Dialogul omului cu marea (CRĂCIUNOIU & NEAGU 1988)

 Cristian Crăciunoiu & Alfred Neagu, Dialogul omului cu marea, Albatros, București, 1988

 

Repere pentru o mitologie a apei

(13) Reluând ideile aceluiași preot chaldeean, Eusebiu din Caesareea amintește: „În primul an ar fi ieșit din Golful Persic, acolo unde se învecinează cu Babilonia, o ființă rațională, al cărei cap era de pește, dar care avea sub capul de pește un cap de om și avea picior ca de om care ieșeau de sub coada de pește. El ar fi avut glas de om și chipul s-ar fi păstrat și astăzi chiar. Această ființă (...) a transmis oamenilor semnele scrierii, științelor și artelor, i-a învățat clădirea orașelor, semănarea și recoltarea roadelor și cultura viței.”

(74) Prorocul nu a exagerat, deoarece nu era un partizan al prosperității feniciene, ci dorea să sublinieze zădărnicia acestui belșug ce avea să se prăbușească atunci când Alexandru cel Mare a distrus cetatea [Tir] definitiv.

(74) Și romanii și  grecii au învățat elementele construcțiilor navale și navigația de la fenicieni.

(78) Pe când cobora Indusul (325 î. H.), nava lui Alexandru cel Mare a fost surprinsă de valuri mari, încât vâslașii din rândul inferior n-au mai putut vâsli, fiind inundați, atât de mică era distanța până la apă de la deschizătura pentru vâsle.

(82) Nici grecii, nici romanii nu au fost înzestrați cu spiritul de aventură îmboldit de cel negustoresc și talentul nautic  al fenicienilor, care cunoșteau și cartografia nu numai în Mediterana, ci și în bazinul Atlanticului.

(84) Nici grecii, nici romanii n-au știut de aceste expediții ale fenicienilor, la urechile lor ajungând doar o vagă rumoare.

 

Nave celebre

(104) Sfârșitul dominației Veneției, contestată până atunci numai de republica Genova, are loc în urma unor lovituri succesive, începând din 1453, odată cu căderea Constantinopolului și trecerea sub control musulman a Orientului Apropiat, (...).

 

Cele două nave Mircea 1882-1988

(162) A apreciat-o și sultanul Abdul Hamid, care, sub influența entuziasmului provocat de sosirea lui Mircea, a ordonat repararea  bricului în șantierele imperiale pe cheltuiala marinei otomane. La 20 iulie, nava plecat pe itinerarul Pireu, Navarin, (….), Constantinopol, Constanța.

(163-4) Dar să-l lăsăm pe Jean Bart să-l evoce: „Nu pot uita nici pe bătrânii piloți, adevărați lupi de mare, vechii corăbieri italieni și greci, care ne învățau manevrarea pânzelor, matelotajul, arta nodurilor și frânghiei. Barba Spiro Zarzaroni din Hios, care se hrănea cu roșcove și în loc de „ceață” zicea „țața grasă”. Dalmațianul Micheli, condamnat pentru bigamie, se cununase cu o româncă fără să divorțeze de nevasta lăsată la Triest. (…) Panaite Leca, încruntat, fost căpitan de trihandin. Dionisie Vasilatos, mărunțel și crăcănat, cu mustăți de rac, fuma tumbechi cu narghileaua. Simpaticul Barba Ghiorghios, care, în calmul nopților de vară, ne strângea în jurul catargului, ca să ne povestească isprăvile piraților și contrabandiștilor de hașiș din Arhipeleag, unde își făcuse copilăria.

(167) Sunt reluate marșurile și vizitele: (…), Istanbul și Napoli în 1968, Split în 1969, în porturi din Marea Neagră în 1970, în 1974 Alexandria, Beirut și Famagusta.

(168) În New York participă la cea mai mare reuniune de mari veliere de la bătălia de la Navarin încoace (20 octombrie 1827).

 

 

Amintiri despre Grigorie Alexandrescu (GHICA 1886)

Ion Ghica, Amintiri despre Grigorie Alexandrescu*

în Ion Ghica, Scrisori alese, Editura pentru literatură și artă a Uniunii Scriitorilor din România, București, 1950

*Tipărită în „Convorbiri literare”, nr. 2, 1 mai 1886, sub titlul Corespondența cu V.  Alecsandri (Scrisoarea XXV). Amintiri despre Gr. Alexandrescu

118-119 Londra, 15 Ghenarie, 1886
Scumpe amice,
De câte ori am venit la Londra, una din întâiele mele vizite a fost pentru Muzeul Britanic, acel palat în care se află adunate manuscriptele cele mai prețioase ale lumii învățate și minunile artei antice, unde se defășură, ca într-o panoramă, istoria geniului omenesc.
Într-una din zile, pe când eram acolo, în sala în care sunt espuse de jur împrejur, vestitele marmure Elgin(1) și stam admirând frumoasele metope(2) dintre triglifele(3) frezei exterioare ale Partenonului(1) pe cari sunt reprezentate în ronde-bosse(2) luptele Grecilor cu Centaurii(3), aud pe cineva care-mi zice:
1 Thomas Bruce Elgin (1766-1841) = diplomat și anticar scoțian. A adunat din Acropolea Atenei o colecție prețioasă de lucruri de artă, cunoscute sub numele de marmurele lui Elgin.
2 metopă = interval pătrat, de obicei sculptat, dintre triglifele unei frize dorice.
3 triglife = ornamente ale frizei constând din trei șănțulețe sculptate. Friza este brâul sculptat dintre arhitravă (placa de deasupra capitelului) și cornișă (placa de deasupra coloanei).
1 Partenon = templul zeiței Atena  
2 rond-bosse = sculptură murală în relief
3 Centauri = monștri din mitologia greacă, oameni în partea de sus a corpului, cai de la abdomen în jos.

119 – Nu te mai uita la mizerabilele astea de pietre!
Mă întorc să văz cine mă apostrofează și dau cu ochii de Lordul Ald..., un vechi amic, turcofil fanatic, care-și urmează vorba înainte în felul următor:
-Vezi, pietrele astea, cu rapsodiile lui Homer, cu tragediile lui Sofocle, lui Euripid și cu scrierile lui Platon, Aristotel și Herodot au fost cauza că puterile Europei nu au lăsat pe Turci la 1821 să strivească pe Greci, când s-au răsculat contra Sultanului. Astea au făcut pe Byron cu tinerimea din Cambridge, din Oxford și din toate universitățile să alerge în ajutorul Grecilor, să exalte opiniunea publică până a sili pe Europa să ardă flota turcească la Navarin și să proclame independența Moreei! 
Avea dreptate nobilul Lord. Așa e! Arta și literatura, oameni de acum trei mii de ani, au luptat pentru liberarea Greciei, alături de cei mai eroici palicari(4) ai Agoanei(5).
4 palicar = voluntar gec
5 agoană = luptă

120 (...) Potcoava Ungurului și a Croatului a putut s-o calce, dar n-a putut s-o nimicească, nici s-o oprească a se ridica.

122 (...) Vaillant ne dicta din Grandeur et decadence des Romains de Montesquieu(1); (...).
1 Charles Montesquieu (1681-1755) = scriitor francez, ideolog al monarhiei constituționale

124 (...) G. A. Mi-a recitat cu entuziasm scene întregi din Andromaca și din Fedra de Racine.

125 (...) [salonul logofătului Dimitrie Ghica] Alexandrescu a recitat scene întregi din Sofocle și Euripid, în limba elenă; știa pe Anacreon din scoarță până-n scoarță. Anacreon era poetul favorit al Văcărescului, care adesea lua versul din gura lu Alexandrescu, până ajungea la vreo strofă care-i scăpa din memorie, de unde apoi urma iar Alexandrescu înainte, și serata s-a încheiat, după cum se obicinuia pe atunci, cu un curcan fript, (...).

126 [maiorul Câmpineanu – Societatea Filarmonică] (...) Atunci s-au tradus mai multe dintre comediile lui Moliere, dintre  cari Amfitrion a avut un succes de seamă.

133 (...) [1853] Era vorba ca o armată auxiliară franceză să vie să ocupe valea Dunării de jos, iar flota engleză să cuprindă Marea Neagră; (...). (...)
De ce n-a voit soarta să poată vedea și el [G. A.] pe Români urcând dealul Griviței, înfigând în creștet gloriosul lor steag, și pe viteazul și fiorosul Osman-Pașa închinând sabia unui tânăr colonel român.
(...)
De copil, Alexandrescu cunoștea poeții greci vechi și moderni; (...)

134 (...) [podul casei de la Mitropolie a lui G. A.] Multe oare plăcute am petrecut noi împreună, în mijlocul acelor in-folio, citind când Viețile oamenilor iluștri de Plutarch, când viețile sfinților în Cazanie, când pe Tucidid sau pe Xenofon!