„Terorismul” (MAXIM 1989)

 Ioan V. Maxim, Terorismul. Cauze, efecte și măsuri de combatere, Editura Politică, București, 1989, 237 p., ISBN 973-28-0016-X

 

 

I.Terorismul. Fapte care acuză

Cipru

(29) La 18 februarie 1978, la Nicosia, este asasinat redactorul-șef al ziarului egiptean „Al Ahram”, Yusuf El Sebai, fost ministru al culturii și un prieten al președintelui Anwar El Sadat. El se afla în capitala cipriotă în calitate de secretar general al Organizației de Solidaritate a Popoarelor din Africa și Asia. După negocieri de 24 de ore, timp în care statele solicitate le-au refuzat azilul, avionul în care se aflau teroriștii și 11 ostateci, între care Vassos Lyssarides, lider al Partidului Socialist Cipriot, Christodoulos Veniamin, ministrul cipriot de interne, 4 diplomați egipteni, 3 reprezentanți ai OEP, 2 diplomați sirieni, unul somalez și unul marocan, a fost luat cu asalt de un comando egiptean. Datorită lipsei de coordonare, forțele de ordine cipriote au deschis focul împotriva comandoului, provocînd moartea a 15 membri. La 31 iulie, cei doi teroriști capturați au fost condamnați la moarte.

 

II.Ce este terorismul?
(41) 6 = În 1970-1973 țările cele mai atinse de terorism politic au fost: Spania (14), Mexic (27), RFG (34), Grecia (34), Turcia (36), (…), SUA (232).
(54) Tot în 1970, la Larnaka, în Cipru, s-a desfășurat o altă întîlnire între grupări teroriste din RFG, Japonia, Turcia, Iran, Marea Britanie și Italia, menită să pună bazele unei strategii comune.

  

VII.Terorismul internațional în dezbaterile ONU
(166) Potrivit dispozițiilor rezoluției se crea un comitet ad-hoc asupra terorismului internațional compus din 35 membri ONU, care s-a întrunit în 16 iulie-11 august 1973 (1).
1 = Comitetul a fost alcătuit din (…), Grecia, (…), Iugoslavia, (…), Turcia, (…).
(167) Subcomitetul pentru măsuri preventive a fost sesizat cu: (…); o propunere în 10 puncte formulată de Grecia; (…).
(171) Potrivit rezoluției Adunării Generale 312/102, statele erau invitate să supună observații și propuneri. (…) Terorismul nu este un fenomen nou, dar pe măsura progresului tehnicii și dezvoltării mijloacelor de comunicație, a devenit o problemă internațională cu consecințe din ce în ce mai grave (Turcia). (…)
Mai multe state, printre care (…), Cipru, (…), subliniau că „terorismul internațional aduce atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”.
(172) Este necesar, subliniau (…), Cipru, să se facă distincție între terorismul internațional criminal, care nu are legătură cu lupta popoarelor și cu conceptul rezistenței, și lupta împotriva formelor de practici coloniale și imperialiste. (…)
Trebuie recunoscută legitimitatea luptei popoarelor pentru identitate națională și dreptul lor la autodeterminare (…., Cipru, …, Turcia, …).
(174) Studierea cauzelor profunde ale terorismului, prevenirea și reprimarea lui sunt două aspecte complementare care trebuie examinate simultan (Cipru). (…)
Majoritatea statelor au apreciat elaborarea unei convenții internaționale drept forma cea mai adecvată (…, Turcia, …).
(175) Actele de terorism internațional trebuie calificate drept „delicte contra umanității” (Turcia).
 

„Elek Koblos” (STĂNESCU & GERGELY 1978)

M. C. Stănescu & I. Gergely, Elek Koblos (1887-1938), Editura Politică/Evocări, București, 1978, 93 pagini

 

Participant activ la actul istoric din mai 1921
23 (...) [23 ianuarie 1922, București] Printre cei aflați pe banca acuzaților se aflau: (...), B. Ștefanov, (...).

 

Partidul comunist trăiește și va trăi!
42 (...) În cursul lunii aprilie [1924], o serie de militanți ai PCR, membri ai Comitetului Central, printre care (...), B. Stefanov ș. a. s-au deplasat la Brașov.
43 Cum de o activitate normală a CC nu mai putea fi vorba, mulți activiști fiind arestați și supravegheați, la sfârșitul lunii aprilie s-a constituit o conducere a PCR ce activa ilegal, alcătuit din E. K., Gh. Cristescu, D. Fabian, M. Pauker, Boris Stefanov etc. Ea a luat denumirea de Directoriu.
48 (...) Înfăptuirile partidului din această perioadă - inclusiv reorganizarea în opt secretariate regionale - au fost sintetizate în Raportul CC al PCR către Comitetul Executiv al Internaționalei Comuniste și Prezidiumul Federației Comuniste Balcanice din 12 decembrie 1924, semnat de Koblos (cu pseudonimul Vekas)(18). Întocmirea, tipărirea și difuzarea unor materiale propagandistice elaborate în spiritul indicațiilor exprese ale Cominternului și Federației Comuniste Balcanice, printre care cel mai dăunător s-a dovedit a fi manifestul intitulat Jos robia economică, politică și națională!, răspândit în noaptea de 9-10 decembrie 1924 în toată țara, au produs mari prejudicii partidului nostru.
18 = Arhiva CC al PCR, fond 1, mapa 258 din 1924.

 

Cu gândul și cu fapta în slujba intereselor majore ale poporului român
50 (...) Grija lui față de soarta partidului și nu a sa, și-a găsit concretizarea în scrisoarea pe care a trimis-o, la 13 februarie 1925, Prezidiumului Federației Comuniste Balcanice.
52 El, ca și alți membri ai conducerii PCR, între care Boris Stefanov, au inclus în documentele elaborate de plenară cerința ca partidul să-și intensifice activitatea în vederea realizării unor înțelegeri generale sau parțiale cu partidele burgheze din opoziție pentru rezolvarea problemelor fundamentale ce frământau societatea românească.
57 (...) O primă confruntare a avut loc la plenara a VI a lărgită a C. E. a Internaționalei Comuniste din 17 februarie - 15 martie 1926, unde au participat E. Koblos, secretar general, Boris Stefanov (Radu), membru al Biroului Politic, M. Pauker (Priu-Puiu) și Al. Dobrogeanu-Gherea. (...) În contradicție cu acesta [M. P.], Boris Stefanov, care exprima și punctul de vedere al lui Koblos, a susținut, pe bună dreptate, că tactica elastică elaborată de plenara din iulie 1925 în toate aceste probleme și aplicată pe parcurs  a fost justă, oferind partidului singura posibilitate de a se situa în fruntea luptei clasei muncitoare pentru democratizarea vieții politice, pentru apărarea intereselor generale ale poporului român(25).
25 = Arhiva CC al PCR, fond 6, mapa 95.
58 (...) În acea zi [15 august 1926], în locuința lui Petre Crăciun, militant proeminent al partidului, locuință situată în cartierul Belu dn București, s-a desfășurat o ședință a Biroului Politic la care au luat parte E. K., Pavel Antip-Tcacenco și Boris Stefanov. (...) În busculada produsă, Timotei Marin a reușit să dispară, iar Boris Stefanov și P. A. T. au fost duși la poliție. Lui Boris Stefanov, după o îndelungată instrucție, avea să i se însceneze un proces și să fie condamnat, (...).
60 (...) Căderea celor doi membri ai Biroului Politic a avut consecințe importante pentru partid și pentru E. K. în special. Unul dintre ei, Boris Stefanov, fiind și reprezentantul PCR la Federația Comunistă Balcanică, putea să susțină în acest for cauza partidului nostru.

 

Siguranța oferă 100 000 lei pentru prinderea și predarea lui Elek Koblos
62 (...) El [Biroul Politic din străinătate al PCR] s-a creat la scurt timp după aceasta și a activat mai mult la Viena, unde în acea vreme își avea sediul Federația Comunistă Balcanică.
64 (...) La 19 august 1927, se afla în gara Nagyszollos din Cehoslovacia. Poliția cehă făcea obișnuitul control al celor ce plecau spre Austria. E. K. a prezentat pașaportul, pe care era trecut ca fiind cetățean albanez, cu numele Narek Ghiadri. Șeful polițiștilor s-a bucurat mult, căci în timpul războiului stătuse o vreme în Albania, unde învățase limba acestei țări. Dar, stupoare, omul cu acest nume nu cunoaștea nici o boabă de limbă albaneză și a fost arestat.
66 (...) De aceea, autoritățile române au adăugat numelui său și pe acela de Polak Andor (ceh) și Gyralin Girade (albanez), acuzat de „comunism, furt și asasinat”, în speranța că îl vor obține pe E. K.
69 (...) De asemenea, cereri și memorii cu conținut similar au înaintat organelor de stat cehoslovace 50 de proeminente personalități politice și de cultură din Germania și alte țări occidentale, precum și Comitetul din Viena al Ligii contra terorii albe din Balcani.
Numeroase articole în care se cerea salvarea vieții lui E. K. au fost scrise în revistele Cominternului: (...), „La Federation Balkanique” (15 septembrie); (...).

Un eveniment cu implicații imprevizibile
81 (...) Dar, dată fiind situația sa de secție a Cominternului și, respectiv, a Federației Comuniste Balcanice, PCR a trebuit să obțină aprobarea ținerii propriului congres de la aceste două foruri internaționale și îndeosebi de la ultimul, care dirija nemijlocit activitatea partidelor comuniste din această zonă. Demersurile făcute de conducerea PCR s-au lovit de refuzul nejustificat al conducerii FCB. Congresul nu s-a putut ține în acea toamnă [1926] și pentru că (....).
84 (...) E. K., a sosit în seara zilei de 29 iunie [1928] când congresul [IV PCR/Harkov] era în plină desfășurare, împreună cu B. Smeral - secretarul FCB - însărcinat de Comintern cu conducerea lucrărilor.

 

Epilog tragic
87 A doua zi după terminarea congresului - la 8 iulie 1928 - s-a întrunit prima plenară a noului Comitet Central al PCR , în prezența reprezentanților Cominternului și Federației Comuniste Balcanice.