Locul și rolul României în noul context geopolitic al Europei Centrale și de Est (PURCĂREA 1999)

Liliana Purcărea, Locul și rolul României în noul context geopolitic al Europei Centrale de și de Est, „Comunicările Hyperion / Ziaristică”, 3 (V. Vișinescu), Hyperion XXI, București, 1999

 

(151) În țările din bazinul Mării Negre se manifestă acut cele trei crize fundamentale ale civilizației contemporane: etnică, demografică, ecologică. România se află într-o regiune caracterizată prin zone de conflict deschis sau latent, (spațiul iugoslav, Republica Moldova), zone de tensiune (Crimeea, Marea Egee, Macedonia) și zone de înaltă activitate a structurilor ce relevă crima organizată și traficuri.

(...) Politica arealului pontic are în vedere conflictele spațiului vest-pontic: conflicte pasive (....) și conflicte eventuale - problema Banatului, a Dobrogei, a bulgarilor basarabeni. (O. Serebrian, Va exploda Estul? Geopolitica spațiului pontic”).

 

(152) Într-un articol al cotidianului „Nepszabadsag” se afirma: „Spre deosebire de Europa Centrală, Balcanii rămân scena rivalității dintre marile puteri, unde relațiile strategice sunt determinate nu de securitatea comună, ci de contrariul acesteia. Astfel ar fi vital pentru Ungaria să lege cel mai bune relații cu vecinii săi în cadrul unei alianțe europene”.

(...) O influență majoră asupra climatului din regiune exercită consecințele diferendului iugoslav, care tensionează politic și economic arealul Balcanilor. În opinia comentatorilor români, multe vor depinde de soarta inițiativelor de pace angajate la Moscova în problema iugoslavă și de atitudinea Rusiei în evoluția ulterioară a evenimentelor din zona de conflict. (...)

Schimbarea climatului geopolitic în Europa de Sud-Est odată cu dezmembrarea URSS și a Iugoslaviei și divorțul de catifea al Cehiei și Slovaciei a dus la diminuarea interesului occidental față de problemele economice ale României.

 

(153) Folosind centrala nuclear-electrică de la Cernavodă la întreaga capacitate, România poate deveni exportator de energie în zonă (Bulgaria, Ucraina, Moldova, Turcia), (...).

(...) Diferențele culturale în cadrul acestui sistem [regional] se manifestă cu o amplitudine redusă în Balcani, regiune de contact a culturilor și mentalităților bazate pe sisteme confesionale diferite.

 

(154) România a încheiat acorduri de cooperare militară cu Bulgaria, Ungaria, Republica Moldova, Polonia, Rusia, Slovacia, Turcia, Grecia și Albania.

(...) Poziția  geostrategică a Europei de Sud-Est evidențiază faptul că interesele de securitate ale statelor din zonă sunt legate de situarea ei la confluența unor areale geografice majore, purtătoare de tensiuni reale și potențiale.

Filosoful Hermann Kyserling, pornind de la afirmația că Balcanii ar fi butoiul cu pulbere al Europei, scria în Analiza spectrală a Europei despre deșteptarea spiritului naționalist și despre dușmănia elementară și de nereconciliat dintre statele balcanice: „Balcanii înșiși, ca unitate psiho-fizică, sunt cea mai importantă cauză a stării popoarelor balcanice – Spiritul Balcanilor este spiritul vrajbei eterne”.

Vitalitate și viabilitate economică (DĂIANU 1997)

Daniel Dăianu, Vitalitate și viabilitate economică. O dublă provocare pentru securitatea europeană, Clavis, 1997

  

3.    „Lupta” dintre concepte – Definirea vitalității și viabilității economice

3.1.Statul națiune se află sub presiune, dar el este foarte viu!

(44) 72 = Scoțând în evidență reînvierea geopoliticii, Christoph Bertram menționează că „în timpul Războiului Rece, nici  un secretar de stat al SUA nu ar fi putut spune ceea ce Warren Christopher a spus ziarului Financial Times: că Bosnia nu prezintă nici un interes vital de securitate pentru SUA, dar Haiti, da” (1995, p. 66). Faptul că Washington-ul a implicat NATO în bombardarea pozițiilor militare ale sârbilor în apropiere de Sarajevo, în toamna lui 1995, și impunerea negocierilor de pace între beligeranți se poate să fi avut de a face cu credibilitatea organizației și alegerile prezidențiale din SUA.

 

 

4.    Europa Occidentală în căutarea redobândirii vitalității economice

4.2.Cu privire la „chestiunea țărilor postcomuniste”

(79) Cu toate acestea, opinia mea este că, în ciuda semnării de către cele 6 țări est-europene (Bulgaria, Cehia, România, Polonia, Slovacia și Ungaria ) a acordurilor de membri asociați, în realitate, sprijinul acordat este mult inferior față de ceea ce ar fi necesar pentru a menține un suflu ridicat al reformelor politice și economice în Est și pentru a asigura stabilitatea pe continent.

 

 

5.    Europa de Est în căutarea viabilității economice

5.3. Magnitudinea realocării resurselor

(104) Tabel 7 Ponderea cheltuielilor sociale din PIB în țări postcomuniste 1989 și 1993

Țara – 1989 (pre-reformă) – 1993

Bulgaria – 10,4 – 12,9

Cehoslovacia – 13,2 – 14,6

Estonia – 10,4 – 8,8

Ungaria – 15,8 – 22,5

Polonia – 10 – 21

Slovacia – 13,2 – 17

Slovenia – 25,9 – 30,5

Sursa: BERD și date naționale citate de Jeffrey Sachs, 1995, p. 2

5.4.Contextul international: „factorul Rusia”

(108) Oricum, trebuie să precizăm că există o probabilitate, deloc neglijabilă, ca, atât Bulgaria, cât și România, să-și îmbunătățească substanțial rezultatele economice și, deci să se apropie de Grupul de la Vișegrad.

 

 

6.    Mai mult despre compromisurile și dilemele intereuropene

6.1.Cine sunt „actorii”?

(117) Tabel 10 Salariile lunare medii în țări postcomuniste*

Slovenia – 421

Ungaria – 317

Cehia – 221

Slovacia – 201

Polonia – 194

Bulgaria – 114

Letonia – 98

Estonia – 85

România – 82

Lituania – 65

*Salariile lunare, în dolari, la ratele de schimb în vigoare, se bazează pe veniturile medii din trimestrul III 1993

Transition Report, BERD, 1994, p. 135

6.2.Principalele probleme economice

(124) Tabel 11 Investiții străine directe în Europa de Est și foste țări sovietice 1990-1993 (milioane dolari)

Țară – 1990- 1991 – 1992 – 1993 – 1990/1993 - % din total

Bulgaria – 4 – 56 – 42 – 62 – 164 – 1

Cehoslovacia – 188 – 592 – 1.054 - / - 2.600 – 21

Cehia - / - / 983 – 606 - / - /

Slovacia -  / - / 71 – 160 - / - /

Estonia - / - / - 58 – 122 – 180 – 1

Ungaria – 311 – 1.459 – 1.471 – 2.200 – 5.4441 – 44

Kazahstan - / - / - 100 – 300 – 400 – 3

Letonia - / - / - 43 – 60 – 103 - /

Lituania - / - / - 5 – 40 – 45 - /

Polonia – 88 – 117 – 284 – 350 – 839 – 7

România -  -18 - 37 - 73 - 48 – 140 – 1

Rusia - / 100 – 800 – 1.000 – 2.000 – 16

Slovenia - -2 – 41 – 113 – 123 – 275 – 2

Uzbekistan - / - / 100 – 45 – 145 – 1

Transition Report, BERD, oct. 1994, p. 123

 

 

7. O mare alianță este necesară

(134) Ar fi de adăugat că probabilitatea gradului de europenitate poate fi detectată și în ceea ce privește țările Europei de Est. Există opinii, atât în Vest, cât și în Est, care încearcă să împartă Europa de-a lungul unor frontiere religioase; linia de demarcație ar fi între o Europă catolică și protestantă, pe de o parte, și o Europă ortodoxă (bizantină), pe de altă parte. Acest fel de teoretizare speculativă este foarte periculos și aduce a rasism religios și cultural. Acest tip de discuție periclitează nu numai cauza integrării în Europa, ci și inflamează capetele police din diferite țări.

 

Orizonturi politice românești: suveranitate politică, integrare europeană și alegeri europeană (BJOLA 2002)

Corneliu Bjola, Orizonturi politice românești: suveranitate politică, integrare europeană și alegeri europeană, „Studii internaționale”, București, 7, 2002, 73-116

 

2.Aspecte teoretice ale conceptului de suveranitate politică în contextul integrării europene

2.1.Relevanță teoretică și politică

(79) Numărul semnificativ de țări candidate (primul val de aderare din 2004 se presupune că va include opt țări ECE plus Malta și Cipru, urmate de România și Bulgaria la câțiva ani diferență), tensiunile instituționale interne ale Uniunii (...), precum și protejarea suspicioasă de către statele candidate a dreptului la autodeterminare redobândit recent, contribuie cumulat la transformarea procesului de extindere a Uniunii către Est într-un reper politic cheie pentru configurația formei de suveranitate care va sta la baza organizării politice a Europei în următoarele cinci-șase decenii.

 

 

3. Aspecte politice practice ale relației suveranitate-integrare europeană

3.1. Poziția oficială românească

(79) Cele 8 regiuni de dezvoltare se adaugă celor două regiuni transfrontaliere cu Ungaria și Bulgaria în care au fost deja investite 45 milioane euro în ultimii cinci ani, majoritatea din fonduri PHARE (Ministerul Dezvoltării și Progresului, 2002).

(79) Într-un mod similar cu admiterea țărilor mediteraneene din anii 80 (1981 – Grecia, 1986 – Spania și Portugalia), dar la o scară mult amplificată, extinderea către Est a Uniunii trebuie să asigure atât consolidarea democrației și dezvoltarea economică a țărilor ECE , cât și re-modelarea substanțială a mecanismului instituțional de decizie politică al acestor state.

 

3.2. Limitele poziției românești

(96) 24 = Relațiile României cu Ungaria, Bulgaria sau Ucraina sunt din nefericire instabile, marcate de perioade de tensiuni politice, (...). (...) Cu excepția Inițiativei Central Europene, contribuția și rezultatele participării României în cadrul mecanismelor de cooperare regională (Pactul de Stabilitate, Inițiativa de Cooperare Sud-Est Europeană, Organizația Cooperării Economice a Mării Negre sau variate forme trilaterale) sunt mai degrabă simbolice.

 

 

3.3. Modelul actor-centric românesc de construcție europeană

3.3.2. Coordonatele și tempoul reformei instituționale

(99-100) Pornind de la premisa că extinderea Uniunii va începe în 2003 cu un număr de maximum zece state și va continua în 2008  cu restul țărilor candidate, inclusiv România și Bulgaria, reforma sistemului de distribuire a competențelor decizionale

 

Introducere în sistemul mass-media (COMAN 1999)

Mihai Coman, Introducere în sistemul mass-media, Polirom/Media, Iași, 1999

Rolul presei în societate

Modelul liberal

(96) Atunci când Milton a adresat Parlamentului britanic celebra Areopagicica, având subtitlul „Pentru libertatea de a tipări fără autorizare sau cenzură”, el s-a referit, cu insistență, la libertatea editării, adică a producerii și difuzării de carte, într-un sistem de egalitate a drepturilor, asemenea cu cel creat de piețele pe care se exercită comerțul cu alte bunuri.

 

  

Efecte ale comunicării de masă

Teoriile efectelor limitate

 Modelul cultivării

(120) A treia categorie de savanți consideră, pornind de la străvechiul concept de „catharsis”, că expunerea la mesajele violente contribuie la purificarea tinerilor: ea îi eliberează de impulsuri primare și îi face să consume în imagine dorința de comportament agresiv (Fleur/1982, Severin/1988, Drăgan/1996).

 

Mass-media și viața politică

De la spațiul public la opinia publică

(147) c) locul public- spațiul public se situează, așa cum arată Habermas, în spațiul privat (universul familiei și al activităților referitoare la interesul personal) și spațiul etatizat (universul exercitării puterii în plan legislativ, executiv, administrativ, juridic etc). Primul loc public în care au fost dezbătute teme legate de interesul colectiv a fost agora din democrațiile Greciei antice. Agora reunea însă un număr limitat de cetățeni (aleși în virtutea unor criterii precum poziția socială, resurse economice, statutul etnic etc) și avea o finalitate în primul rând „figurativă” – era un loc „al prezentării sinelui, unde fiecare încearcă să exceleze, prin cuvinte alese rostite în public, pentru a obține glorie” (J. Ferry, 1989, 18).

 

Un teritoriu al luptelor neîntrerupte: comunicarea politică

(161) Campania politică nu este o noutate. În Roma antică se practicau multiple tehnici, care seamănă izbitor cu marketingul politicii moderne: candidații făceau vizite și țineau discursuri în fața electoratului, fabricau zvonuri pentru a-și compromite adversarii, făceau să circule manuscrisele cu discursurile lor, ofereau banchete și lansau numeroase mesaje, scriau direct pe pereții caselor – în Pompei au fost descoperite peste 1.600 „afișe electorale” (v. R. Chesnais, 1995).

 

 

Statutul jurnalistului în ansamblul profesiilor contemporane

Jurnalistul și nostalgiile sale

(180) Așa cum observă D. Ruellan, jurnalistul și sociologul trebuie să împace „două exigențe pe care retorica antică le identificase deja: precizia observației și eficacitatea comunicării” (1993, 118).

 

 

Organizarea activității în instituțiile de presă

Presiuni, costuri, norme de comportament

(192) Instituția de presă, asemenea corăbiei lui Ulise încercând să treacă printre Scylla și Charybda, trebuie să găsească un echilibru între caracterul haotic și imprevizibil ale fluxului de informație și constrângerile producției.

 

 

Noua Europă văzută prin prisma maghiarilor (LENGYEL 1990)

Lengyel Laszlo, Noua Europă văzută prin prisma maghiarilor, în Kantor Lajos & Salat Levente (eds.), „Cumpăna. Antologia revistei de cultură „Korunk”” 1/1990-1992, Cluj, 1994

 

262 (...) Astăzi, însă,  Germania și-a putut atrage în prima ei zonă de influență atât partea ei răsăriteană, cât și Cehoslovacia, de Polonia, Ungaria și Iugoslavia ținând seama doar pe planul secund.

264 (...) Pe lângă Rusia, marea păgubașă a anilor 90 este Serbia. Încă nu se știe până când și în ce formă se poate susține federația statelor iugoslave, dar un lucru este sigur și anume că cea mai mare țară a acestei federații, Serbia, a pierdut în ultimul deceniu lupta de partizani a celui de-al doilea război mondial. Contradicția dintre Serbia, cea mai puternică din punct de vedere militar, dar rămasă în urmă în domeniul economic, și Slovenia, redusă ca teritoriu, dar cea mai dezvoltată din punct de vedere economic, se ascute până aproape la nivelul unui conflict armat. Serbia se consideră deja trunchiată, albanezii îi excomunică pe sârbii din Kosovo, sute de mii de sârbi ajungând în condiții dezavantajoase în afara granițelor Serbiei. În același timp, Serbia se consideră prejudiciată și pentru că Slovenia dezvoltată și, iată, deja și Croația doresc să-și reducă sprijinul și contribuția la ridicarea zonelor mai puțin dezvoltate, ele nemaivoind să toarne apă într-un butoi găurit. Serbia devine mai degrabă un reprezentant nesolicitat al intereselor republicilor mai nedezvoltate, angajându-se în Kosovo într-un război civil cu albanezii majoritari, luptându-se pentru pământurile sârbești „strămoșești”. Slovenia meditează tot mai mult în eventualitatea unei desprinderi voluntare, pe când Croația încearcă să-și asume rolul balanței, adică să susțină condiționat Iugoslavia, iar în cazul nesatisfacerii acestor condiții, să urmeze exemplul Sloveniei. Croația și Slovenia sunt atrase de sfera de interese germane, dar se implică și în experimentul oferit și conturat pe linia Alpi-Adriatica – drept contrapondere în fața preponderenței germane – de Italia, Ungaria și Austria. Iugoslavia unitară, dar labilă din punct de vedere al echilibrului interior, poate deveni lesne păgubașă, nefiind acceptată ca partener tocmai datorită acestei nesiguranțe, respectiv, legăturile de parteneriat mai degrabă slăbesc decât consolidează federația, pentru că, în calitate de parteneri de încredere, vor fi prezente republicile membre, și nu federația în întregimea.

(...) Dacă își va păstra actuala configurație, și Iugoslavia va urma calea descrisă mai sus [Polonia], cu deosebirea că, aici, pe terenul de luptă vor intra și conducătorii marilor uzine, intercalându-se și o etapă de reprezentare a intereselor oligarhice. Dacă se destramă sau vor slăbi conexiunile interne, atunci populismul național al Serbiei se va lăsa antrenat de modelul polonez și român, în timp ce Slovenia și Croația vor putea ieși eventual din acest cerc vicios. (...) Nu se poate ști dacă Bulgaria va ieși în pierdere sau câștig. Această țară a stat la modul cel mai nemijlocit sub influența atât a mecanismului politic de tip sovietic, cât și sub influența Imperiului Sovietico-Rus. Aproape că s-a înălțat sau s-a prăbușit în statutul unei țări membre a Uniunii Sovietice.

265 Desprinderea de Imperiul Sovietic, părăsirea rolului de ultim vasal, e deosebit de grea. După modelul homo sovieticus, cu o cultură economică redusă, stând întotdeauna peste tot la cozi, necunoscând aproape deloc calitatea sortimentului, termenul de garanție, spiritul de economie al proprietarului, deci după acest model, s-a format un homo bulgaricus care e greu de atras în viața civică și în cea de întreprinzător. Țările cu o economie de piață mai dezvoltată din jurul Bulgariei, Grecia, Turcia și Iugoslavia – nu i-au putut influența pozitiv pe bulgarii consumatori și producători (cum a fost influența Austriei asupra Ungariei). În timpul expansiunii din Balcani, Germania a fost partenerul tradițional al Bulgariei. Nici acum nu este exclusă pătrunderea capitalului german, doar că există trei condiții potrivnice. Prima este lenta transformare economică și politică a Bulgariei, capacitatea ei redusă pentru importul de capital (o slabă infrastructură, lipsa managerilor, respect scăzut față de muncă, o nesigură reglementare economică și juridică). A doua este precauția. Majoritatea țărilor Europei sunt speriate de pe acum de unificarea celor două Germanii. Pătrunderea spectaculoasă fie în zona Balticii, fie în Balcani ar fi un risc față de bunăvoința relativă a Uniunii Sovietice față de problema germană și ar intensifica neliniștea britanicilor și francezilor. Dezavantajele ar fi mai multe decât avantajele. A treia condiție potrivnică este resentimentul bulgarilor față de turci. Germania trebuie să aibă deosebită grijă să nu sprijină nicăieri o politică antiturcească, astfel riscă să declanșeze un scandal în interiorul său din cauza numărului mare de turci care lucrează și trăiesc pe teritoriul german. (Avântul economic al Turciei se datorează și însemnatelor investiții germane, existând relații strânse între nemți și turci.) La urma urmei, nici o țară a Comunității Europene nu poate sprijini o țară care nu recunoaște drepturile individuale și colective ale naționalităților care trăiesc pe teritoriul ei (nu sunt asigurate dreptul la folosirea  numelui și a limbii, al învățământul și presă în limba maternă). Avântul procesului de reformă economică și politică, angajarea spre deschidere, rezolvarea democratică a situației minorității turce ar putea da o șansă Bulgariei pentru integrarea în curentul european.

(...) Națiunile – ungurii, cehii, slovacii, românii, bulgarii, sârbii etc – sunt și în continuare tentate să asocieze eliberarea lor cu nerecunoașterea autonomiile pentru minoritățile naționale care trăiesc în țările respective. (...)

Lumii i se vor înfățișa multe state naționale mici, aflate pe picior de război, Cum ar fi Serbia, Croația și Slovenia, Lituania, Letonia, Estonia, Ucraina și Bielorusia, România Mare (Ardealul, Muntenia, Moldova, Basarabia), Albania Mare (Albania de azi și Kosovo) și neliniștita Polonie. (...) Este vorba de luptele de eliberare antirusești, antisârbești, adică antisovietice, antiiugoslave (în ultimele două, în mod paradoxal, vor participa și popoarele rus și sârb), cu alte cuvinte revanșe naționale reciproce. (...)

266 După alții, la o monarhie austro-ungară – Austria, Ungaria, Cehoslovacia, Croația, Slovenia – fără monarhie și într-o totală egalitate de drepturi. Alții ar anexa la această zonă Ardealul și Voivodina autonomă. Și aud că visul cunoscut deja în anii 30, respectiv o federație care să cuprindă zonele baltice, până la Marea Adriatică, de la Golful Klaipeda până la zona dalmată, deci înfăptuirea Statelor Unite ale Europei Centrale, revine în actualitate, rostit de buze angelice. (...)

Privind din Europa

266 Atunci când Europa analizează Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, România, Iugoslavia și Bulgaria are în vedere următoarele: care este capacitatea de adaptare economică a țărilor, a națiunilor, cum se prezintă cultura economică a societății și care-i sunt posibilitățile de transformare; de câtă elasticitate și siguranță dispune sistemul instituțiilor politice; cât de mare este instabilitatea națiunii și a naționalităților în interiorul țării. (...)

1)Cultura economică. (...) Dacă, totuși, se percepe deosebirea dintre Ungaria și România, Slovenia și Polonia, deosebirea se consideră a fi doar de nuanțe, și nu de tipologie. (...) Izvorul comun al culturilor economice și, în parte, politice din Ungaria, Slovenia, Croația, Cehia și Moravia este reprezentat de Monarhie, dar un rol cel puțin la fel de însemnat l-a jucat lansarea, de la mijlocul anilor 60, a unei societăți civice de consum în Ungaria kadaristă, desprinderea, în 1948, a Iugoslaviei de Imperiul Sovietic și distanțarea ei, după 1965, de modelul social-economic de tip sovietic, precum și ascensiunea slovenă și croată pe baza autonomiei republicane, societatea civilă a perioadei interbelice din Cehia și Moravia, experimentul „socialismului cu față umană” din Cehoslovacia, practicat până în primăvara pragheză, sufocat la sfârșitul verii aceluiași an.

267 (...) Prin ce se manifestă deosebirea de cultură economică din Ungaria, Slovenia, Croația și Moravia și cea din Polonia, Slovacia, Ucraina, Rusia, România, Serbia, Bulgaria, Albania? (...) Consumul maghiarilor sau al slovenilor se aseamănă cu cel al austriecilor din Burgenland sau Carintia, muncitorul croat comparând condițiile dintr-o întreprindere vest-germană unde lucrează cu cele din Zagreb.

(...) Indiscutabil, și în Ungaria, Croația, Slovenia și Cehoslovacia cultura economică a muncitorului marilor întreprinderi e semnificativă, dar departe de a fi pe măsura celei existente în Polonia sau Serbia, România sau Ucraina.

268 (...) 2) Sistemul politic. (...) Pentru Occident, transformările germane, cehoslovace, maghiare, poloneze, românești, bulgare, iugoslave nu sunt niște procese foarte clare, mai ales în momentul în care în sânul opoziției unite se creează o mulțime de partide necunoscute și imposibil de cadastrat.

Intermezzo

Îndepărtata Ungarie privită dinspre marile puteri

268 Focurile grecești ale vieții politice nu sunt în stare să topească acel îngheț economic ce încercuiește inima Ungariei. (...)

Ruda săracă

269 (...) Țările est-europene aflate în tranziție – Polonia, Ungaria, Iugoslavia și, mai repede sau mai târziu, Cehoslovacia – sunt state mici, cu sentimente naționale.

Economie și religie

271 (...) (Procedează la fel ca și piloții care, punând la îndoială și respectând în același timp toate regulile, intră în grevă. Asemenea capcane constituționale paralizează Knessetul din Israel și Parlamentul grec.)

 

3)Problema naționalităților.

272 (...) Se poate presupune că factorii care declanșează ostilitățile sunt naționalitățile care au mai ales posibilitatea dezvoltării: slovacii protestează împotriva cehilor și ungurilor, românii împotriva ungurilor, bulgarii împotriva turcilor, antisemitismul reprezentând iarăși o problemă pentru întreaga zonă.

 

Epilog

272 Acest studiu l-am scris în ianuarie 1990, apoi, pe la mijlocul anului, l-am completat. A fost tradus în limbile engleză, rusă, lituaniană, sârbo-croată, finlandeză. (...)

Budapesta, 17 decembrie 1990

 

(„Korunk”, 1/1991)

Lengyel Laszlo (1950) – economist, politolog, Budapesta