Călătorie în China (1675-1677) (GRIGORAȘ 1926)

Spătarul Nicolae Milescu, Călătorie în China (1675-1677), trad. și pref. E. Grigoraș, Casa Școalelor/Geografie românească sec. XVII, București, 1926, 235 p.

 

E. C. Grigoraș, Prefață

(3) Într-adevăr, singur Jurnalul Siberian văzuse lumina zilei, și acesta tradus după o nenorocită traducere grecească.

(5-6) Opera ne mai arată că inspiratorii acestei politici au fost Fanarioții, al căror reprezentant, Milescu, este acel ce o pune la încercare.

Se știe că Milescu a ajuns în Rusia cu protecția lui lui Panaiotakis, înființătorul Fanariotismului la Constantinopol și că Rusia, în acel moment, creează acea „secție a treia politică”, în care Milescu este Prim-Interpret. Prin urmare, politica fanariotă nu datează în Rusia de la Petru cel Mare și Cantemir și nu și-a făcut primul efect în Orientul nostru, ci este din timpul tatălui celebrului țar și s-a manifestat în celălalt capăt al lumi, dar a fost înăbușită sub fratele acestuia, Teodor, când secția treia a fost desființată, iar mai marii ei, în cap cu Milescu, exilați și cu averile confiscate. Numai urcarea lui Petru pe tron readuce, odată cu grația acestora, și politica fanariotă la suprafață.

7 (...) De altfel, cine a citit călătoria lui, pricepe ușor de ce Spătarul spunea că e grec. Grec înseamnă Bizantin, iar în Extremul Orient și mai ales în China – unde se ținea minte, ca o mare onoare, Ambasada lui Caesar de la Roma venită la Peking – Imperiul Roman se bucura de o reputație foarte mare.

(7) (...) însă știința nu se scria atunci  decât în limbi internaționale, și Milescu a scris în toate cele trei ale timpului, adică slavonește, grecește și latinește.

(...) Erau mari proprietari și Mazili, deci originea lui grecească este o legendă. De altfel, cine a citit călătoria lui, pricepe ușor de ce Spătarul spunea că e grec. Grec înseamnă Bizantin, iar în Extremul Orient și mai ales în China – unde se ținea minte, ca o mare onoare, Ambasada lui Caesar de la Roma venită la Peking – Imperiul Roman se bucura de o reputație foarte mare. Pentru el grec a fost un factor foarte important în recepția, deosebită de a predecesorilor, făcută lui. (...) În același fel se mai poate explica și alegerea lui pentru a fi trimis în China. Se mai găseau și alții susținuți la Moscova de politica fanariotă!

8 (…) amintirea lui în China rămânând conducătorilor tot atât de vie ca și aceea a Ambasadei lui Caesar.

(9) În Jurnalul Siberian face o teorie personală asupra Argonauților și a lânei de aur. Această teorie, veche de  3 secole, este însă nouă prin învierea ei abia cum. El susține că lâna de aur nu era decât blana de samur pe care grecii plecau să o caute, trecând prin Pontul Euxin și pe râurile Rusiei tocmai în Siberia. Este o teorie bizară, dar nu neverosimilă.

(10) Pe drumul său în China N descoperă un templu, cu un idol mare, iar pe ziduri picturi de bătălii. Afirmă că sunt bătăliile lui Alexandru cel Mare, iar templul ar fi decât acestuia. Se bazează pe istorici vechi, cari ar scrie că marele cuceritor, odată ajuns în India, ar fi plecat la nord după vânat. Vânatul ar fi deci samurii și Alexandru ar fi ajuns în N Chinei.

 

Dela râul Naun la Peking

(127) În mijlocul mănăstirii un mare templu, iar în mijlocul acestui templu un enorm idol: chipul unui rege cu o coroană în cap și cu fața colorată. (...) La dreapta mai atârnă un enorm arc..., iar pe zid stau scris... necunoscut... De ambele părți, pe ziduri, bătălii, armate, ca și când ar fi războaiele și armatele lui Alexandru cel Mare.