Cuvântul președintelui Comitetului mondial permanent de cercetare a viitorului (JOUVENEL 1972)

 Bertrand de Jouvenel, Cuvântul președintelui Comitetului mondial permanent de cercetare a viitorului, în Mihai Botez & Mircea Ioanid (eds)., Viitorul comun al oamenilor, trad. C. Dimitriu, Conferința a III a de cercetare a viitorului București 1972, Editura politică, București, 455 p.

16 (...) Cred că mare fenomen care s-a produs ca rezultat al imenselor nenorociri care au lovit Europa – asemănătoare celor care loviseră Grecia antică ca urmare a războiului dus de ea timp de 30 de ani – este cel al responsabilității guvernelor și al unei responsabilități a intelectualilor. Unii dintre dumneavoastră își aduc aminte că, începându-și povestirea războiului de 30 de ani, Tucidide pune în gura lui Adamos – când se adresează adunării lacedemonienilor – cuvintele: „Voi, care prin hotărârea voastră veți fi făuritorii evenimentelor ce vor veni, bune sau rele, aveți dreptate să vă gândiți pe îndelete la consecințele posibile.”

18 (...) În această țară [România], unde Ovidiu medita la Metamorfozele sale, este poate nimerit să spunem că tocmai metamorfozele sociale sunt cele care trebuie să ne preocupe în primul rând, metamorfoze care nu sunt datorate divinităților, cum credea Ovidiu, ci sunt rezultatul unei voințe omenești clarvăzătoare.

Unde au fost și unde sunt „călăreții spirituali ai valurilor”? (PLEȘU 1991)

 

Andrei Pleșu, Unde au fost și unde sunt „călăreții spirituali ai valurilor”?. Convorbire despre intelectualitatea din România, despre specificul, rolul și omisiunile acesteia, în Kantor Lajos & Salat Levente (eds.), „Antologia revistei de cultură „Korunk””, Cluj

 

43 – (...) Eu personal nu văd un parlament făcut din Jean Paul Sartre, Andre Gide, Salvador Dali, Georg Lukacs, de exemplu. Și aici sunt platonician puțin, în sensul că nu cred că lumea asta a intelectualilor, care e o lume, fiecare intelectual are orgoliul autonomiei. (...) Deci, în principiu un intelectual nu este un om politic, folosind cuvântul politic în sens etimologic de data aceasta. Adică un om al cetății, al polisului, al comunității. (...).

(...)

-Și cred că și acum sunt tot acolo. Aici e altceva, sunt numai oportuniști, sunt descurcăreți, sunt oameni care iubesc puterea și privilegiile. Aici e o chestie balcanică sau în orice caz răsăriteană. (...) Pe de altă parte, să nu uităm că, totuși, Marx însuși a fost un intelectual. Engels și Lenin, la fel, erau intelectuali. Și Platon; și teoria lui politică e destul de ciudată. (...)

45 – (...) Și poate că dacă ne-am muta spre Bosfor, am deveni mai interesanți, chiar dacă greșim, nu? Mi-am permis să glumesc odată. (...)

+Am putea să ne amintim de evenimentele din Iugoslavia, dar e de ajuns să pomenim de cele întâmplate la noi, anul trecut. (...)

-Nu știu care este situația – sociologic vorbind – în Iugoslavia, nu știu cum este în Ungaria. (...) Dar la noi ruptura dintre intelectualitate și electorat e mare. Și mă tem că așa este și în Iugoslavia. Drept pentru care, probabil, vocile intelectualilor, care s-au auzit, au sunat în deșert...

 

București, 7 august 1991

(„Korunk”, 9/1991)

Andrei Pleșu (1948) – filozof, istoric de artă, București