Comunism, socialism, anarhism, sindicalism. Clasificarea sistemelor privitoare la societatea viitoare (GUSTI 1919)

Dimitrie Gusti, Comunism, socialism, anarhism, sindicalism. Clasificarea sistemelor privitoare la societatea viitoare, cuv. înainte și note de A. Firuță, Ed. Științifică, București, 1993 (1919)

 

I.

(17-8) Trebuie să ne însușim întrebarea spiritualului Heine: „Doamnă, aveți în general o idee de o idee?... căci, ideile despre care vorbesc sînt tot atît de îndepărtate de ideile platonice ca și Atena de Gotingen” (...).

 

III.

(30) Pentru aceasta, în opera lor de prozelitism, ei [reformatorii sociali] îndreaptă privirile în special spre oamenii zilei: Platon a călătorit la Dionisos din Syracuza pentru a-i cere concursul; (...)

 

IV.

(38) (…) Francois Noel Babeuf (după obiceiul romantismului revoluționar Gracchus Babeuf), cel dintâi popularizator al ideii comuniste și primul mare agitator politic, (…).

(39) În regatul comunist Icaria, descris în Voyage en Icarie (numit în onoarea fondatorului imaginar Icar), domnește, afirmă Cabet, o desăvîrșită fericire generală, bazată pe egalitate și fraternitate.

 

XI.

(104) În acest mod, dictatura proletariatului, așa cum este înțeleasă de bolșevici, reprezintă o minoritate a minorității care dictează majorității și care duce în mod fatal prin oligarhia câtorva la cezarismul unuia.

 

 

Note

(143) 142 = (...) În interpretarea așa-ziselor organizații comuniste trebuie procedat cu prudență: în Sparta n-a domnit decît comunismul cazărmilor moderne; (...); comunismul lui Platon, ca un comunism pur etic, nu poate fi luat ca tip al comunismului economic.

 

 

Scriitorul modern și sentimentul identității (ROȘIORU 1996)

Teodor Mădălin Roșioru, Scriitorul modern și sentimentul identității, „Tomis”, Constanța, mai 1996, p. 1, 2.

(2) (...) Precum spunea Platon în Fadon, sufletul nemuritor se leapădă de impuritățile pe care, odată cu corpul, i le impune existența, înainte de a accede la lumea ideilor pure și a se delecta în compania lor. Pe acel tărâm ideal Adevărul și Frumosul fuzionează, ca mai târziu în estetica lui Valery, pentru care deliciile gândirii sunt situate la același nivel cu ale artei. Însă, atât din fața Adevărului cât și a Frumosului, omul trebuie să se retragă. (...)