Orizonturi politice românești: suveranitate politică, integrare europeană și alegeri europeană (BJOLA 2002)

Corneliu Bjola, Orizonturi politice românești: suveranitate politică, integrare europeană și alegeri europeană, „Studii internaționale”, București, 7, 2002, 73-116

 

2.Aspecte teoretice ale conceptului de suveranitate politică în contextul integrării europene

2.1.Relevanță teoretică și politică

(79) Numărul semnificativ de țări candidate (primul val de aderare din 2004 se presupune că va include opt țări ECE plus Malta și Cipru, urmate de România și Bulgaria la câțiva ani diferență), tensiunile instituționale interne ale Uniunii (...), precum și protejarea suspicioasă de către statele candidate a dreptului la autodeterminare redobândit recent, contribuie cumulat la transformarea procesului de extindere a Uniunii către Est într-un reper politic cheie pentru configurația formei de suveranitate care va sta la baza organizării politice a Europei în următoarele cinci-șase decenii.

 

 

3. Aspecte politice practice ale relației suveranitate-integrare europeană

3.1. Poziția oficială românească

(79) Cele 8 regiuni de dezvoltare se adaugă celor două regiuni transfrontaliere cu Ungaria și Bulgaria în care au fost deja investite 45 milioane euro în ultimii cinci ani, majoritatea din fonduri PHARE (Ministerul Dezvoltării și Progresului, 2002).

(79) Într-un mod similar cu admiterea țărilor mediteraneene din anii 80 (1981 – Grecia, 1986 – Spania și Portugalia), dar la o scară mult amplificată, extinderea către Est a Uniunii trebuie să asigure atât consolidarea democrației și dezvoltarea economică a țărilor ECE , cât și re-modelarea substanțială a mecanismului instituțional de decizie politică al acestor state.

 

3.2. Limitele poziției românești

(96) 24 = Relațiile României cu Ungaria, Bulgaria sau Ucraina sunt din nefericire instabile, marcate de perioade de tensiuni politice, (...). (...) Cu excepția Inițiativei Central Europene, contribuția și rezultatele participării României în cadrul mecanismelor de cooperare regională (Pactul de Stabilitate, Inițiativa de Cooperare Sud-Est Europeană, Organizația Cooperării Economice a Mării Negre sau variate forme trilaterale) sunt mai degrabă simbolice.

 

 

3.3. Modelul actor-centric românesc de construcție europeană

3.3.2. Coordonatele și tempoul reformei instituționale

(99-100) Pornind de la premisa că extinderea Uniunii va începe în 2003 cu un număr de maximum zece state și va continua în 2008  cu restul țărilor candidate, inclusiv România și Bulgaria, reforma sistemului de distribuire a competențelor decizionale

 

Comunicarea. De la transmiterea mecanică la interacțiune (LOHISSE 2001)

Jean Lohisse, Comunicarea. De la transmiterea mecanică la interacțiune, trad. G. Scurtu (Bruxelles 2001), Polirom/Relații publice și publicitate, Iași, 2002, 199 p.

 

Introducere generală
Două abordări, două metafore
20 (...) Evoluția gândirii și și științei occidentale a avut drept sprijin metoda analitică. Aceasta constă în înțelegerea realității plecând de la descompunerea ei în cât mai multe elemente. Demersul raționalist pleacă de la Aristotel; (...).
21 (...) Concepția globalistă nu este nouă în sine. Ea există încă înainte de Aristotel, la pitagoreici și la Heraclit și caracterizează gândirea altor civilizații neoccidentale, cum ar fi cea chineză.

 

Partea a doua Marile teorii ale comunicării ca relație interactivă și totalitate dinamică

 

Capitolul 5 Nouătăți esențiale

1.    Noile entități

1.3.Actul de comunicare

Punerea în comun

107 După cum semnalează Bougnoux (1991), pragmatica privește relațiile de la subiect la subiect, în opoziție cu relațiile subiect-obiect, care, în grecește, sunt desemnate prin termenul techne.

 

Capitolul 6 Sistemică și comunicare

2.    Trei teorii în domeniul comunicării

2.3.O teorie constructivistă a comunicării

2.3.1.Cauzalitatea circulară în cadrul sistemelor vii

128 (...) De fapt, o propoziție poate fi o afirmație falsă atunci când este adevărată și adevărată când este falsă: este bine cunoscut exemplul cretanului care declara că toți cretanii sunt mincinoși.

Capitolul 9 Pragmatici lingvistice și comunicare
2.Curente de cercetare

2.4.Teoriile narativității
180 Narativitatea, termen propus în 1969 de Tzvetan Todorov, studiază povestea ca tip specific.

 

 

Glosar

193 recursivitate = (...) În sistemele vii, retroacțiunea pozitivă, care permite evoluția sistemului, produce existența sistemului printr-un proces de reorganizare. Desemnat prin termenul de recursivitate, acest proces, absent în cazul mașinii artificiale, trimite la termenul grecesc poiesis și la ideea de producere de sine sau de generativitate.(...)

teleonomie = De la telos (sfârșit, scop) și nomos (regulă). În etica filosofică, o teorie teleologică reprezintă o teorie care determină moralitatea unei acțiuni sau conduite, în funcție de consecințele ei. (...)

Periscop (ROȘCA 1992)

SORIN ROȘCA, Periscop, „Tomis”, Constanța, 1992

 

Profesorul universitar și pasionatul cercetător Tashin Gemil a publicat recent prima încercare de sinteză asupra relațiilor româno-otomane. Volumul întitulat Români și otomani în secolele XIV-XVI este prima carte dintr-o serie de patru fiind deja considerată de specialiști o reușită în toate privințele.

De la conflict la reconciliere: relaţiile politico-diplomatice sovieto-iugoslave (CROITOR & BORȘA 2014)

 Mihai Croitor & Sanda Borșa, De la conflict la reconciliere: relaţiile politico-diplomatice sovieto-iugoslave, „Studia Securitas”, Ed. Univ. „L. Blaga”, Sibiu, 2014, p. 143-149

 

Abstract

In early 1954, the Soviet-Yugoslav political and diplomatic relations were characterized by a mutual suspicion. However, in June 1954, Nikita S. Khrushchev initiated an extensive correspondence with Josip Broz Tito, and, as a result, a Soviet delegation visit to Yugoslavia was organized, between May 27 - June 2, 1955. Based on documents from the Central National Historical Archives, this article focuses on the main events that contributed to the normalization of the political and diplomatic relations between Soviet Union and Yugoslavia.

 

Keywords

Iosip Broz Tito, Nikita S. Khrushchev, Communist Party of the Soviet Union, League of Communists of Yugoslavia, Yugoslav-Soviet relations

 

Institutional affiliation of the authors: Babeș-Bolyai University, Faculty of History and Philosophy

 

 

Despre cercetările noastre asupra istoriei intelectualității (JAKO 1991)

 

Jako Clara, Despre cercetările noastre asupra istoriei intelectualității, în Kantor Lajos & Salat Levente (eds.), „Cumpăna. Antologia revistei de cultură „Korunk”” 1/1990-1992, Cluj, 1994

  

355 (...) La studierea teologiei aspirau în principal cei din tagma călugărilor cerșetori, de la cei care lucrau în cancelariile regale și în conducerea bisericilor se pretindeau cunoștințe de drept roman și de drept canonic, în schimb în justiție, făcându-se abstracție de câteva excepții, abia dacă puteau fi întâlniți absolvenți de studii juridice.

356 (...) La nuanțarea portretului intelectualității din epoca trecută, la investigarea lecturilor sale, contribuie – dincolo de interpretarea însemnărilor existente în cărți – și analizarea citatelor unor autori și traducători, ceea ce face, de altfel, cu minuțiozitate, și Monok Istvan, pe marginea citatelor prezente în recomandările și notițele lui Haportoni Pal privind traducerea scrierii lui Curtius Rufus.

357 (...) Analiza profundă a lui Hovari Janos demonstrează contribuția operei lui Forgach Ferenc, bazată pe filosofia Renașterii, intitulată Comentarii, prin multitudinea de elemente noi, necunoscute în părțile Europei Occidentale, referitoare la epoca lui Soliman. Precum demonstrează și scrierea lui Forgach, Europa secolului XVI a primit cele mai multe informații vizând sistemul relațiilor din societatea otomană de la curtea Habsburgilor, respectiv, de la diplomații și istoricii maghiari – acest lucru explicându-se prin realitatea amară a istoriei. (...)

Acest domeniu include – analiza aparținând lui R. Varkanyi Agnes – structura viziunii politice a lui Pazmany Peter. Obiectul mai restrâns al acestei analize îl reprezintă viziunea Episcopului de Esztergom privind izgonirea turcilor, acordându-se o atenție deosebită rolului avut de Ardeal în acest proces. Pazmany, deja în 1613, a avut în vedere posibilitatea recuceririi cetății Buda. În această viziune, profesorului Varkony i se pare că descoperă efectele gândirii lui Bathory Istvan și cele ale concepției politice aparținând lui Bocksai și Bethlen. (...)

Tranquillo Andreis este un tip de reprezentat complet diferit al intelectualității din secolul XVI, care, în calitate de ambasador al diferitelor persoane sau curți regale, și-au structurat un mod de viață aflat în concurență cu cel al aventurierilor, călătorind în lungul și-n latul Europei, de la Paris la Istanbul.

(„Korunk”, 9/1991)

Jako Clara (1962) – istoric, redactor „Korunk”, Cluj

„Putere personală și criză politică în România” (TISMĂNEANU 1989)

Vladimir Tismăneanu, Personal Power and Political Crisis in Romania, „Government and Opposition”, Cambridge University Press, Vol. 24, No. 2 (SPRING 1989), pp. 177-198 - Vladimir Tismăneanu, Fantoma lui Gheorghiu-Dej, pref. M. Mihăieș, Univers/Recuperări, București, 1995, 215 p.

Moștenirea lui Gheorghe Gheorghiu Dej
(153) (...) [1962-5] S-au accentuat contactele cu Iugoslavia, la conducerea căreia se afla Tito, (...).
(...)Deci chiar de la început, politica internă a României trăda un potențial ambiguu: după înclinările și interesele clasei de la putere și în funcție de circumstanțele internaționale, s-ar fi putut ajunge la iugoslavizare (desovietizare cuplată cu destalinizare) sau albanizare (destalinizare [desovietizare] dublată de un stalinism intern radical).

O liberalizare de scurtă durată
(158) (...)Ceaușescu a intensificat relațiile cu Iugoslavia și China și a inițiat întâlniri cu personalități comuniste din Europa V ostile atitudinii expansioniste a Kremlinului. PCR întreținea relații de cooperare cu comuniștii iugoslavi și italieni în scopul susținerii Partidului Comunist „revizionist” din Grecia.

Degradarea vieții politice din anii 80
(160)(...) În România lui Ceaușescu peisajul social general de după 1982 amintește de Albania lui Enver Hodja.
(164)(...)Referitor la țară [rapoarte occidentale] aveau în centru  cultul personalității lui N. Ceaușescu, declinul economic și câteva inițiative autonome în politica exterioară, care adesea erau interpretate greșit ca indicative ale unei predilecții pentru Tito.

Nemulțumirea universală
(171) Cum a fost posibil ca promisiunile lui Tito din anii 60 să fi fost abandonate definitiv pe baza unui experiment în direcția unei autocrații hiperstaliniste?