Dimitrie Gusti, Comunism, socialism, anarhism, sindicalism. Clasificarea sistemelor privitoare la societatea viitoare, cuv. înainte și note de A. Firuță, Ed. Științifică, București, 1993 (1919)
I.
(17-8) Trebuie să ne însușim întrebarea spiritualului Heine: „Doamnă, aveți
în general o idee de o idee?... căci, ideile despre care vorbesc sînt tot atît
de îndepărtate de ideile platonice
ca și Atena de Gotingen” (...).
III.
(30) Pentru aceasta, în opera lor de prozelitism, ei [reformatorii
sociali] îndreaptă privirile în special spre oamenii zilei: Platon a călătorit la Dionisos din Syracuza pentru a-i cere
concursul; (...)
IV.
(38)
(…) Francois Noel Babeuf (după obiceiul romantismului revoluționar Gracchus Babeuf), cel dintâi
popularizator al ideii comuniste și primul mare agitator politic, (…).
(39) În regatul comunist Icaria,
descris în Voyage en Icarie (numit în
onoarea fondatorului imaginar Icar),
domnește, afirmă Cabet, o desăvîrșită fericire generală, bazată pe egalitate și
fraternitate.
XI.
(104)
În acest mod, dictatura proletariatului, așa cum este înțeleasă de bolșevici, reprezintă o minoritate a minorității care dictează majorității și care duce în mod fatal
prin oligarhia câtorva la cezarismul
unuia.
Note
(143) 142 = (...) În interpretarea așa-ziselor organizații comuniste
trebuie procedat cu prudență: în Sparta
n-a domnit decît comunismul cazărmilor moderne; (...); comunismul lui Platon, ca un comunism pur etic,
nu poate fi luat ca tip al comunismului economic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu