Îndrumări în preistorie (BERCIU 1939)

Dumitru Berciu, Îndrumări în preistorie, 1939

 

Neoliticul – epoca pietrei lustruite

(128) În privința produselor ceramice din cercul vest-european s-a observat că ele sunt din punct de vedere calitativ inferioare celor de la Dunăre și nord. (...). Acest cerc devine deci intermediarul dintre Africa de nord și nordul Europei, în care pătrund pe această cale elementele culturii mediteraneene și asiatice.

(129) Civilizația cupelor în formă de clopot a avut o extraordinară putere de expansiune. Din patria de origine – Spania și Portugalia – a iradiat în sudul Franței, Italia de nord, Sardinia, Sicilia, valea Rinului, Marea Britanie, Europa Centrală, către Ungaria și Polonia, poate chiar și spre Europa de Sud-Est.

 

Epoca bronzului

(200) În bronzurile din sudul Rusiei se observă o influență sumeriană (G. Childe), alături de cele troiene și egeene, în special cretane. Se pare că negustorii cretani s-au [?] în aceste părți ale Europei și au deschis, cu mult înainte, calea Argonauților.

(...)

Cu cât descoperirile din Orient sporesc, cu atît de poate observa mai bine UNITATEA culturilor preistorice orientale și RAPORTURILE cu cele est-mediteraneene, iar prin (...).

Planul Urbanistic General al comunei Dudeștii Noi (MICLE & ROGOZEA 2015)

Dorel Micle & Octavian Rogozea, Planul Urbanistic General al comunei Dudeștii Noi,

în

Victor Bunoiu & Dan Vlase (ed.), Arheologia Banatului. Cercetări. Descoperiri. Intervenții, Antem, Timișoara, 2015

44 (...) La Dudeştii Noi, comunităţile umane îşi încep existenţa (în perimetrul cercetat de noi) în preistorie, mai exact în neoliticul dezvoltat, continuând în epoca cuprului (descoperiri atribuite culturii Tiszapolgár) şi epoca bronzului (descoperiri atribuite culturii Cruceni-Belegiš).

(...) În cazul perioadei preromane, trebuie amintită descoperirea unor fragmente ceramice cu grafit în pastă ce pot fi atribuite civilizaţiei celtice (probabil sec. IV a.Chr. dacă se va dovedi că descoperirea de aici se leagă de mormântul celtic descoperit în imediata apropiere în punctul Cioreni). Epocii romane și postromane îi sunt caracteristice numeroasele obiective arheologice ce pot fi atribuite populaţiei sarmatice/daco-romane (sec. II-IV p.Chr.). (...)

Între sacru și profan (STAVILĂ & FLOCA & MICLE 2015)

Andrei Stavilă, Cristian Floca și Dorel Micle, Între sacru și profan. Locuirea din prima epocă a fierului și gropile rituale dacice. Unip – Dealu Cetățuica,

în

Victor Bunoiu & Dan Vlase (ed.), Arheologia Banatului. Cercetări. Descoperiri. Intervenții, Antem, Timișoara, 2015

10 (...) Începând cu 2009, de aici au fost scoase la lumină vestigii aparţinând unor

civilizaţii puţin cunoscute pe teritoriul judeţului Timiş, precum cea de prima epocă a fierului, cea dacică sau cea slavă. (...); slavii sunt prezenţi prin locuinţe caracteristice semi-adâncite, particularitatea acestora fiind instalaţia de încălzit plasată într-unul din colţurile casei.

(...) În zona de sud-est a complexului, s-a evidenţiat una dintre cele mai frumoase piese găsite în situl de la Unip, reprezentând un obiect lucrat în bronz cu un decor simplu din cercuri concentrice. În mod cert acest obiect este un import din lumea romană, ceea ce ne oferă şi o datare a complexului undeva în secolul I p.Chr.

Vremea războinicilor (SZENTMIKLOSI 2015)

Alexandru Szentmiklosi, Vremea războinicilor. Cea mai mare fortificație de epoca bronzului din Europa Cornești-Iarcuri,

în

Victor Bunoiu & Dan Vlase (ed.), Arheologia Banatului. Cercetări. Descoperiri. Intervenții, Antem, Timișoara, 2015

 

Localizare

4 Imensa fortificație de pământ de la Cornești, cunoscută de localnici sub nunele de Iarcuri (mai recent și sub numele de Dâmburile turcești) se află în Câmpia de Vest, la aproximativ 20 km nord de Timișoara.

 

Concluzii

6 (...) Coordonarea constructorilor precum și aprovizionarea lor cu materiale, unelte și hrană,

presupune existenţa unei elite având în vârf un lider capabil să facă acest efort. Din acest punct de vedere, cercetarea fortificaţiei de la Cornești-Iarcuri este deosebit de importantă pentru înţelegerea prefacerilor sociale și economice de la sfârșitul epocii bronzului în sud-estul Europei.

Colecțiile fondului de arheologie ale Muzeului de Istorie Națională a Moldovei (MATEEVICI 1991)

Natalia Mateevici, Colecțiile fondului de arheologie ale Muzeului de Istorie Națională a Moldovei, „Anuar”, Muzeul Național de Istorie a Moldovei, Chișinău, I, 1991

143 (...)

FB9227 A48 Amforă romană de ceramică achiziționată în 1947. Datarea cu sec. II-IV e. n.

FB9228 A49 Fragment de amforă romană achiziționată în 1947. Datarea cu sec. II-IV e. n.

FB9229 A50 Amforă grecească de ceramică. Locul și data descoperirii sunt necunoscute. Datarea cu sec. IV-III î. e. n.

144 (...)

FB10652 (1-17) A70 Tezaurul de la Olănești (raionul Ștefan-Vodă). Descoperit în 1958. Este atribuit perioadei lui Alexandru Macedon și datat cu anii 331-330 î. e. n. În colecție sunt incluse un opaiț de bronz, pandantive de bronz, coifuri de tip atic și frigian, cnemide de bronz, fragmente de coif de bronz.

145 (...)

FB11483 A96 Fragment de vas ceramic cu lac roșu, găsit în 1954 lângă satul Palanca-Tudora (raionul Ștefan-Vodă). Datarea: epoca Elenistică.

146 (...)

FB13892 A102 Piesă de bronz de la un car roman, găsită în valea r. Ialpug (loc. Svetlîi), raionul Taraclia. Datarea sec. II e. n.

149 (...)

FB19926 (1-10) A137 Colecția arheologică provenită din săpăturile efectuate în 1990 la cetatea Tighina de Golțeva N. Datarea: sec. XVIII. Colecția constă din cuie mari din fier, fragmente de lulele turcești, „mingi” de piatră.

Contrabanda cu opere de artă (NĂDĂȘAN 1985)

 Romeo Nădășan, Contrabanda cu opere de artă, „Lumea 85. Caiet de vacanță”, București, 1985

 

„Delicte onorabile”

136 (...) Din Egipt și din Irak, din Grecia și Turcia, Ceylon sau Africa de Vest, stăpânitorii și chiar cercetătorii au luat tone întregi de antichități rare, fără nici un respect față de cultul ce le era consacrat sau de proprietatea în care se aflau.

 

„Ce-ar spune Franța, dacă toate catedralele sale gotice ar fi transportate în Senegal?”

137 (...) Într-o dezbatere pe tema restituirii operelor de artă, publicată de revista „Forum” a Consiliului Europei, britanicul David Atkinson, membru al Adunării Parlamentare a Consiliului, arăta: „(...) Franța a fost obligată să redea cei patru cai de bronz din piața San Marco de la Veneția după înfrângerea lui Napoleon, dar venețienii au adus aceste frumoase opere de artă de la Constantinopol, în urma jefuirii orașului de către cruciați, în 1204”. (...)

Unul din militanții cei mai fervenți în favoarea restituirii obiectelor de artă țărilor lor de origine este ministrul grec al culturii, actrița Melina Mercouri, care nu scapă nici un prilej pentru a cere restituirea așa-numitelor „Elgin Marbles”, aflate printre cele mai prețioase exponate ale British Museum. Lordul Elgin, diplomat la Atena, a desprins, în perioada 1801-1803, circa 80 de metri de frize ale Parthenonului de pe Acropole și le-a vândut statului britanic, în schimbul sumei de 35.000 lire.