Corupția marilor puteri (PEDRERO 2004)

Miguel Pedrero, Corupția marilor puteri. Strategii și minciuni în politica mondială, Litera Internațional, București, 2008 (2004 spaniolă)

 

3. SUA contra China: cheia noului război rece

Arta războiului

61 (...) În această operă [colonei W. Xiangsui și Q. Liang, Război fără limite] se afirmă că cea care a avut cel mai mult de suferit de pe urma invaziilor din Irak și Afganistan a fost China și că părerea generală în rândul generalilor APE [Armata Populară de Eliberare] este că „dacă NATO impune un sistem de valori – cu ajutorul forței – într-o țară europeană – Iugoslavia – mâine poate face al fel în Taiwan, în Tibet sau Xinjiang” – teritoriu chinez în care armat poartă un război împotriva luptătorilor islamiști pentru independență.

65 (...) În plină „luptă” între diplomațiile celor două puteri, asupra ambasadei chineze de la Belgrad cădeau mai multe bombe, în timpul atacurilor din războiul desfășurat în Iugoslavia. Trei diplomați chinezi au decedat și douăzeci au fost răniți. Oare credea CIA întra-adevăr că Serbia își organiza apărarea aeriană grație informațiilor pe care armata chineză i le transmitea prin radar – prin intermediul ambasadei? NATO a asigurat prin vocea lui Javier Solana, la cea vreme director general al organizației militare, că totul se datorase unei „lamentabile erori”. Guvernul chinez a respins explicațiile puțin credibile ale NATO, calificându-l pe Solana drept un „lacheu jalnic al imperialiștilor americani”.

 

4. Organizații neguvernamentale?

Obiectivul: controlul asupra ONG-urilor

80 (...) Se știe de asemeni că agentul infiltrat [Manfred Schlickenrieder/MAD-RFG] făcut o ofertă pentru cumpărarea de arme și muniție unei grupări teroriste turce, Dev Sol, deși motivul acestei tranzacții nu este cunoscut.

 

7. Traficul de droguri S.A.

Și comuniștii fac trafic

140 După cum afirmă anumite rapoarte ale serviciilor occidentale de informații, fosta URSS a intervenit în afacerea traficului de arme și de droguri prin intermediul unei companii proprietate a Bulgariei, una dintre țările ei satelit. Respectiva companie, cunoscută sub numele de Kintex, a atras pentru prima oară atenția investigatorilor judiciari din Statele Unite grație unei serii de articole publicate în cotidianul Newsday sub titlul Pe urmele heroinei. De atunci, Kintex a făcut obiectul a numeroase investigații oficiale din partea Congresului Statelor Unite, dar niciuna nu a putut fi finalizată din cauza piedicilor puse de guvernul bulgar.

141 (...) Revista EIR a avut acces la mai multe rapoarte secrete care arătau că „(...). Turcul Adnan Kashoggi, om de afaceri implicat în traficul de arme, a fost și el legat în diverse feluri de Intrabank, între altele vorbindu-se de participarea sa la lichidarea Intrabank, de fapt o simplă reorganizare a ei, care, la fel ca și în cazul IOS, a sfârșit prin faptul că băncii i s-a dat pur și simplu o nouă formă. (...)”

142 (...) În anii 40, [Samih] Khoury era intermediar pe ruta de trafic Turcia-Marsilia.

 

8. Teroriști... depinde pentru cine

Teroarea „roșie”

163 [raport despre terorism al serviciului secret spaniol] „(...) Jibril [Ahmad – lider militar al Comandamentului General al Frontului Popular pentru Eliberarea Palestinei] a stabilit contacte cu serviciul bulgar de informații, care, în perioada 1972-1982, a acționat ca o agenție subordonată KGB pentru ajutor internațional acordat teroriștilor activi ai OEP...”.

166 (...) Conform declarației lui Antonio Savasta, unul dintre membrii care își regretă faptele, Brigăzile Roșii  erau interesate de menținerea contactelor cu reprezentanții serviciilor secrete bulgare pentru a restabili trimiterea de arme către OEP, relații care se întrerupseseră după arestarea în 1981 a lui Mario Moretti, membru al brigăzilor.

Un fost agent al KDS, serviciul de informații din Bulgaria, a declarat că în centrele bulgare de antrenament pentru teroriști „puteai învăța orice: să omori un om fără să faci zgomot, să conduci o locomotivă, să codifici corespondența. De asemenea, puteai învăța, de exemplu, să te transformi în șofer parizian de taxi, în ziarist sau chiar în lustragiu de pantofi.”

KDS controla și firma de stat Kintex, cea care, potrivit documentelor obținute de serviciile occidentale de informații, realiza exporturi de arme în valoare de peste 950 milioane de dolari pe an. O bună parte din respectivele exporturi urmau să ajungă în mâinile unor grupuri de „eliberare națională”, nume pe care serviciile sovietice de informații îl foloseau pentru a se referi la grupările teroriste occidentale.

„Terorismul” (MAXIM 1989)

 Ioan V. Maxim, Terorismul. Cauze, efecte și măsuri de combatere, Editura Politică, București, 1989, 237 p., ISBN 973-28-0016-X

 

 

I.Terorismul. Fapte care acuză

Cipru

(29) La 18 februarie 1978, la Nicosia, este asasinat redactorul-șef al ziarului egiptean „Al Ahram”, Yusuf El Sebai, fost ministru al culturii și un prieten al președintelui Anwar El Sadat. El se afla în capitala cipriotă în calitate de secretar general al Organizației de Solidaritate a Popoarelor din Africa și Asia. După negocieri de 24 de ore, timp în care statele solicitate le-au refuzat azilul, avionul în care se aflau teroriștii și 11 ostateci, între care Vassos Lyssarides, lider al Partidului Socialist Cipriot, Christodoulos Veniamin, ministrul cipriot de interne, 4 diplomați egipteni, 3 reprezentanți ai OEP, 2 diplomați sirieni, unul somalez și unul marocan, a fost luat cu asalt de un comando egiptean. Datorită lipsei de coordonare, forțele de ordine cipriote au deschis focul împotriva comandoului, provocînd moartea a 15 membri. La 31 iulie, cei doi teroriști capturați au fost condamnați la moarte.

 

II.Ce este terorismul?
(41) 6 = În 1970-1973 țările cele mai atinse de terorism politic au fost: Spania (14), Mexic (27), RFG (34), Grecia (34), Turcia (36), (…), SUA (232).
(54) Tot în 1970, la Larnaka, în Cipru, s-a desfășurat o altă întîlnire între grupări teroriste din RFG, Japonia, Turcia, Iran, Marea Britanie și Italia, menită să pună bazele unei strategii comune.

  

VII.Terorismul internațional în dezbaterile ONU
(166) Potrivit dispozițiilor rezoluției se crea un comitet ad-hoc asupra terorismului internațional compus din 35 membri ONU, care s-a întrunit în 16 iulie-11 august 1973 (1).
1 = Comitetul a fost alcătuit din (…), Grecia, (…), Iugoslavia, (…), Turcia, (…).
(167) Subcomitetul pentru măsuri preventive a fost sesizat cu: (…); o propunere în 10 puncte formulată de Grecia; (…).
(171) Potrivit rezoluției Adunării Generale 312/102, statele erau invitate să supună observații și propuneri. (…) Terorismul nu este un fenomen nou, dar pe măsura progresului tehnicii și dezvoltării mijloacelor de comunicație, a devenit o problemă internațională cu consecințe din ce în ce mai grave (Turcia). (…)
Mai multe state, printre care (…), Cipru, (…), subliniau că „terorismul internațional aduce atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”.
(172) Este necesar, subliniau (…), Cipru, să se facă distincție între terorismul internațional criminal, care nu are legătură cu lupta popoarelor și cu conceptul rezistenței, și lupta împotriva formelor de practici coloniale și imperialiste. (…)
Trebuie recunoscută legitimitatea luptei popoarelor pentru identitate națională și dreptul lor la autodeterminare (…., Cipru, …, Turcia, …).
(174) Studierea cauzelor profunde ale terorismului, prevenirea și reprimarea lui sunt două aspecte complementare care trebuie examinate simultan (Cipru). (…)
Majoritatea statelor au apreciat elaborarea unei convenții internaționale drept forma cea mai adecvată (…, Turcia, …).
(175) Actele de terorism internațional trebuie calificate drept „delicte contra umanității” (Turcia).