al doilea război mondial. Orașul a plătit scump voința sa nestrămutată de libertate. A fost supus la peste 70 bombardamente, numărându-se printre localitățile europene cel mai greu lovite de război. Este suficient de amintit că 80% din clădirile acestei așezări, cu peste trei milenii de istorie, au fost prefăcute în ruine.

 

După eliberare, Zadarul a trecut la o intensă activitate de refacere edilitară. Au fost restaurate construcții datând din antichitate, iar vechiul nucleu al orașului, cu numeroase monumente culturale de mare valoare națională și mondială (un forum roman, complexul Sveti Frano, celebra colecție de obiecte medievale de aur și argint) a fost organizat ca muzeu în aer liber. S-a trecut la ridicarea unor edificii moderne, avându-se grijă ca amplasarea lor să evite stridențele în fizionomia urbanistică a Zadarului.

 

Un progres rapid a cunoscut orașul pe plan economic, cultural și, implicit, în viața socială. Au fost dezvoltate o serie de ramuri economice tradiționale și create altele noi, în conformitate cu exigențele pe plan național. Astăzi, orașul se mândrește cu întreprinderi din sectoare dinamice ale economiei, în Zadar fiind reprezentate industria de prelucrare a metalelor, industria chimică, textilă, alimentară, transporturile și turismul. Uzinele de mașini-unelte speciale, Fabrica de mașini de cusut, Combinatul textil, Fabrica „Vinilplastika”, Întreprinderea de prelucrare a soiei, Combinatul agricol „Zadar”, sunt nume ce au contribuit al creșterea prestigiului muncii depuse de locuitorii acestei frumoase așezări.

 

Activitatea de învățământ și cultural-artistică s-a dezvoltat la cote ridicate. Tradiții bogate există, întrucât Zadarul este cel mai vechi centru universitar de pe litoralul iugoslav, având o rețea de școli primare și secundare. Fondul bogat de cărți și documente aflat în Biblioteca științifică sau Arhiva istorică deschide largi posibilități studiului științelor, îndeosebi umaniste.

 

În Zadar a intrat în obișnuință unor manifestări culturale de înaltă ținută. Între acestea, concertele, frecvent oferite în ambianța clădirilor medievale, sunt apreciate de un larg auditoriu.