Cărți vechi și rare (BIBLIOTECA JUDEȚEANĂ CONSTANȚA)

 Cărți vechi și rare din colecțiile Bibliotecii Județene Constanța

 

Cartea sfântă în limba românilor

3 (...) Importanța acestei cărți [Noul Testament sau Împăcarea cu legea cea nouă, 1648, Bălgrad] pentru poporul român este deosebită și poate fi apreciată și din faptul că în ea au fost corectate multe din greșelile de interpretare religioasă existente în cărțile slavonești și grecești după care s-a făcut traducerea. (...)

 

Primul cod de legi al Țării Românești

4 Codurile grecești și slavonești de legi ale timpului au fost sursele de inspirație pentru monahul Daniil Panonianu în realizarea primului cod de legi al Munteniei – Îndreptarea legii. (...); marii legiuitori ai antichității, dreptul roman, jurisprudența bizantină și principiile dreptului din Evul Mediu se regăsesc în paginile Îndreptării legii.

 

Redescoperirea antichității clasice

Jacob Spon, Voyage d Italie, de Dalmatie, de Grece et de Levant: fait aux annees 1675 & 1676, Lyon, chez Antoine Cellier le fils, 1678

Ediție princeps: trei volume însumând 1069 de pagini. Toate cele trei volume ilustrate cu gravuri pe metal ce reprezintă portrete, hărți, planuri. Legătura coperților este din piele de vițel.

5 În anul 1675, medicul francez Jacob Spon organizează prima mare expediție arheologică din lume: timp de opt luni, însoțit de botanistul englez George Whelen, Spon va călători prin Italia, Peninsula Balcanică și Asia Mică, vizitând cele mai importante orașe ale vremii, precum Roma, Constantinopole, Atena, Corint și, motivat de un interes deosebit pentru antichitatea clasică, realizează însemnări detaliate asupra oamenilor, mentalităților, obiceiurilor, dar și asupra construcțiilor, monumentelor ori topografiei locurilor. La întoarcere, atât Spo, cât și Whelen, au publicat în țările lor cărți despre voiaj, care au devenit sisteme de referință pentru secolele următoare. Tipărită în 1678, la Lyon, cartea lui Jacob Spon a avut un succes enorm; Spon a a făcut prima descriere sistematică a Atenei și a monumentelor sale, a identificat pentru prima oară Templul Atenei Nike din Atena și altarul din Delphi, a recunoscut monumentul lui Lysicrate, dar și un orologiu hidraulic din Turnul Vânturilor. Jacob Spon a fost însă și unul dintre ultimii care au văzut intact ansamblul arhitectonic de pe Acropole – în 1687, în timpul războiului dintre Veneția și Imperiul Otoman, o bombă a căzut chiar în Parthenon, transformat de turci în depozit de praf de pușcă, distrugându-l. Exploratorul francez s-a și înșelat în unele privințe, situând sculpturile Parthenonului în perioada romană și luând Cariatidele drept Grații.

 

Ovidius

Ovidius Naso Publius, Poetae operum, Francofurti, Typs Wechelianis apud Claudinum, 1601.

Lucrare de mari dimensiuni, în trei volume, format in folio, cu inițialele ornate și vignete. Legătura este originală, din piele pe carton presat; pe coperțile fiecărui tom este imprimată câte o cunună aurie, iar pe foile de gardă un ex libris cu ștampilă: „Ex-libris B. S. Toujour semer”.

6 Impulsul creator și metafora poetică ale lui Ovidius, simbolizate de Pegasul înaripat, și-au găsit o formă de măsură în această ediție remarcabilă de la începutul secolului XVII, ediție ce cuprinde întreaga operă a poetului roman născut la Sulmona și exilat la Tomis. Fastele, Metamnorfozele, Tristele și Ponticele, Ars amandi ori Heroidele, Remedia amoris, maximele și cugetările, alături de scrierile apocrife compun Poetae Operum. Mari cărturari ai epocii, precum Domitius Zarottus, Jacob Mycyllus sau Rafael Regius au scris comentarii critice, note, observații ce însoțesc textul ovidian propriu-zis și care reprezintă mărturii despre modul în care era privit Ovidius și creația sa în Evul Mediu. Fiecare din cele trei volume conține un amplu indice ce explicitează termenii utilizați și fac cunoscute personajele mitologice. Poetae operum din 1601 este una din lucrările deosebite ce formează fondul special al Bibliotecii Județene Constanța. Alături de ea se află un volum liliput din 1652 provenind de la celebra tipografie elzeviriană din Amsterdam, o ediție a Metamorfozelor din 1756 și o alta a Heroidelor din 1760, publicate în influentul centru cultural Tyrnavia.

 

Un manifest pentru latinitatea limbii române

Gheorghe Șincai, Elementa linguae Daco-Romane sive Valachicae, Budae, Typis Regiae Universitas Pestanae, 1805.

7 (…) Elementa linguae a lui Șincai este un manifest pentru recunoașterea latinității (și deci a vechimii milenare și importanței) limbii românilor aflați în mai multe state. Ca orice gramatică, lucrarea de față abordează problemele formării cuvintelor limbii poporului pe care îl denumește cu termenul de „daco-roman”, (…). Autorul adaugă un „Vocabularium  Daco-Romanum et Latinum” și chiar un scurt ghid de conversație în limba „daco-romană” (…). (…) Marele merit al lucrării este combinația de argumente pentru susținerea a două idei de bază: (…) și rădăcina limbii române este limba latină, mai exact latina clasică și nu latina vulgară.

 

 

8 Marcus Tullius Cicero, Orationes, Venetia, In Pauli Martini Tip., 1547.

Marcus Anneus Lucanus, De bello civili libri decem, Lugduni, Apud Antonium Gryphium, 1569.

Titus Macius Plautus, Comaediae Supersunt XX, Amstelodami, Apud Ioan et Corn. Blaeu, 1640.

Caius Iulius Caesar, Quae extant, Amstelodami, Ex officina Elzeveriana, 1663.