Război împotriva speciei umane. Agresiunile Uniunii Sovietice împotriva lumii 1919-1989 (SARIN & DVORETSKY 1996)

Oleg Sarin & Lev Dvoretsky, Război împotriva speciei umane. Agresiunile Uniunii Sovietice împotriva lumii 1919-1989, trad. M. Columbeanu (rusă 1996) Antet, București, 1997

 

Cuvânt înainte

(4) Războaiele din Balcani s-au desfășurat pentru a-i salva pe frații noștri slavi de aceiași cotropitori musulmani.

 

Umbra sovietică peste Suomi

(59) Războiul de agresiune colonială dezlănțuit de Uniunea Sovietică împotriva Finlandei și ocuparea aproape simultană a Poloniei și a țărilor balcanice făceau parte din strategie cu rază lungă de acțiune a lui Stalin, concentrată, după cum o demonstrează evenimentele ulterioare, în jurul planului de împărțire a Europei între URSS și Germania și, dacă și când circumstanțele ar fi permis-o, înghițirea Germaniei însăși.

 

Legea junglei în documentele oficiale

(64) În 15 iunie, reprezentantul sovietic la Berlin, Astahov, l-a vizitat pe ambasadorul bulgar Draganov. Bulgaria întreținea legături strânse cu Germania, iar Stalin avea deplina convingere că discuția dintre Astahov și Draganov urma să-i fie imediat raportată lui Ribbentrop, ministrul german de externe. Astahov i-a spus lui Draganov că, ținând seama de actual situație internațională, Uniunea Sovietică avea două posibilități: să semneze un pact de neagresiune cu Marea Britanie și Franța sau să câștige timp semnând o înțelegere cu Germania.

(77) În ultimele șase luni ale lui 1944 și până în mai 1945, au luptat pe pământuri străine în Europa de Est și Balcani, cu scopul declarat de a elibera popoarele de acolo de sub jugul fascist.

(78) Astfel, țările socialiste pro-sovietice – RDG, Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia și Polonia – au fost unite sub umbrela Pactului de la Varșovia. Albania și Iugoslavia, deși nemembre ale Pactului de la Varșovia – au devenit totuși state comuniste, având relații de prietenie cu URSS.

 

Criza din Caraibe

(187) Malinovsky [ministrul apărării sovietic]  i[Hrușciov]-a spus că rachetele americane desfășurate pe celălalt mal al Mării Negre, în Turcia, puteau lovi centrele vitale ale Uniunii Sovietice în interval de 10 minute, câtă vreme rachetele sovietice aveau nevoie de 25 de minute pentru a atinge teritoriul american, pornind din interiorul hotarelor URSS.

 

Europa de Est în termeni sovietici

(236) Debarcat de la conducere, Dubcek a fost numit ambasador în Turcia.

 

Scopul și structura organizațională a Societății Națiunilor (CIUREA 2019)

Prof. Viorica Ciurea, Scopul și structura organizațională a Societății (Ligii) Națiunilor, Școala  Gimnazială ”Anton Pann” Craiova    

                                        

2 (…) În Comisia pentru elaborarea Pactului Societății Națiunilor, formată din 19 membri erau prezenți Wodrow Wilson și E. House (S.U.A.), lordul Robert Cecil și colonelul J. H. Smuts (Marea Britanie), Léon Burgeois și Ferdinand Larnaude (Franța), Vittorio E. Orlando și V. Scialoja (Italia), Batallo Reist (Portugalia), N. Makino și S. Chinda (Japonia), P. Hymans (Belgia), E. S. Pessôa (Brazilia) Wellington Koo (China), N. Vestnici (Serbia), E. Venizelos (Grecia), R. Dmawski (Polonia), Constantin Diamandy (România) și Kramar (Cehoslovacia)[1].

 

4 (…) Consiliul, constituit în anul 1920, reprezenta organul executiv al Societății Națiunilor și era constituit din membrii permanenți și membrii nepermanenți aleși de Adunare. Articolul 4 paragraful 1 din Pactul Societății Națiunilor prevedea ca acest organism să fie format ,,din reprezentanții principalelor Puteri Aliate și Asociate'': S.U.A., Marea Britanie, Franța, Italia și Japonia, alți patru reprezentanți ,,desemnați în mod liber, de Adunare'' pentru un termen ce urma a se stabili și alți membrii permanenți, desemnați cu aprobarea majorității Adunării[2].  Până la desemnarea acestora de către Adunare, reprezentanții Belgiei, Braziliei, Spaniei și Greciei erau membri ai Consiliului. (…)[3].

 

6 (…) Pactul avea 26 de articole și o anexă a celor 32 de state membre fondatoare. Acestea erau: S.U.A., Belgia, Bolivia, Brazilia, Marea Britanie, Canada, Australia, Africa de Sud, Noua Zeelandă, India, China, Cuba, Ecuador, Franța, Grecia, Guatemala, Haiti, Hedjaz, Honduras, Italia, Japonia, Liberia, Nicaragua, Panama, Peru, Polonia, Portugalia, România, Statul sârbo-croato-sloven, Siam, Cehoslovacia și Uruguay.

     

 

 

 

---

[1]Petre Bărbulescu, România la Societatea Națiunilor, 1929-1939-momente și semnificații, Editura Politică, București, 1975, p. 21, nota  10

 

[2]Ioan Scurtu,  op. cit., p. 34

[3]Petre Bărbulescu, op. cit., p. 25, nota 12

Despre globalizare (SOROS 2002)

 George Soros, Despre globalizare, trad. S. Lupescu (PublicAffairs 2002), Polirom/Economie și societate, Polirom, Iași, 2002

 

Introducere: Deficiențele capitalismului global

30 (...) După colapsul comunismului, a existat un scurt moment când Consiliul de Securitate ar fi putut să funcționeze după modelul conceput inițial, dar puterile occidentale nu au profitat de prilej. În criza bosniacă nu au căzut de acord între ele, iar în ceea ce privește criza din Rwanda, nu au putut acționa în comun.

 

2.Ajutorul internațional: componenta absentă

62 (...) Embargourile comerciale sunt de cele mai multe ori încălcate, iar cei implicați în contrabandă, de obicei, se află în cârdășie cu regimul pe care sancțiunile se presupune că-l pedepsesc. Efectul clar este că poporul este cel pedepsit, în vreme ce regimul are susținere economică. În acest mod au funcționat sancțiunile luate împotriva Irakului sau Iugoslaviei.

63 Calea de abordare cea mai promițătoare este însă aceea de a oferi stimulente pozitive pentru acceptarea voluntară – adică de a-i oferi ajutor extern. Desigur că ea poate fi aplicată în cazurile extreme, cum ar fi  Irakul sau fosta Iugoslavie, dar astfel pot fi încurajate și consolidate acele guverne care se dovedesc cu adevărat interesate de ameliorarea condițiilor sociale.

66 Comunitatea internațională nu a procedat mai bine nici în Balcani. Au fost cheltuite miliarde de dolari în Bosnia cu un rezultat nesemnificativ. Coordonarea între donatori nu a fost corespunzătoare și cea mai mare parte a ajutorului s-a scurs pe canale guvernamentale(7). Cu atât de mulți competitori ce doreau să se strecoare prin aceleași porți, păzitorii acestora au putut să direcționeze fondurile conform propriilor interese.

7 = Am propus înființarea unui fond de ajutorare a IMM-urilor în parteneriat cu Banca Mondială, dar guvernul bosniac a insistat să controleze el ajutorul. Banca Mondială a trebuit să accepte cererile guvernului, dar eu nu am fost de acord: Fondul nu mai fost creat.

78 (..) Mecanismul donării DST-urilor ar putea fi util în special în cazul conferințelor regionale sau naționale ale donatorilor. Un exemplu excelent îl oferă Balcanii. A existat un consens privind necesitatea unei abordări regionale coordonate. Consensul a dus la înființarea Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est, dar acest Pact a rămas o formă fără fond întrucât donatorii și-au păstrat controlul asupra fondurilor puse în joc, urmând o agendă proprie.

79 Dacă Pactul de Stabilitate ar fi fost conceput ca un potențial recipient de donații de DST-uri, proiectele colectate și aprobate de așa numitele Mese de Lucru ar fi putut primi fondurile adecvate, iar asistența internațională s-ar fi bucurat de un mai mare succes.

 

4. Stabilitatea financiară: Fondul Monetar Internațional

101 (...) 2 = Lucrarea prezentată de M. Hutchinson și I. Neuberger de la Universitatea California din Santa Cruz la Conferința Economică de la Dubrovnik, în iunie 2011,  a tras concluzia că crizele valutare și de balanță de plăți au redus produsul total din ultimii doi-trei ani cu 5 până la 8 procente. IMF Survey, 30 iulie 2001, p. 259.

Cum stau lucrurile astăzi

110 Tabel 4.2. EMBI (Emerging Market Bond Index) ianuarie 1991 – decembrie 2001

Variația globală a EMBI pentru instrumentele de îndatorare denominate în dolari SUA penteu piesele emergente ale entităților suverane și cvasi-suverane: obligațiuni Brady, împrumuturi, euroobligațiuni și instrumente ale piețelor locale. Teritoriile luate în calcul sunt: Africa de Sud, Algeria, Argentina, Brazilia, Bulgaria, Chile, China, Columbia, Coasta de Fildeș, Coreea de Sud, Croația, Ecuador, Filipine, Grecia, Liban, Malaezia, Maroc, Mexic, Nigeria, Panama, Peru, Polonia, Rusia, Thailanda, Turcia, Ungaria și Venezuela. Sursa: J. P. Morgan EMBI Index, decembrie 2001.

111 O altă dovadă că ne aflăm pe un teren de joc accidentat este că până și companiile cele mai valoroase care acționează pe piețele emergente trebuie să plătească bonificații foarte mari în dobânzi pentru a-și spori capitalul, ceea ce le pune în pericol capacitatea de a concura peo piață globală și face din ele ținte ușor de preluat pentru firmele care au baza în țările industrializate. Acest fapt este adevărat pentru țări extrem de diferite, cum ar fi Africa de Sud, Bulgaria sau Brazilia.

Câteva propuneri cu caracter practic

114 (...) Cu certitudine, arhitectura sistemului financiar actual poate fi considerată imperfectă și toți membrii, inclusiv Statele Unite, nu ar avea decât de câștigat de pe urma îmbunătățirii ei. Unele țări, cum ar fi Argentina sau Turcia, s-au aflat pe marginea prăpastiei, iar altele, situate la periferie, suferă de prime de risc înalt și de lipsa fluxurilor de capital pentru investiții.

122 (...) Acest fapt a adus FMI și Trezoreria Statelor Unite într-o situație jenantă: ele trebuiau fie să-și dea girul pentru o politică pe care o considerau nesănătoasă, fie să permită Argentinei să nu-și mai îndeplinească obligațiile. La început, au optat pentru prima variantă, apoi au îmbrățișat-o pe a doua. O succesiune care seamănă cu o tragedie greacă.

 

Concluzii: Către o Societate Deschisă Globală

139 (...) Or, istoria ne artă că nici un regim represiv nu a fost veșnic – deși unele s-au menținut o perioadă de timp îndelungată. Imperiile care și-au menținut puterea au găsit mijloacele de a satisface necesitățile și aspirațiile oamenilor din interior – și amintesc de Imperiul Roman, de cel Britanic sau de cel Otoman; (...).

143 (...) S-ar putea crede că, întrucât mă pronunț pentru cooperare internațională, m-aș opune folosirii forței militare. M-am pronunțat pentru intervenția militară din Bosnia și Kosovo și sunt bucuros de creșterea superiorității militare americane.

 

Finanțarea furnizării bunurilor publice la scară globală. O propunere de reformare și dezvoltare a asistenței internaționale pentru dezvoltare . Cuvântare la Conferința ONU privind Finanțarea Dezvoltării, Monterey, Mexic, 18 martie 2002

156 (...) Chiar și Slobodan Miloșevic ar fi putut să câștige alegerile din Iugoslavia dacă ar fi avut curajul să recurgă la o fraudă atât de strigătoare la cer.