„Conceptul de «poezie feminină» este invenţia discriminatorie a bărbaţilor” (MELINESCU 2010)

 Gabriela Melinescu, „Conceptul de «poezie feminină» este invenţia discriminatorie a bărbaţilor”

în

Mihaela Ursa, Divanul scriitoarei, Limes, Cluj-Napoca, 2010, 203 p.

 

M. U. 1. Credeţi că identitatea de gen se asumă ca un dat natural, sau ca un construct cultural? Ne naştem femei şi bărbaţi sau devenim astfel?

(64) G. M. – (...) In toate literaturile lumii şi în folclorul popoarelor este vorba mereu despre eroi care şi-au schimbat sexul în mod magic. Transformări analoage găsim în Metamorfozele lui Ovidiu şi în Măgarul de aur al lui Apuleius. După Hesiod, de exemplu, Tiresias şi-a schimbat sexul devenind femeie privind la împerecherea şerpilor, apoi a redevenit bărbat omorând un şarpe. Se poate schimba sexul prin alegerea armelor: Achile era un „mammone”, cum se spune în italiană, un băieţel pe care mama îl îmbrăca în rochiţe, dar Ulisse cel isteţ la minte l-a obligat mai târziu pe erou să-şi dezvăluie adevărata identitate, punând în faţa lui mărfuri de vânzare şi „adevăratul Achile” a pus mâna pe o lance, dovedindu-ţi firea eroică sub hainele de „fecioară”. La fel şi amazoanele din tradiţiile elene, care erau fecioare războinice, cărora grecii le atribuiau o existenţă istorică. (...)

M. U. 8. Consideraţi că literatura erotică face parte din literatura „mare” sau doar din literatura de consum?

9.Cum apreciaţi noua literatură erotică românească?

(65) G. M. – (...) Îmi place erotismul antic subtil, bogat, rafinat, îmi plac poemele lui Sappho, poezia din proza lui Apuleius şi mulţi alţi scriitori din secolul al optsprezecelea, al căror erotism e plin de o senzualitate care inspiră iubirea care e finalitatea fiecărui act erotic, a ajunge la celălalt, a-l „cunoaşte” ca în Biblie, iubirea fiind cel mai de seamă act cognitiv.

M. U. 14. Cât de importantă este comunicarea unor constante identitare între femei din generaţii diferite (în cadrul unui nucleu tradiţional de tip: bunică-mamă-fiică-nepoată etc.)?

(66) G. M. – (...) Eu vin dintr-un matriarhat puternic, în care femeile i-au dominat fizic şi psihic pe bărbaţi, era firesc ca şi eu la rândul meu să ţin ochii deschişi şi să nu mă las uşor învinsă. Intr-un fel, sunt fiica străbunelor mele, care uneori au ales mănăstirea, alteori, la nevoie, precum amazoanele, armele de luptă.

Realism (DONNELLY 2005)

Jack Donnelly, Realism, in 

Scott Burchill, Andrew Linklater, Richard Devetak, Jack Donnelly, Matthew Paterson, Christian Reus-Smit and Jacqui True, Theories of International Relations, third edition, Palgrave Macmillan, New York, 2005

 

Defining realism

30 (...) Thucydides is sometimes seen as a realist, but that is a minority reading today.

31 (...) ‘Radical’ realists exclude almost everything except power and selfinterest from (international) politics. The Athenian envoys to Melos in Thucydides’ History (1982: Book V, Chapter 85–113) express such a view, but it is held by few if any international theorists.

 

Waltz and structural realism

Polarity

39 (...) Unfortunately, empirical tests are constrained by the fact that in 2,500 years of Western history there have been as few as four bipolar systems (Athens–Sparta in the fifth century BCE, Carthage–Rome in the third century BCE, the Hapsburg–Bourbon rivalry in the sixteenth century and the United States–Soviet Union in the twentieth century) (Copeland 1996).

Abstracting from or assuming motives

41 (...) Anarchy alone does not produce Hobbes’ war of all against all. It arises from equal individuals driven by competition, diffidence and glory interacting in anarchy. Homeric heroes seeking glory through great deeds, Hobbesian egoists driven by a fear of violent death, Nietzschean individuals driven by a will to power and homo economicus may behave very differently in the same anarchic structure.

 

Process, institutions and change

Norms, institutions, identities

46 (...) Power alone will not even tell us which of their rights states actually enjoy. It simply is untrue that, as the Athenians at Melos put it, ‘the strong do what they can, the weak suffer what they must’ (Thucydides 1982: Book V, Chapter 89). The strong are often constrained by the rights of even weak states.

 

Morality and foreign policy

48 (...) Although in principle simply a special case of the broader issue of norms and institutions, the place of morality in foreign policy has been a central concern of the classical realist tradition, not only in canonical texts such as Thucydides’ Melian Dialogue and Machiavelli’s The Prince but also in the work of major twentieth-century realists such as Carr, Morgenthau and Niebuhr.

49 (...) For example, humanitarian interventions in Kosovo, East Timor and Darfur, however tardy and limited, simply cannot be understood without the independent normative force of the anti-genocide norm and humanitarian principles.

 

 

How to think about realism (and its critics)

53 (...) But world-views – natural law, Islam, Kantianism, Christianity, Aristoteleanism, humanism – are not usually what we have in mind by ‘theories of international relations’.