Constantin C. Giurescu & Dinu Giurescu, Istoria românilor, vol. I (Din cele mai vechi timpuri până la întemeierea statelor românești), Ed. Științifică, București, 1974, 334 p.
Străvechi
așezări
omenești
Neoliticul
(p.
22) 4.Un alt tip al civilizației neolitice e tipul Boian A, determinat
prin descoperirile făcute în acest loc, situate lângă Dunăre, în
Ialomița. Ceramica acestui tip, caracterizată prin ornamentație excizată în
formă de cârlige meandrice și încrustate cu alb, se întâlnește și la
Vidra, la sud de București, la Cernica, la est de capitală – necropola
neolitică de aici este a doua ca mărime din România după cea de la Cernavodă și
una din cele mai mari din Europa – și, în general, în câmpia Muntenia.
(p. 21-22) (...) Tipul Hamangia, numit astfel după localitatea din jumătatea de nord a Dobrogei, tip în care plastica antropomorfă produce două capodopere ale neoliticului, <perechea de la Hamangia.> un bărbat și o femeie șezând, cel dintâi cu capul sprijinit pe mâini, cea de a doua cu un genunchi întins și cu celălalt îndoit, cuprins de mâini. Aceste figurine, de o rară expresivitate, nu-și au pereche în toată arta neolitică și au ajuns astăzi cunoscute pe tot globul. (...)
Neoliticul
(p.
21-22) (...) Problema care
se pune pentru istorici,
îndată după ce a luat cunoștință de
diferitele aspecte ale acestei civilizații neolitice, este: cine sunt creatorii
ei? Avem de-a face cu diferite triburi ale unei singure unități lingvistice sau
sunt mai multe asemenea unități? Răspunsul diferă; e și greu de dat, în stadiul
actual al cercetărilor, un răspuns sigur. Învățatul german Carl Schuchhardt [1859-1943] caracterizează civilizația ceramicii pictate drept
„superioară” („hochstehend”) și o atribuie hotărât tracilor, considerând-o o epocă strălucită a lor, epocă de care
grecii homerici își mai aduceau aminte numai din legende și cu mirare. Pe de
altă parte, învățatul antropolog francez Eugene Pittard [1867-1962] afirmă că
<nimic nu ne mai împiedică să presupunem că locuitorii care au înălțat
colibele funerare ale Moldovei în
epoca pietrei lustruite sunt aceia care mai târziu au primit de la istoricii antici numele de
daci sau geți>. În sfârșit, dintre învățații români, Ion
Andrieșescu [1888-1944] împărtășește aceeași părere. Prin urmare, potrivit
acestor trei învățați,
creatorii remarcabilei civilizații care s-a manifestat pe teritoriul
carpato-dunărean în perioada ultimă a neoliticului, între anii 2.500 – 1.800
î.e.n., ar fi chiar strămoșii noștri daci sau geți, care formau ramura nordică
și cea mai importantă a marelui complex
tracic. Față de această opinie există
însă și o alta, susținută și ea de învățați de seamă, care cred, dimpotrivă, că locuitorii
care au dat naștere remarcabilei civilizații a ceramicii pictate sunt alții decât creatorii civilizației bronzului. Potrivit acestei
ultime opinii, împărtășite la noi de Vasile Pârvan, ar fi avut loc în regiunile
noastre suprapuneri de populații, noii veniți distrugând, în urma unor lupte
catastrofale, civilizația precedentă. Așa s-ar fi întâmplat cu oamenii civilizației bronzului care au
distrus civilizația anterioară neolitică.
Bibliografie
Ion
Andrieșescu, Contribuții la Dacia înainte
de romani, Iași, 1912, 124 p.
Dumitru Berciu, Deux chefs d'oeuvre de l'art néolithique en Roumanie: le „couple” de la civilisation Hamangia, „Dacia”, serie nouă, IV (1960), p. 423-441.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu