Banatul istoric, multietnic, multicultural (CĂLĂRĂȘANU 2011)

Melania Călărășanu, Banatul istoric, multietnic, multicultural. Banatul nostru, la muzeul Satului Bănățean, „Agora”, Timișoara, 3/2011

 

(44) Întins odinioară între râurile Mureș la N, Tisa la V, Dunărea la S și Carpații Occidentali la E, Banatul (…) să însemne acasă în oricare din limbile vorbite aici.

Fie că era rostit în română, sârbă, germană, maghiară, slovacă, croată, bulgară, ucraineană, rromă, idiș, cehă,  cuvântul acasă avea să fie respectat și învățat în limba vecinilor. (…)

Conscripția din 1717 găsea în Banat 21.089 de coșuri de fum și 80.000 locuitori români și sârbi. Pacea de la Passarowitz avea să fixexe frontierele unui Banat delimitat de Ungaria și Transilvania. (…) Griselini considera că în 1770, fără a lua în considerare granița militară, că în Banat trăiau 317.928 locuitori, din care, 181.639 români, 78.770 sârbi, 8.683 bulgari, 5.272 țigani, (…) și 353 evrei.

(45) În șpais, cămara de alimente a bănățeanului, vor sta alături de cârnații șvăbești, sângeretele unguresc, murăturile sârbilor, telemeaua românilor, zacusca bulgărească, salamul slovac, rețetele preluate fiind îmbunățite. Sarmalele de la turci sunt pe masa tuturor bănățenilor, iar baclavaua, și ea adusă de turci, devine sub o altă denumire, prăjitură specifică Crăciunului la sârbi.

(46) Româncele, sârboaicele, slovacele, ucrainencele țeseau la războiul de țesut, (…).

(…), dintre cele peste 20 de etnii oprite pe meleaguri bănățene (români, sârbi, germani, maghiari, evrei, țigani, slovaci, croați, bulgari, ucraineni, cehi, polonezi, italieni, francezi, spanioli, turci, tătari, greci, armeni, ruteni).

 

The technical collection of intelligence (RICHELSON 2007)

Jeffrey T. Richelson, The technical collection of intelligence - LOCH K. JOHNSON (ed.), Handbook of Intelligence Studies, Routledge, 2007

 

(107) French military, diplomatic, and commercial interests in the Middle East, Asia, Europe, and Africa provide its satellites with a large array of potential targets – including military developments in the Balkans, Iran’s construction of nuclear facilities at Arak and Natanz, and the territory surrounding France’s space launch facility at Kourou.

 

(108)The CIA began flying Predator UAVs over Bosnia in 1994.

 

(114) The utility of multi-spectral imagery (MSI) was demonstrated during Operation Desert

Storm in 1991. (…) Subsequently, MSI data was used in support of operations in Haiti, Bosnia, and elsewhere.(13)

Lev Troțki la Constanța (RUSU 2003)

 Titus Rusu, Lev Troțki la Constanța, „Tomis”, Constanța, aug. 2003, p. 94-95.

 

În 1913 când a vizitat România, în calitate de corespondent în războiul balcanic al ziarului „Kievskaia Mâsl” (Gândirea Kieveană), Lev Davidovici Troțki avea 33 ani de ani. Articolele le semna cu numele Antid Oto. (…) Articolele despre Români și cele despre războiul balcanic le-a publicat în Opere (Socinenie), vol. 6, în 1922, la Moscova.

Editura Polirom din Iași a publicat volumul România și războiul balcanic, traducere și cuvânt înainte de Radu Părpăluță, 1998, în care sunt cuprinse textele despre România, publicate în „Kievskaia Mâsl”, apoi în Socinenie.

 

(…) Un vecin amabil i-a oferit noile țigări La paix de Bucarest: „Fumăm și urmărim melancolic cum Pacea de la București se transformă în cenușă și fum. Să fie o profeție?” A avut premoniție.

Troțki a consemnat afirmațiile unei doctorițe, care povestea în compartiment, cum medicii militari se temeau să se apropie de bolnavii de holeră și îi examinau de la distanță, prin binoclu.

 

(…) A descins la București în august 1913. De la început a fost izbit de amestecul de Occident și Orient, sărăcie și opulență. Cu un simț ascuțit, Troțki a studiat raporturile sociale, dar, mai ales, clasa dominantă, partidele politice și oamenii politici. Boierii români scrie Troțki, socotesc Parisul a doua lor patrie. Despre peisajul bucureștean scrie: „Pe trotuarul îngust lunecă figuri feminine efilate la maximum - grace a la mode - cu înfățișarea tipic a unor ștrangulate ce nu au fost scoase din ștreang. În deplină concordanță cu acestea, linia pantalonilor la gentlemanii bucureșteni e ireproșabilă, ca o cărare într-o freză de diplomat. Ofițerii au ținuta pusă la punct, fără cusur. (...) Văcsuirea cizmelor constituie aici un adevărat cult, complex și profund. Firmele sunt copiate după cele pariziene, la fel și cocotele. (...) Orientul te privește din toate părțile. Pe de altă parte, marea majoritate a populației merge desculță”. (…)

 

(…) Împreună cu ciceronele său Cristian Rakovski a vizitat orașul. (…)

Dr. Racovski i-a făcut cunoștință lui Troțki cu personalități politice constănțene, cu care a purtat discuții incitante. (…)

Dr. Racovski se simte ca peștele în apă „în acest haos multietnic și multilingvistic” și „trece” fără greutate de zeci de ori, de la limba română la limba bulgară, la rusă, la turcă, la germană cu coloniștii și la franceză în convorbirile cu notabilitățile.

Troțki a făcut o vizită la moșia lui Racovski de la Helengic (astăzi Pecineaga), de lângă Mangalia. (…)

Troțki ar fi putut menționa că Înalta Curte de Casațiune și Justiție a anulat decizia guvernului de a retrage cetățenia și de expulzare a lui Rakovski, pentru activități subversive împotriva statului. Profesorul de drept internațional Alfred Juvara, în două articole publicate de „Curierul Judiciar”, își exprima opinia că guvernul liberal greșește când îl împiedică pe Rakovski să vină în țară.

E cunoscut sfârșitul tragic al celor doi prieteni. Troțki a fost ucis din ordinul lui Stalin în 1940 în Mexic, iar Rakovski în 1941 la închisoarea din Orel.

 

Misiuni speciale. Arhitectura terorii (SUDOPLATOV 1994)

Pavel Sudoplatov, Misiuni speciale. Arhitectura terorii, Elit Comentator, București, 1994, (eng. 1994)

 

Primul asasinat politic

(11) În următorii trei ani petrecuţi la Melitopol, am fost ofiţer însărcinat cu o reţea de informatori care operau în aşezările germane şi greceşti de acolo.

[tehnicianul Aleksandr Timașkov] (…); a lucrat, de asemenea, pe post de consilier al gherilelor greceşti în timpul războiului civil de după cel de-al doilea război mondial.

 

 

Șah cu milioane de pioni - războiul

Folosind maşina Enigma şi cu ajutorul ofiţerului german de comunicaţii, locotenent colonelul Schmidt, englezii au reuşit să afle conţinutul unora din mesajele radio ale lui Max pentru Berlin, pentru că înaltul comandament german folosea informaţiile primite de la Max ca să-i orienteze pe comandanţii forţelor balcanice [germane] din Balcani. Americanii au înregistrat mesajele care porneau de la Berlin spre Balcani şi acestea ne erau apoi retransmise de Blunt, Cairncross şi Philby.(...)

72 = (...) Trupele lui Vlasov au fost folosite în expediţiile de pedeapsă împotriva partizanilor din Balcani. (...)

 

 

Vulcanul Războiului Rece

S-a luat hotărârea ca, în cadrul Ministerului Securităţii, să fie menţinut un serviciu special de diversiuni (sabotaj) şi spionaj pentru eventualitatea unor conflicte militare locale în Orientul Mijlociu, în Europa, în Balcani sau în Asia.

 

Au luptat grănicerii năsăudeni împotriva trupelor franceze conduse de Napoleon Bonaparte, în faimoasa bătălie la Arcole, din 15-17 noiembrie 1796? (ȘERBĂNESCU 2013)

Horia Vladimir Şerbănescu, Au luptat grănicerii năsăudeni împotriva trupelor franceze conduse de Napoleon Bonaparte, în faimoasa bătălie la Arcole, din 15-17 noiembrie 1796?, în „ Muzeul Militar Național "Regele Ferdinand I" - 90 de ani în slujba istoriografiei și muzeografiei militare. 1923-2013”, p. 1-12

 

1 (…) În marea majoritate a lucrărilor străine consultate se afirmă că podul ar fi fost apărat de batalioane grănicereşti croate. (...)

După cum se ştie, la mijlocul secolului al XVIII-lea, la frontiera sud-estică a imperiului habsburgic au fost înfiinţate 17 regimente grănicereşti pentru apărarea teritoriilor imperiale împotriva incursiunilor sau atacurilor otomane4.

2 (...) În anul 1769 cele 17 regimente grănicereşti din armata habsburgică au fost încadrate în rândul regimentelor de line, fiind numerotate în continuarea acestora., de la 60 la 76, după cum urmează:

Comandamentul General Croat – Districtul Karlstadt:

Regimentul de infanterie nr. 60 – Licca;

Regimentul de infanterie nr. 61 – Ottocac;

Regimentul de infanterie nr. 62 – Ogulin;

Regimentul de infanterie nr. 63 – Szluin;

Comandamentul General Croat – Districtul Warasdin;

Regimentul de infanterie nr. 64 – Warasdin-Kreuz;

Regimentul de infanterie nr. 65 – Warasdin-St. Georg;

Districtul Slavonia;

Regimentul de infanterie nr. 66 – Gradiska;

Regimentul de infanterie nr. 67 – Brod;

Regimentul de infanterie nr. 68 – Peterwardein;

Districtul Banal;

Regimentul de infanterie nr. 69 – Banal nr. 1;

Regimentul de infanterie nr. 70 – Banal nr. 2;

Districtul Banat;

Regimentul de infanterie nr. 71 – Deutsch-Banat;

Regimentul de infanterie nr. 72 – Illyrisch-Banat (...)(6);

 

3 (…) În cursul primei coaliţii împotriva Franţei revoluţionare (1792-1797), au existat puţine trupe grănicereşti disponibile deoarece acestea suferiseră pierderi importante în cursul războiului cu Turcia, din 1788-1791.8

4 În aproape toate lucrările străine consultate, scrise încă din prima jumătate a secolului al XIX-lea, se afirmă că trupele austriece destinate apărării podului de la Arcole erau compuse din două batalioane grănicereşti croate, provenite, din districtele grănicereşti Karlovac (Karlstadt), Varaždin (Warasdin), Slavonia sau Banal (11).

 

8 Cea mai veche lucrare consultată este studiul realizat de căpitanul  J.B. Schels, Die Schlacht bei Arcole, am 15, 16 und 17 November 1796, publicat  în revista oficială a armatei austrieice “Oesterreichische Militärische Zeitschrift”, în anul 1829(26). (...) Însă deşi prezintă cu lux de amănunte desfăşurarea ostilităţilor, în toate cazurile în care se referă la trupele austriece care apărau podul de la Arcole, este menționată doar existenţa batalioanelor grănicereşti croate, fără a indica cu precizie denumirea acestora. (...)

O sursă documentară de referinţă privind istoricul trupelor grănicereşti din monarhia habsburgică este lucrarea în patru volume a lui Fr. Vanicek, intitulată: Specialgeschichte der Militärgrenze aus Originalquellen und Quellenwerken Geschöpft (Istoria specială a Graniţei Militare după izvoare originale şi lucrări de referinţă), tipărită la Viena, în 1875, sub auspiciile “Înaltelor imprimerii ale statutului, imperiale şi regale(27). (...)

În volumul IV al lucrării, unde este prezentată campania din Italia, din toamna anului 1796 și participarea batalioanelor grănicereşti la bătălia de la Arcole, Vanicek afirmă că pe data de 15 noiembrie 1796, în satul Arcole se aflau dislocate doar batalioanele  al 4-lea şi al 5-lea grănicereşti combinate din Banat, precum şi al 4-lea batalion grăniceresc combinat din regiunea Banal (Croaţia). (...). Un alt batalion grăniceresc, al 4-lea Warasdiner-Szlui, se afla la San Bonifacio, la nord de Arcole. (...).(28)

La luptele din 15-17 noiembrie 1796 au participat, în diferite faze ale bătăliei, circa 10 batalioane grănicereşti, majoritatea croate, pierderile acestora ridicându-se 225 ostaşi ucişi, 561 răniţi şi 2541 prizonieri. Dintre aceştia, 743 aparţineau Batalionului al 5-lea Warasdiner Karlstädter şi 390 Batalionului al 3-lea din Banal.

10 (...) Impresionantul studiu realizat de britanicul Martin Boycott-Brown, The road to Rivoli. Napoleon's first campaign, publicat în anul 2001, analizează pe parcursul a 560 de pagini, într-un mod extrem de serios şi aprofundat, cu un aparat critic bogat, campania din Italia a generalului Bonaparte, care l-a făcut faimos şi a creat premizele uimitoarei sale cariere politice şi militare de mai târziu.(33) (…) În text nu există nici o referire la batalioanele grănicereşti româneşti, în schimb se menţionează de mai multe ori batalioanele de Grenzeri croate aflate în dispozitivul de la Arcole, precum şi Regimentul de infanterie K.u.K. nr. 51 „Spleny”. Boycott-Brown a avut acces la importante surse de arhivă austriece dar nu a simţit nevoia să dezmintă informaţia potrivit căreia Arcole era apărat de „two Croat Battalions and two guns”. (…)

 

11 (…) Şi totuşi Napoleon Bonaparte ştia ce fel de trupe are în faţă. În memoriile sale dictate în timpul captivităţii din insula Sfânta-Elena, face referire de mai multe ori la batalioanele de croaţi care apărau podul de la Arcole. (38)

 

Note

4 = Horia Vladimir Şerbănescu, Regimentele grănicereşti din Transilvania şi Banat: organizare, uniforme, echipament, armament. Partea I. 1762-1792, în „Buletinul Muzeului Militar Naţional”, Serie nouă, Nr. 3/2005, Bucureşti, 2005, p. 66-81.

6 = David Hollins, Austrian Frontier Troops. 1740-1798, Osprey, “Men-at-Arms”, nr. 413, Oxford, 2005, p. 20.

8 = Horia Vladimir Şerbănescu, Regimentele grănicereşti din Transilvania şi Banat: organizare, uniforme, echipament, armament. Partea II. 1792-1815, în „Buletinul Muzeului Militar Naţional”, Serie nouă, Nr. 4/2006, Bucureşti, 2005, p. 181.

11 = Mémorial de Sainte-Hélène, ou Journal ou se trouve consigné, jour par jour, ce qu’a dit et fait Napoléon durant dix-huit mois, par le Comte de Las Cases, Tome troisième, L’Imprimerie de H. Remy, Bruxelles, 1823, p.142.

K.k. Hauptmann J.B. Schels, op. cit., pp. 35–103. Fr. Vanicek, Specialgeschichte der Militärgrenze aus Originalquellen und Quellenwerken geschöpft, Vol. IV, Kaiserlich-Königlichen Hof- und Staatsdruckerei, Wien, 1875, p. 48-51.

Philip Haythornwaite, Richard Hook, Napoleon’s Campaigns in Italy, Osprey, Men-at-Arms Series No. 257, London, p. 14-15. Martin Boycott-Brown, op. cit., p. 458 – 477.

26 = K.k. Hauptmann J.B. Schels, op. cit. , p. 35-103.

27 = Fr. Vanicek, Specialgeschichte der Militärgrenze aus Originalquellen und Quellenwerken geschöpft, Vol. I-IV, Kaiserlich-Königlichen Hof- und Staatsdruckerei, Wien, 1875.

28 = Ibidem, Vol. IV, p. 48-51.

33 = Martin Boycott-Brown, The road to Rivoli. Napoleon's first campaign, Cassel & Co., London 2001.

38 = Mémorial de Sainte-Hélène par le Cte.  de Las Cases, suivi par Napoléon dans l’exil par M.M. O’Méara  et Antomarchi, et de  l’Historique de la translation des restes mortels de l’Empereur Napoléon aux Invalides, Tome premier, Editeur Ernest Bourdin, Paris, 1842, p. 509.

Noua Europă văzută prin prisma maghiarilor (LENGYEL 1990)

Lengyel Laszlo, Noua Europă văzută prin prisma maghiarilor, în Kantor Lajos & Salat Levente (eds.), „Cumpăna. Antologia revistei de cultură „Korunk”” 1/1990-1992, Cluj, 1994

 

262 (...) Astăzi, însă,  Germania și-a putut atrage în prima ei zonă de influență atât partea ei răsăriteană, cât și Cehoslovacia, de Polonia, Ungaria și Iugoslavia ținând seama doar pe planul secund.

264 (...) Pe lângă Rusia, marea păgubașă a anilor 90 este Serbia. Încă nu se știe până când și în ce formă se poate susține federația statelor iugoslave, dar un lucru este sigur și anume că cea mai mare țară a acestei federații, Serbia, a pierdut în ultimul deceniu lupta de partizani a celui de-al doilea război mondial. Contradicția dintre Serbia, cea mai puternică din punct de vedere militar, dar rămasă în urmă în domeniul economic, și Slovenia, redusă ca teritoriu, dar cea mai dezvoltată din punct de vedere economic, se ascute până aproape la nivelul unui conflict armat. Serbia se consideră deja trunchiată, albanezii îi excomunică pe sârbii din Kosovo, sute de mii de sârbi ajungând în condiții dezavantajoase în afara granițelor Serbiei. În același timp, Serbia se consideră prejudiciată și pentru că Slovenia dezvoltată și, iată, deja și Croația doresc să-și reducă sprijinul și contribuția la ridicarea zonelor mai puțin dezvoltate, ele nemaivoind să toarne apă într-un butoi găurit. Serbia devine mai degrabă un reprezentant nesolicitat al intereselor republicilor mai nedezvoltate, angajându-se în Kosovo într-un război civil cu albanezii majoritari, luptându-se pentru pământurile sârbești „strămoșești”. Slovenia meditează tot mai mult în eventualitatea unei desprinderi voluntare, pe când Croația încearcă să-și asume rolul balanței, adică să susțină condiționat Iugoslavia, iar în cazul nesatisfacerii acestor condiții, să urmeze exemplul Sloveniei. Croația și Slovenia sunt atrase de sfera de interese germane, dar se implică și în experimentul oferit și conturat pe linia Alpi-Adriatica – drept contrapondere în fața preponderenței germane – de Italia, Ungaria și Austria. Iugoslavia unitară, dar labilă din punct de vedere al echilibrului interior, poate deveni lesne păgubașă, nefiind acceptată ca partener tocmai datorită acestei nesiguranțe, respectiv, legăturile de parteneriat mai degrabă slăbesc decât consolidează federația, pentru că, în calitate de parteneri de încredere, vor fi prezente republicile membre, și nu federația în întregimea.

(...) Dacă își va păstra actuala configurație, și Iugoslavia va urma calea descrisă mai sus [Polonia], cu deosebirea că, aici, pe terenul de luptă vor intra și conducătorii marilor uzine, intercalându-se și o etapă de reprezentare a intereselor oligarhice. Dacă se destramă sau vor slăbi conexiunile interne, atunci populismul național al Serbiei se va lăsa antrenat de modelul polonez și român, în timp ce Slovenia și Croația vor putea ieși eventual din acest cerc vicios. (...) Nu se poate ști dacă Bulgaria va ieși în pierdere sau câștig. Această țară a stat la modul cel mai nemijlocit sub influența atât a mecanismului politic de tip sovietic, cât și sub influența Imperiului Sovietico-Rus. Aproape că s-a înălțat sau s-a prăbușit în statutul unei țări membre a Uniunii Sovietice.

265 Desprinderea de Imperiul Sovietic, părăsirea rolului de ultim vasal, e deosebit de grea. După modelul homo sovieticus, cu o cultură economică redusă, stând întotdeauna peste tot la cozi, necunoscând aproape deloc calitatea sortimentului, termenul de garanție, spiritul de economie al proprietarului, deci după acest model, s-a format un homo bulgaricus care e greu de atras în viața civică și în cea de întreprinzător. Țările cu o economie de piață mai dezvoltată din jurul Bulgariei, Grecia, Turcia și Iugoslavia – nu i-au putut influența pozitiv pe bulgarii consumatori și producători (cum a fost influența Austriei asupra Ungariei). În timpul expansiunii din Balcani, Germania a fost partenerul tradițional al Bulgariei. Nici acum nu este exclusă pătrunderea capitalului german, doar că există trei condiții potrivnice. Prima este lenta transformare economică și politică a Bulgariei, capacitatea ei redusă pentru importul de capital (o slabă infrastructură, lipsa managerilor, respect scăzut față de muncă, o nesigură reglementare economică și juridică). A doua este precauția. Majoritatea țărilor Europei sunt speriate de pe acum de unificarea celor două Germanii. Pătrunderea spectaculoasă fie în zona Balticii, fie în Balcani ar fi un risc față de bunăvoința relativă a Uniunii Sovietice față de problema germană și ar intensifica neliniștea britanicilor și francezilor. Dezavantajele ar fi mai multe decât avantajele. A treia condiție potrivnică este resentimentul bulgarilor față de turci. Germania trebuie să aibă deosebită grijă să nu sprijină nicăieri o politică antiturcească, astfel riscă să declanșeze un scandal în interiorul său din cauza numărului mare de turci care lucrează și trăiesc pe teritoriul german. (Avântul economic al Turciei se datorează și însemnatelor investiții germane, existând relații strânse între nemți și turci.) La urma urmei, nici o țară a Comunității Europene nu poate sprijini o țară care nu recunoaște drepturile individuale și colective ale naționalităților care trăiesc pe teritoriul ei (nu sunt asigurate dreptul la folosirea  numelui și a limbii, al învățământul și presă în limba maternă). Avântul procesului de reformă economică și politică, angajarea spre deschidere, rezolvarea democratică a situației minorității turce ar putea da o șansă Bulgariei pentru integrarea în curentul european.

(...) Națiunile – ungurii, cehii, slovacii, românii, bulgarii, sârbii etc – sunt și în continuare tentate să asocieze eliberarea lor cu nerecunoașterea autonomiile pentru minoritățile naționale care trăiesc în țările respective. (...)

Lumii i se vor înfățișa multe state naționale mici, aflate pe picior de război, Cum ar fi Serbia, Croația și Slovenia, Lituania, Letonia, Estonia, Ucraina și Bielorusia, România Mare (Ardealul, Muntenia, Moldova, Basarabia), Albania Mare (Albania de azi și Kosovo) și neliniștita Polonie. (...) Este vorba de luptele de eliberare antirusești, antisârbești, adică antisovietice, antiiugoslave (în ultimele două, în mod paradoxal, vor participa și popoarele rus și sârb), cu alte cuvinte revanșe naționale reciproce. (...)

266 După alții, la o monarhie austro-ungară – Austria, Ungaria, Cehoslovacia, Croația, Slovenia – fără monarhie și într-o totală egalitate de drepturi. Alții ar anexa la această zonă Ardealul și Voivodina autonomă. Și aud că visul cunoscut deja în anii 30, respectiv o federație care să cuprindă zonele baltice, până la Marea Adriatică, de la Golful Klaipeda până la zona dalmată, deci înfăptuirea Statelor Unite ale Europei Centrale, revine în actualitate, rostit de buze angelice. (...)

Privind din Europa

266 Atunci când Europa analizează Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, România, Iugoslavia și Bulgaria are în vedere următoarele: care este capacitatea de adaptare economică a țărilor, a națiunilor, cum se prezintă cultura economică a societății și care-i sunt posibilitățile de transformare; de câtă elasticitate și siguranță dispune sistemul instituțiilor politice; cât de mare este instabilitatea națiunii și a naționalităților în interiorul țării. (...)

1)Cultura economică. (...) Dacă, totuși, se percepe deosebirea dintre Ungaria și România, Slovenia și Polonia, deosebirea se consideră a fi doar de nuanțe, și nu de tipologie. (...) Izvorul comun al culturilor economice și, în parte, politice din Ungaria, Slovenia, Croația, Cehia și Moravia este reprezentat de Monarhie, dar un rol cel puțin la fel de însemnat l-a jucat lansarea, de la mijlocul anilor 60, a unei societăți civice de consum în Ungaria kadaristă, desprinderea, în 1948, a Iugoslaviei de Imperiul Sovietic și distanțarea ei, după 1965, de modelul social-economic de tip sovietic, precum și ascensiunea slovenă și croată pe baza autonomiei republicane, societatea civilă a perioadei interbelice din Cehia și Moravia, experimentul „socialismului cu față umană” din Cehoslovacia, practicat până în primăvara pragheză, sufocat la sfârșitul verii aceluiași an.

267 (...) Prin ce se manifestă deosebirea de cultură economică din Ungaria, Slovenia, Croația și Moravia și cea din Polonia, Slovacia, Ucraina, Rusia, România, Serbia, Bulgaria, Albania? (...) Consumul maghiarilor sau al slovenilor se aseamănă cu cel al austriecilor din Burgenland sau Carintia, muncitorul croat comparând condițiile dintr-o întreprindere vest-germană unde lucrează cu cele din Zagreb.

(...) Indiscutabil, și în Ungaria, Croația, Slovenia și Cehoslovacia cultura economică a muncitorului marilor întreprinderi e semnificativă, dar departe de a fi pe măsura celei existente în Polonia sau Serbia, România sau Ucraina.

268 (...) 2) Sistemul politic. (...) Pentru Occident, transformările germane, cehoslovace, maghiare, poloneze, românești, bulgare, iugoslave nu sunt niște procese foarte clare, mai ales în momentul în care în sânul opoziției unite se creează o mulțime de partide necunoscute și imposibil de cadastrat.

Intermezzo

Îndepărtata Ungarie privită dinspre marile puteri

268 Focurile grecești ale vieții politice nu sunt în stare să topească acel îngheț economic ce încercuiește inima Ungariei. (...)

Ruda săracă

269 (...) Țările est-europene aflate în tranziție – Polonia, Ungaria, Iugoslavia și, mai repede sau mai târziu, Cehoslovacia – sunt state mici, cu sentimente naționale.

Economie și religie

271 (...) (Procedează la fel ca și piloții care, punând la îndoială și respectând în același timp toate regulile, intră în grevă. Asemenea capcane constituționale paralizează Knessetul din Israel și Parlamentul grec.)

 

3)Problema naționalităților.

272 (...) Se poate presupune că factorii care declanșează ostilitățile sunt naționalitățile care au mai ales posibilitatea dezvoltării: slovacii protestează împotriva cehilor și ungurilor, românii împotriva ungurilor, bulgarii împotriva turcilor, antisemitismul reprezentând iarăși o problemă pentru întreaga zonă.

 

Epilog

272 Acest studiu l-am scris în ianuarie 1990, apoi, pe la mijlocul anului, l-am completat. A fost tradus în limbile engleză, rusă, lituaniană, sârbo-croată, finlandeză. (...)

Budapesta, 17 decembrie 1990

 

(„Korunk”, 1/1991)

Lengyel Laszlo (1950) – economist, politolog, Budapesta

„Banatul istoric, multietnic, multicultural” (CĂLĂRĂȘANU 2011)

Melania Călărășanu, Banatul istoric, multietnic, multicultural. Banatul nostru, la muzeul Satului Bănățean, „Agora”, Timișoara, 3/2011

 

(44) Întins odinioară între râurile Mureș la N, Tisa la V, Dunărea la S și Carpații Occidentali la E, Banatul (…) să însemne acasă în oricare din limbile vorbite aici.
Fie că era rostit în română, sârbă, germană, maghiară, slovacă, croată, bulgară, ucraineană, rromă, idiș, cehă,  cuvântul acasă avea să fie respectat și învățat în limba vecinilor. (…)
Conscripția din 1717 găsea în Banat 21.089 de coșuri de fum și 80.000 locuitori români și sârbi. Pacea de la Passarowitz avea să fixeze frontierele unui Banat delimitat de Ungaria și Transilvania. (…) Griselini considera că în 1770, fără a lua în considerare granița militară, că în Banat trăiau 317.928 locuitori, din care, 181.639 români, 78.770 sârbi, 8.683 bulgari, 5.272 țigani, (…) și 353 evrei.

(45) În șpais, cămara de alimente a bănățeanului, vor sta alături de cârnații șvăbești, sângeretele unguresc, murăturile sârbilor, telemeaua românilor, zacusca bulgărească, salamul slovac, rețetele preluate fiind îmbunătățite. Sarmalele de la turci sunt pe masa tuturor bănățenilor, iar baclavaua, și ea adusă de turci, devine sub o altă denumire, prăjitură specifică Crăciunului la sârbi.
(46) Româncele, sârboaicele, slovacele, ucrainencele țeseau la războiul de țesut, (…). 

(…), dintre cele peste 20 de etnii oprite pe meleaguri bănățene (români, sârbi, germani, maghiari, evrei, țigani, slovaci, croați, bulgari, ucraineni, cehi, polonezi, italieni, francezi, spanioli, turci, tătari, greci, armeni, ruteni).