Comunicarea. De la transmiterea mecanică la interacțiune (LOHISSE 2001)

Jean Lohisse, Comunicarea. De la transmiterea mecanică la interacțiune, trad. G. Scurtu (Bruxelles 2001), Polirom/Relații publice și publicitate, Iași, 2002, 199 p.

 

Introducere generală
Două abordări, două metafore
20 (...) Evoluția gândirii și și științei occidentale a avut drept sprijin metoda analitică. Aceasta constă în înțelegerea realității plecând de la descompunerea ei în cât mai multe elemente. Demersul raționalist pleacă de la Aristotel; (...).
21 (...) Concepția globalistă nu este nouă în sine. Ea există încă înainte de Aristotel, la pitagoreici și la Heraclit și caracterizează gândirea altor civilizații neoccidentale, cum ar fi cea chineză.

 

Partea a doua Marile teorii ale comunicării ca relație interactivă și totalitate dinamică

 

Capitolul 5 Nouătăți esențiale

1.    Noile entități

1.3.Actul de comunicare

Punerea în comun

107 După cum semnalează Bougnoux (1991), pragmatica privește relațiile de la subiect la subiect, în opoziție cu relațiile subiect-obiect, care, în grecește, sunt desemnate prin termenul techne.

 

Capitolul 6 Sistemică și comunicare

2.    Trei teorii în domeniul comunicării

2.3.O teorie constructivistă a comunicării

2.3.1.Cauzalitatea circulară în cadrul sistemelor vii

128 (...) De fapt, o propoziție poate fi o afirmație falsă atunci când este adevărată și adevărată când este falsă: este bine cunoscut exemplul cretanului care declara că toți cretanii sunt mincinoși.

Capitolul 9 Pragmatici lingvistice și comunicare
2.Curente de cercetare

2.4.Teoriile narativității
180 Narativitatea, termen propus în 1969 de Tzvetan Todorov, studiază povestea ca tip specific.

 

 

Glosar

193 recursivitate = (...) În sistemele vii, retroacțiunea pozitivă, care permite evoluția sistemului, produce existența sistemului printr-un proces de reorganizare. Desemnat prin termenul de recursivitate, acest proces, absent în cazul mașinii artificiale, trimite la termenul grecesc poiesis și la ideea de producere de sine sau de generativitate.(...)

teleonomie = De la telos (sfârșit, scop) și nomos (regulă). În etica filosofică, o teorie teleologică reprezintă o teorie care determină moralitatea unei acțiuni sau conduite, în funcție de consecințele ei. (...)