Positive experiences of autonomous regions as a source of inspiration for conflict resolution in Europe (CONSILIUL EUROPEI 2003)

 Doc. 9824

3 June 2003

Positive experiences of autonomous regions as a source of inspiration for conflict resolution in Europe

Report

Political Affairs Committee

Rapporteur: Mr Gross, Switzerland, Socialist Group

(...)

 

I.       Introduction

(...)

5.       Today, it seems that tensions in certain states that have been facing an internal political crisis for many years are being resolved with the aid of autonomy concepts. This appears to be the case in Cyprus or Sri Lanka.

(...)

9.       In the final section, we shall study the actual application of this experience in crisis regions, such as Kosovo (Serbia and Montenegro), Chechnya (Russia), Abkhazia (Georgia) and Transnistria (Moldova).

 

II.       Development of the concept of autonomy

10.       (....) In order to avoid any misunderstanding. it is important to state that our conception of autonomy does not in any way correspond to the use of the word in the past by authoritarian regimes like the Russian empire, the USSR or Yugoslavia. (....

(...)

17.       Territorial autonomy is no panacea as it does not resolve all problems. (...)

 

III.       Concept of autonomy and right to self-determination

c)       Defining the scope of autonomy

40.       Etymologically, the word autonomy is derived from the Greek auto (“self”), and nomos (“law”), so its primary meaning is the right to govern oneself and draft one’s own laws (ie, “self-rule”).

 

VIII.        Some thoughts on resolving certain current conflicts by introducing the concept of autonomy

193.       In the Europe of today, there are several regions that have been plagued by conflicts for many years, especially in the central and eastern European countries. This can partly be explained by the fundamental changes after the collapse of the Soviet Union and Yugoslavia.

194.       (...) In these regions, conflicts erupted in Nagorno-Karabakh, Abkhazia and South Ossetia as well as in the Russian Federation (in the Chechen Republic, in the northern Caucasus). the former Yugoslavia (Kosovo) and Moldova (Transnistria).

(...)

b)       Kosovo as part of Serbia and Montenegro

199.       The Kosovo issue is extremely difficult to resolve and Kosovo’s location in the heart of the Balkans only makes it more complicated. The two regions of Kosovo and Vojvodina enjoyed considerable autonomy until September 1990, when the new constitution of the Republic of Serbia was adopted and resulted in the abolition of their so-called “autonomy status”. The 1974 constitution of the Federation of Yugoslavia granted a “large degree of autonomy” to the autonomous socialist provinces” of Kosovo and Vojvodina. For example, these provinces had their own assembly, an executive council, a constitutional court and a supreme court and the public administration was placed under their supervision.

200.       The Parliamentary Assembly of the Council of Europe has commented on this conflict on several occasions. For example, in its Recommendation 1422 (1998), it stated that “the basis for the normalisation of the situation in Kosovo should be full and strict implementation of the United Nations Security Council Resolution 1244”. While urging international guarantees preventing any attempts to return to the status quo or to secede in its Recommendation 1384 (1998), it said that the political status of Kosovo had to be “based on a high level of autonomy within the Yugoslav federation (…) including a) the highest possible form of autonomy for Kosovo in the fields of law-making and the executive, the judiciary, public order, the economy, education and culture; b) respect for the rights of Serbs and other minorities living in Kosovo; and c) direct participation of Kosovo representatives in the federal institutions”.

201.       On this subject, the Venice Commission defined, in Doc. (076/1998 fry), the key areas and the executive and legislative responsibilities to be exercised by the competent bodies in Kosovo. These responsibilities include the organisation of political institutions and procedures of government (constitution, parliament, legal system), local and regional authorities, local and regional elections, the management of the public sector (transport, natural resources), education and cultural affairs (especially the media and relations between the religious communities) and financial issues (taxes and the budget).

202.       One way of resolving these tensions is to grant Kosovo special autonomy status. This status, which ought to be provided with international guarantees, would not call into question the territorial integrity and sovereignty of Serbia and Montenegro and would encourage respect for the rights of the minorities in both Serbia and Kosovo. In the light of the new situation with regard to Serbia and Montenegro, it seems possible that such a status could be granted, especially as there are many examples today of special autonomy status that could provide a stimulus for the relevant negotiations.

 

IX.       Conclusion

(...)

216.       For example, it seems that a solution to the Kosovo problem could be achieved by granting the region broad-based autonomy backed by transfrontalier co-operation agreements with the neighbouring Albanian-speaking communities. At the same time, Part III of the European Charter of Regional or Minority Languages, which deals with promoting the use of a language in education, in dealings with the judicial authorities, the administrative authorities etc, provides a way of reaching an agreement that could strike a balance with the linguistic rights of the Serb minority in Kosovo, as well as those of the minorities in Vojvodina.

(...)

 

 

APPENDIX

Doc. 8425
28 May 1999

Resolution of ethnic conflicts in Council of Europe member states

Motion for a resolution presented by Mr Atkinson and others

This motion has not been discussed in the Assembly and commits only the members who have signed it

.       The Assembly remains concerned that a number of ethnic conflicts in member states and special guest states remain unresolved although cease-fires have been in place for some years. These concern Abkhazia in Georgia, Trans-Dnestr in Moldova, Chechnya in Russia, the occupation of the self-proclaimed Turkish Republic of Northern Cyprus in Cyprus and Nagorno-Karabakh in Azerbaijan. In addition, of course, the situation in Kosovo is unlikely to lead to a voluntary acceptance of Serbian sovereignty.

(...)

Inventarea Europei. De la Jean Monet la Uniunea Europeană (ROTH 2005)

Francois Roth, Inventarea Europei. De la Jean Monet la Uniunea Europeană, trad. I. Antoniu (fr. 2005), Institutul European, Iași, 2007

 

7.Relansarea: Actul Unic, sfârșitul divizării Europei, nașterea Uniunii Europene

Noile proiecte ale lui Delors: Uniunea Monetară și libera circulație a persoanelor

Negocierea unui spațiu de liberă circulație

(173) Alți imigranți clandestini vin pe mare în Italia din Albania și Moldova.

 

 

8.Drumul spre moneda unică și noua extindere

 

Evoluția politicilor comune

Evoluția Politicii Agricole Comune

Bilanțul și viitorul Politicii Agricole Comune

(202) Funcționarea Politicii Agricole Comune, deja complicată prin creșterea numărului de membri de la 12 la 15, va deveni și mai complicată prin aderarea țărilor estice, al căror sector rural este extins și înapoiat (Polonia, România, Bulgaria).

 

Îndelungatele negocieri pentru aderarea țărilor din Europa Centrală și de Est

O lungă muncă pregătitoare

(208) (…) privatizarea întreprinderilor de stat a atras investițiile firmelor capitaliste: Bulgaria (Danone), (...).

(…) Din diferite motive, cazurile României, Bulgariei și Croației au fost separate de țările din primul grup, iar intrarea lor în Uniune (România și Bulgaria) a fost amânată pentru 2007. Cea a Croației rămâne nesigură.

(209) În primul val [NATO] au fost admise Polonia, Ungaria și Cehia, iar în al doilea (…), Slovenia, (…), Bulgaria (…).

(210) Problema Ciprului, unde zona greacă și cea turcă erau despărțite de un zid, era una spinoasă, care-i diviza pe europeni. Ar fi trebuit integrați reprezentanții turci? Un acord între cele două părți este indispensabil.

 

 

 

9.Spațiul European la începutul secolului XXI

 

Către o nouă arhitectură instituțională: de la Convenție la al doilea tratat de la Roma

Ratificarea tratatului

(226) 1 = Au mai adoptat tratatul pe cale parlamentară Slovacia, Grecia, Austria, Germania, Letonia, Cipru, Malta, Belgia și Estonia (…).

 

Continuarea extinderii?

 

Spre Balcani și estul Europei

(227-8) Extinderea va cuprinde România și Bulgaria, a căror aderare este prevăzută pentru 2007.

Dintre fostele republici iugoslave cea mai apropiată de aderare este, fără îndoială, Croația, care a demarat negocierile în 2005 și care ar putea intra tot în 2007 (1).

1 = Negocierile UE cu Croația au intrat în impas din cauză că această țară nu a rezolvat problema minorităților și nu i-a predat Tribunalului Internațional pe toți criminalii de război; Slovenia a ridicat obiecții legate de împărțirea zonelor de pescuit. Aderarea a fost amânată pentru o data nespecificată. (n. tr.)

 

Dezbaterile cu privire la aderarea Turciei

(229) Al doilea argument, de ordin istoric, este și mai slab. Timp de secole, Imperiul Otoman a ocupat Balcanii, unde a oprimat popoarele creștine; eliberarea acestora s-a realizat după lupte seculare. Astăzi, relațiile s-au normalizat, iar aceste popoare, care în trecut au luptat împotriva turcilor, nu mai sunt condiționate de amintiri dureroase.

 

Relațiile Europei cu lumea

 

Relațiile cu SUA

(240) În războaiele care au devastat în anii 1990 fosta Iugoslavie, neputința și dezbinarea europenilor au determinat de 3 ori SUA și NATO să intervină. În Bosnia, diplomațiile paralele și concurențiale ale europenilor s-au neutralizat reciproc. Sunt frecvent amintite cuvintele disprețuitoare ale lui Henry Kissinger: „Europa, Europa, dă-mi numărul tău de telefon!” În cazul Bosniei, unde trupele europene au intervenit, sub autoritatea NATO, pentru o misiune de menținere a păcii s-a produs o înlocuire la 2 decembrie 2004. EUFOR (forța UE), cu 7.000 de soldați, îndeplinește acum cea mai mare parte a misiunii care reveneau forței de stabilizare a NATO; comanda este asigurată de britanici, ceea ce garantează o coerență și, probabil, relații privilegiate cu NATO.

 

Relațiile cu China și cu celelalte zone ale lumii

(245) În cazul acestor țări, Mediterana, unde Europa este reprezentată prin insulele grecești, Cipru și Malta, constituie un spațiu natural de cooperare.

 

Europa în 2005: un proces cu mai multe viteze

Spațiul Schengen

(251) (…) de politica fermă a Italiei, care, prin supravegherea pe Marea Adriatică, încearcă să limiteze imigrația clandestină dinspre Albania, (…).

 

 

Fenomenul multietnic (URSACHE 2006)

Petru Ursache (Universitatea Iași), Fenomenul multietnic, „Datina”, Constanța, 2006, 1, 8

 

 

(8) Și mai mult decât atât, Banatul era, într-adevăr, un Eldorado disputat de secole de marile puteri. Tocmai aici și-a așezat Traian capitala Daciei Felix.

 

(8) (…) (în volum sunt prezentate și alte grupuri printre care comunitatea bulgară: „nu suntem minoritari”, declară reprezentantul acesteia, Gh. Coleff, „suntem români”), (…) 

Piloții orbi (ELIADE 1937)

Mircea Eliade, Piloții orbi, „Vremea”, nr. 505, 19 septembrie 1937

(…)

Cel dintâi lucru pe care l-au fãcut iugoslavii dupã rãzboi a fost sã colonizeze Banatul românesc aducând în masã de-a lungul frontierei cele mai pure elemente sârbesti. Iugoslavii, atunci ca si acum, erau departe de a avea linistea si coheziunea politicã
pe care am fi putut-o avea noi: problema croatã izbucnise cu violentã. Cu toate acestea, stiind cã adevãrata granitã nu e cea însemnatã pe hãrti, ci limita pânã unde se poate întinde un neam (Nae Ionescu) – au fãcut tot ce le-a stat în putintã ca sã deznationalizeze judetele românesti. Si se pare cã au reusit. În orice caz, acum, la granita Banatului, stau masive colonizãri sârbesti, sate care nu existau la conferinta pãcii…. 

(…)

Dintre toate minoritãtile noastre, în afarã de armeni, numai turcii erau cei mai inofensivi; i-am lãsat sã plece. Pãmânturile lor, în bunã parte, au intrat în stãpânirea bulgarilor. Bazargicul este complet bulgarizat.
Ceva mai mult. Am lãsat pe bulgari sã-si cumpere si sã cultive pãmânt pânã la Gurile Dunãrii. Pilotii orbi s-au fãcut unealta celei mai înspãimântãtoare crime împotriva fiintei statului românesc: înaintarea elementului slav din josul Dunãrii spre Deltã si Basarabia. N-a fost un singur om politic român care sã înteleagã  cã ultima noastrã nãdejde, asa cum suntem înconjurati de oceanul slav, este sã ne împotrivim cu toate puterile unirii slavilor dunãreni cu slavii din Basarabia. În loc sã alungãm elementul bulgãresc din întreaga Dobroge – noi am colonizat pur si simplu Gurile Dunãrii cu grãdinari bulgari. (…) Ceva mai grav: rutenii s-au coborât de-a lungul Basarabiei si astãzi mai au foarte putin sã-si dea  mâna cu bulgarii care au suit pe Dunãre. Reni este punctul  de unire a celor douã populatii slave – pe pãmânt  românesc.

(…)

Stiu foarte bine cã unii îmi vor spune cã “administratia” e proastã – iar altii îmi vor aminti  tratatele de pace, clauzele minoritãtilor. Ca si când aceleasi tratate au putut împiedica pe Kemal Pasa sã  rezolve problema minoritãtilor mãcelãrind 100.000 de greci în Anatolia. Ca si când iugoslavii si bulgarii s-au gândit la tratate când au închis scolile si bisericile românesti, deznationalizând câte zece sate pe an.

(…)

Au venit apoi fanariotii care au introdus porumbul  – slãbind considerabil rezistenta  tãranilor.

(…)

Si acesti oameni, conducãtori ai unui popor glorios, sunt oameni cumsecade, sunt uneori oameni de bunã-credintã, si cu bunãvointã; numai cã, asa orbi cum sunt, lipsiti de singurul   instinct care conteazã în ceasul de fatã – instinctul  statal – nu vãd suvoaiele slave scurgându-se din sat în sat, cucerind pas cu pas tot mai mult pãmânt românesc; nu  aud vaietele claselor care se sting, burghezia si meseriile  care dispar lãsând locul altor  neamuri…

(…)

Liberalism (BURCHILL 2005)

Scott Burchill, Liberalism, in

Scott Burchill, Andrew Linklater, Richard Devetak, Jack Donnelly, Matthew Paterson, Christian Reus-Smit and Jacqui True, Theories of International Relations, third edition, Palgrave Macmillan, New York, 2005

 

War, democracy and free trade

Prospects for peace

61 (...) Recent conflicts in the Balkans, Central Asia and the Persian Gulf – all involving major industrial powers – are a reminder that the post-Cold War period remains volatile and suggest that war may not yet have lost its efficacy in international diplomacy. None of these constitutes conflicts between democratic states but they are no less important to the maintenance of world order.

 

Human rights

70 (...) The protection of Christian minorities at risk in Europe and in the Orient in the eighteenth and nineteenth centuries by the Treaty of Kucuk-Kainardji (1774) and the Treaty of Berlin (1878) are also part of the same legal precedent, as is the advocacy of British Prime Minister Gladstone in the second half of the nineteenth century and US President Wilson early in the twentieth century.

Tătarii dobrogeni (OSMAN 2014)

Șizen Osman, Tătarii dobrogeni, clasa XII, Liceul Teoretic „Ovidius”,

în

Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani & Universitatea Ovidius Constanța, Tătarii dobrogeni: istorie, tradiții și civilizație, ed. II, Ovidius University Press, 2014

 

 

(133) Lipovenii, turcii, tătarii și aromânii sunt câteva dintre minorități.

(...)

Se spune că tătarii au vent în mai multe valuri pe acest ținut românesc, primul val făcându-și apariția în secolulul XIII. În 1873-1874, în sangeacurile Tulcea și Varna trăiau 100.000 de musulmani și 60.000 de creștini. Religia islamică este o trăsătură specifică tătarilor și turcilor. Cele mai  importante centre islamice din Dobrogea erau Babadag, Tulcea, Constanța și Hârșova. O statistică arată că în 1930, în România se aflau 22.000 de tătari.

Nedret Ali Mahmut, Romanya Turk Tatar Edebiyati, Europolis.

 

Dissent versus conformism in the Nordic, Baltic and Black Sea Areas (TENTH INTERNATIONAL CONFERENCE ON NORDIC AND BALTIC STUDIES 2019)

Tenth International Conference on Nordic and Baltic Studies, Dissent versus conformism in the Nordic, Baltic and Black Sea Areas, Ovidius University Constanta, June 6-8 2019

 

Aims of the Conference

(...) Already from the Ancient Greek and Roman civilizations, which we cherish on the shores of Black Sea, dissent and conformism acted as a key factor in structuring the institutions and shaping the peopole`s attitudes. Dissenting from underlying Athenian social values led Socrates to death by hemlock poison, while conforming to Roman values turned many foreigners and strangers into citizens and defenders of Roman Empire. The Christians had initially been ostracized and martyred despite their obedience and allegiance to the political institutions of the Roman Empire. However, their revolutionary religion and devotedness to a single God unleashed against them the hatred of the patrons of the Roman symbolic manipulation of power, especially of the emperors and polytheistic priests. (...)

Conformism has shown many faces from the Antiquity to Contemporary Age, from pretense to obedience, and an individual person could easily happen to migrate between the two extremes during his/her lifetime. (...)

(...)

 

Faculty of History and Political Science of Ovidius University of Constanta, Romania

(...) The University bears the name of the Roman poet Publius Ovidius Naso, who lived the last years of his life in Tomis, a former Greek colony that later became the city of Constanta.

(...) Some of values that guide the university are inspired by the life and works of Ovid, who showed creative freedom and the desire to leave permanent and unique trace, capable of enduring the passage of time. (...)

(...)

 

Past conferences

(...) The following editions of the annual ARSBN [Asociația Română de Studii Baltice și Nordice] conference enlarged their scope, being entitled (...), „European Networks: the Balkans, Scandinavia and the Baltic World in a time of economic and ideological crisis” (Târgoviște, 25-27 May 2012), (...). (...) While the participants to the first two editions of the conference concentrated rather on the historical dimension of the relations, the following editions brought together specialists from various fields and adressed other aspects relevant to the present time, i. e. (...), the Balkan organised crime in Nordic Europe, (...), the minorities in the Baltic Sea area and in the Balkans, (...).

 

 

Conference programme

(...)

Friday, 7 June 2019

(...)

Panel 9 Distorded mirrors? The Black Sea Region as a space of discord and entanglement

dr. Metin Omer (OUC), Who`s to blame? Searching the culprit for the emigration of the Muslims from Romania to Turkey (1923-1940)

In the interwar period, about 115,000 Turks and Tatars emigrated from Romania to Turkey. Until 1936 when a Convention on emigration was signed between the two states, the phenomenon was a reason for disagreement in the Romanian-Turkish relations. The main reason was to identify the cause of emigration. Romanian officials tried to show the policies of the Republic of Turkey to attract the Turks from the Balkans are the main reason why Turks and Tatars of Dobrudja choose to go to Anatolia, while the leaders of Ankara accused Bucharest of continuous abuses to which the Muslim population was subjected to which left them with no choice to emigrate.

Actually, the reasons were complexes. The two countries` politicians which accused one another had their own resons to exculpate themselves. In the case of Romania, it was an inage problem. In South Dobrudja, Romania was facing accuses from the Bulgarian population which was complaining about not respecting their rights. To argue for their complaints, Bulgarians were using the emigration of Muslims, in their perspective the Romanian nationalist policies being the cause of phenomenon. Therefore, officials from Bucharest, in their defence, tried to show that the emigration of Muslims not nothing to do with the Romanian state but was a consequence of policies guided by Ankara. On the other hand, Turkish officials, facing the obvious emigration tried to reach an agreement with Bucharest as as favourable as possible.

In our presentation, we will try to see to whar extent the accuses of both sides were real, what were effects on bilateral realtions, what was consensus the Romanian and Turkish officials finally reached and find out the reasons that actually determined the emigration of Turks and Tatars of Romania to Turkey. Fot this purpose, we will use unpublished documents from Romanian and Turkish archives, the press from the two countries and of the Tatar and Turkish community from Romania.

 

Assoc. Prof. Dr. Emanuel Plopeanu (OUC), The Muslim Community from Dobrudja in the Communist Period

The Muslim Community defines, of course, the Turks and Tatars from Dobrudja, two historical communities. The traces of the activity during the totalitarian regime can be found in the archives of the Romanian Securitate, the omnipotent institution of political repression, since 1948 untill the fall of Communism.

Both communities were investigated by Securitate and members of them endured years of prison. Motives: Tatars were accusedfor their suport of their brothers from Crimeea, in the context of Stalin`s deportations. Turks were accusesd of espionage in favour of Republic of Turkey, an enemy state. Until of middle of the 80`s, the teaching of Turkish and Tatar languages was allowed în primary schooland religuous ones. However, after their disappereance from the educational curricula, both communities had refrained  in enter into a hostile relation with the State. Their religious authority continued to exist and Turks an d Tatars lived same live as that of others Dobrudjan communities, including the Romanian majority, as this paper seeks to demonstrate. When, in the 80`s, the Turkish community from Bulgaria suffered public assimilation policies, nothing of this kind happened with Turks and Tatars from Romania, especially froma Dobrudja.

This paper seeks to identify the main traits of the history of Muslim Community and how it understood and reacted to the main changes that had an effect on their situation and status.

 

 

Europa națiunilor, Europa regiunilor (HERAUD 1991)

 

Guy Heraud, Europa națiunilor, Europa regiunilor, în Kantor Lajos & Salat Levente (eds.), „Antologia revistei de cultură „Korunk””, Cluj, 1994

(...)

I.Totalitatea legilor fundamentale ale diferitelor etnii din Europa de azi

61 (...) Sunt calificate drept grupuri etnice fără un statut propriu minoritățile din Franța (cu excepția minorităților din Corsica) și cele din Grecia (cu excepția regiunilor turcești din Tracia de Vest).

(...) [Italia] Celelalte minorități (în afara celor care trăiesc în regiunile amintite, în care se vorbesc limbile germană, ladină, slovenă și franceză, fiind vorba deci de albanezi, friulani, greci, ositani, piemontezi și sarzi)  nu beneficiază de statut propriu. Această situație corespunde nivelului juridic internațional de după cel de-al doilea război mondial , pentru că noțiunea de „drepturi colective” ale minorităților a fost înlocuită de „sistemul nediscriminatoriu al indivizilor”. (...) Deci, se poate observa câte de ipocrit este acest sistem: se preface că ar rezolva filosofia drepturilor colective, dar în același timp, pe baza principiului egalității în drepturi, face apel la puterea statului, deschizând astfel porțile în fața asimilării.

Grupuri etnice care beneficiază de statut propriu

Din fericire, s-a păstrat totuși sistemul drepturilor colective, care corespunde actualului nivel al Ligii Națiunilor, dar, în cele mai multe cazuri, doar drept rezultat al normelor interne. Din punctul de vedere al drepturilor internaționale se constată doar patru cazuri:

(...)

-croații și slovenii din Austria, în accepțiunea articolului 7 al Convenției statale. (...)

62 (...) În mod asemănător, în Iugoslavia, zonele unde maghiarii locuiesc în teritorii închise au fost anexate „regiunii autonome Voivodina”, în confederația căreia maghiarii reprezintă doar 22% din populație. (Din 1989, Voivodina face parte din Republica Socialistă Sârbă – n. red.) La conturarea acestei situații contribuie și supravegherea statală, exercitată de autoritățile centrale, asupra sistemului de autoguvernare. Supravegherea statală, respectiv paternalismul, dă posibilitatea guvernului sau delegaților acestuia (prefecți, reprezentanți, guvernatori) să împiedice sau să invalideze dispoziții și ordine emise de structurile guvernamentale autonome.

63 (...) În Republica Cehă și Slovacă, slovacii sunt considerați egali de jure, situație similară și în Iugoslavia, în cazul slovenilor și macedonenilor; (...).

 

II.Locul comunităților lingvistice într-o federație europeană

5.Dreptul la autoguvernare

67 (...) Dacă aceste proceduri nu sunt articulate, atunci principiile fundamentale rămân vorbe goale, la fel cum au fost, până la sfârșitul acestui an, celebrele drepturi la autodeterminare în cazul republicilor componente ale URSS sau drepturile similare precizate în aliniatele introductive din Constituția Iugoslaviei (drepturi interzise, de altfel, albanezilor din Kosovo).

70 (...) Pentru națiune ar trebui menținut nivelul cel mai pur, respectiv nivelele culturale și spirituale. Aceasta este și ideea lui M. Konstantinos Tsatsos, președintele Greciei, idee care corespunde și perspectivei considerentelor noastre: „Nu toate popoarele au un sânge propriu, dar toate au o cultură proprie, un sistem valoric, moral și estetic care s-a îngemănat de-a lungul secolelor și tocmai acest lucru este deosebit; o formă proprie de concretizare. Este un element care nu dispare niciodată, nici chiar atunci când vom ajunge să realizăm unificări politice mai mari la nivelul unei Europe unite, pentru că, prin intermediul acestui element, se configurează potențialul creator al tuturor societăților și, totodată, forța care unește societățile.”

 

(„Korunk”, 11/1991)

Guy Heraud – politolog, Franța

Însușirea de temut a viselor (KONRAD 1990)

 

Konrad Gyorgy, Însușirea de temut a viselor, în Kantor Lajos & Salat Levente (eds.), „Antologia revistei de cultură „Korunk””, Cluj

50 (...) Dacă anul 1989, cu vehemența sa revoluționară, a adus în țările mai mici, semnatare ale Tratatului de la Varșovia, schimbări și deschideri spre democrația parlamentară suverană, începutul anilor 90 va schimba structurile comuniste genuine, de fabricație proprie: atât în Iugoslavia, cât și în Uniunea Sovietică ne putem aștepta la transformări politice similare cu o revoluție , schimbări care vor face breșe în monopolul birocrației comuniste de partid, lărgind uimitor bazele puterii, cercul șanselor celor doresc să participe la conducere, într-atât, încât și intelectualitatea disidentă are posibilități reale să ocupe funcții de conducere în noile structuri guvernamentale.

51 (...); se poate întâmpla și în democrație ca față de minorități să se facă simțită aroganța și presiunea asimilatoare a majorității. Se poate reactualiza situația din Kosovo sau din Karabah, respectiv pretențiile stringente ale ambelor părți pentru menținerea zonei, refuzul autonomiei naționalităților.

 

(„Korunk”, 4/1990)

Konrad Gyorgy (1933) – scriitor, vicepreședinte al PEN Clubului Internațional, Budapesta