Gabriela Melinescu, „Conceptul de «poezie feminină» este invenţia discriminatorie a bărbaţilor”
în
Mihaela Ursa, Divanul scriitoarei, Limes,
Cluj-Napoca, 2010, 203 p.
M. U. 1. Credeţi că identitatea de
gen se asumă ca un dat natural, sau ca un construct cultural? Ne naştem femei
şi bărbaţi sau devenim astfel?
(64) G. M. – (...) In toate literaturile lumii şi în
folclorul popoarelor este vorba mereu despre eroi care şi-au schimbat sexul
în mod magic. Transformări analoage găsim în Metamorfozele lui Ovidiu
şi în Măgarul de aur al lui Apuleius. După Hesiod, de
exemplu, Tiresias şi-a schimbat sexul devenind femeie privind la
împerecherea şerpilor, apoi a redevenit bărbat omorând un şarpe. Se
poate schimba sexul prin alegerea armelor: Achile era un „mammone”, cum
se spune în italiană, un băieţel pe care mama îl îmbrăca în rochiţe, dar Ulisse
cel isteţ la minte l-a obligat mai târziu pe erou să-şi dezvăluie
adevărata identitate, punând în faţa lui mărfuri de vânzare şi „adevăratul
Achile” a pus mâna pe o lance, dovedindu-ţi firea eroică sub hainele
de „fecioară”. La fel şi amazoanele din tradiţiile elene, care
erau fecioare războinice, cărora grecii le atribuiau o existenţă
istorică. (...)
M. U. 8. Consideraţi că literatura
erotică face parte din literatura „mare” sau doar din literatura de consum?
9.Cum apreciaţi noua literatură erotică românească?
(65) G. M. – (...) Îmi place erotismul antic
subtil, bogat, rafinat, îmi plac poemele lui Sappho, poezia din proza
lui Apuleius şi mulţi alţi scriitori din secolul al optsprezecelea, al
căror erotism e plin de o senzualitate care inspiră iubirea care e finalitatea
fiecărui act erotic, a ajunge la celălalt, a-l „cunoaşte” ca în Biblie, iubirea
fiind cel mai de seamă act cognitiv.
M. U. 14. Cât de importantă este
comunicarea unor constante identitare între femei din generaţii diferite (în
cadrul unui nucleu tradiţional de tip: bunică-mamă-fiică-nepoată etc.)?
(66) G. M. – (...) Eu vin dintr-un matriarhat
puternic, în care femeile i-au dominat fizic şi psihic pe bărbaţi, era firesc
ca şi eu la rândul meu să ţin ochii deschişi şi să nu mă las uşor învinsă.
Intr-un fel, sunt fiica străbunelor mele, care uneori au ales mănăstirea,
alteori, la nevoie, precum amazoanele, armele de luptă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu