Vladimir Putin. Un țar în căutarea unui nou imperiu (ROXBURGH 2012)

Angus Roxburgh, Vladimir Putin. Un țar în căutarea unui nou imperiu, Litera, București, 2014 (2012 eng.)

 

2.Curtarea Occidentului

Luptăm împreună împotriva talibanilor

[S. Ivanov] „Cunoaștem foarte bine țările alea, am făcut parte din aceeași țară [Uniunea Sovietică], și noi, în Rusia, avem o zicală: «Orientul e un loc foarte încurcat»”.

  

4.Latura întunecată

Războiul din Cecenia și repercusiunile sale

Mi se părea că existau dovezi mai mult decât suficiente ale crimelor de război și încălcărilor drepturilor omului petrecute acolo [Cecenia 1994-6], pe care eu, împreună cu zeci de alți jurnaliști, am reușit să le înregistrez, dar în privința cărora comunitatea internațională, poate și pentru că era prea ocupată cu războaiele ce se purtau în același timp în Balcani, nu a făcut nimic.

  

5.Europa nouă, Europa veche

Și ce părere aveam mai exact despre Rusia?

Polonia, Republica Cehă și Ungaria aderaseră deja la NATO în 1999, iar alianța era pe cale să se îmbarce într-un al doilea val de extindere, pentru a include Slovacia, Slovenia, Bulgaria și România, plus – o mișcare mai controversată în ceea ce privea Rusia – Țările Baltice – Estonia, Letonia și Lituania –, care făcuseră cândva parte din URSS și erau situate exact la granițele Rusiei actuale.

 

7.Dușmani pretutindeni

 O crimă demnă de Războiul Rece

Aceste evenimente au amintit de otrăvirea cu „umbrela bulgărească“ de către KGB a unui exilat bulgar la Londra, în 1978, în toiul Războiului Rece.

 

 

9.Presa, rachetele, Medvedev

Peskov este înalt, bine îmbrăcat și puțin trecut de 40 de ani, are un stil fermecător, relaxat și vorbește excelent engleza (la fel și turca, dat fiind că a lucrat mulți ani la ambasada din Ankara). A fost descoperit de către președintele Elțîn în timpul unei vizite în Turcia, în 1999, și adus înapoi în țară pentru a lucra pentru administrația prezidențială.

 

Moștenirea prezidențială a lui Putin

În ziua de 8 februarie 2008, în mijlocul campaniei electorale, Putin și-a ținut ultimul discurs important în calitate de președinte, care reprezenta practic propria evaluare a realizărilor sale. (…) „Ne-am retras bazele din Cuba și Vietnam. Și ce am primit în schimb? Noi baze americane în România și Bulgaria.”

  

11. „Resetarea” relațiilor cu Occidentul

Repercusiunile războiului din Caucaz

„Aleksei Miller [Putin 2009]: Da, în cazul în care clienții noștri nu își vor primi cantitatea de gaze furată de Ucraina, Gazpromul va încerca să facă tot posibilul pentru a compensa acest volum pe alte căi. Am putea spori livrarea de gaze rusești prin Belarus și Polonia și prin Blue Stream în Turcia.”

La 1 ianuarie 2009, Gazpromul a oprit furnizarea de gaze, tot așa cum o făcuse și în 2006. Pentru a compensa acest deficit, tot ca în 2006, Ucraina a început să-și tragă gaze din conductele pentru export, așa că, în curând, clienții din Ungaria, Austria, Bulgaria, România, precum și din alte țări au început să observe o scădere considerabilă a presiunii.

 

12.Tiranul și prietenii săi

 Escroci și hoți

Conform unei telegrame publicate pe site-ul de internet Wikileaks, acesta [procurorul spaniol J. Gonzalez] le-a mărturisit diplomaților americani că Rusia devenise practic un „stat mafiot“ și că existau „legături dovedite între partidele politice ruse, crima organizată și traficul de arme“, arătând că autoritățile recurgeau la grupările de crimă organizată pentru a desfășura operațiuni pe care „guvernul nu s-ar fi cuvenit să le facă“, cum ar fi vânzarea de arme kurzilor pentru destabilizarea Turciei.

 

13.Tandemologie

2011: Blocaj din nou – campania falsă

În august, Putin a făcut scufundări în Marea Neagră, deasupra unui sit arheologic străvechi, și a ieșit din apă ținând în mâini două amfore grecești care stătuseră confortabil pe fundul mării, reușind să treacă neobservate pentru mii de alți scufundători secole la rând.

 

Protejarea patrimoniului arheologic mobil (TIMOC 2015)

Călin Timoc, De la pasiune la infracțiune. Protejarea patrimoniului arheologic mobil,

în

Victor Bunoiu & Dan Vlase (ed.), Arheologia Banatului. Cercetări. Descoperiri. Intervenții, Antem, Timișoara, 2015

50 Piaţa de antichităţi din ţară, tot mai prosperă ca urmare a deschiderii oferită de internet și mai ales datorită intrării României în Uniunea Europeană a încurajat în ultimii ani mişcarea unor bunuri de patrimoniu până acum greu de vehiculat (şi de vândut): monumente masive din piatră, piese din diverse roci care, prin textura şi coloritul lor, devin atractive pentru decorarea unor spaţii verzi sau chiar a unor spaţii interioare generoase, anexe ale unor proprietăţi private. Un astfel de caz a apărut la Timişoara, oraş cosmopolit, departe de orice sit arheologic de epocă romană, dar cu o elită urbană cunoscătoare şi iubitoare de antichităţi romane.

În urma colaborării dintre Inspectoratul de Poliţie Judeţeană Timiş – Biroul de combatere a infracţiunilor contra Patrimoniului şi Direcţia Judeţeană pentru Cultură Timiş, a fost confiscată, în urma unei percheziţii domiciliare, o cantitate impresionantă de bunuri arheologice din piatră: o coloană votivă inscripţionată închinată zeului persan Mithras, 3 râşniţe şi o piatră de moară vechi, 6 sarcofage pentru copii sau urne funerare pentru depunerea cenuşii umane aparţinând epocii romane târzii, un pin funerar masiv din calcar cristalin precum și două dale romane de pavaj, scobite pentru acumularea apei de ploaie. Toate aceste piese au fost expertizate şi actualmente sunt păstrate în lapidariul Muzeului Banatului Timișoara, inscripţia votivă urmând a fi clasată ca bun de patrimoniu în categoria tezaur. Starea acestor piese este destul de bună, semn că timișoreanul colecţionar de astfel de obiecte avea bun gust în alegerea antichităţilor achiziţionate ilegal. Recuperarea acestor bunuri arheologice de patrimoniu din piatră impresionează, dar şi îngrijorează cercetătorii în domeniu în legătură cu diversitatea de piese antice braconate de căutătorii de comori. Inscripţia a fost analizată de mai mulţi specialiști din ţară şi străinătate, concluzia fiind că cel mai probabil a fost sustrasă din orașul roman Apulum (Alba-Iulia).

Majoritatea acestor piese vor fi expuse pentru vizitare publicului larg şi informaţiile despre acestea vor fi publicate în curând în reviste de specialitate cu o analiză completă (petrologică, epigrafică, istorică și stilistică).