Cultură și sexualitate. De la Carol cel Mare la Ludovic cel Sfânt („TOMIS”)

 G. M. T., Cultură și sexualitate. De la Carol cel Mare la Ludovic cel Sfânt, „Tomis”, Constanța

 

(…) După migrația popoarelor s-au menținut anumite detalii ale stilului de viață roman. (…) Mai exagerat, se pare, a dus-o „frumoasa, blonda, groaznica” Fredegunda, soția regelui Chilperic (+597), un fel de Messalină germanică, numită de evlaviosul scrib „nesfânta Marie a diavolului”. (…)

 

În Sfântul Imperiu Roman s-au organizat bordeluri în orașe încă din secolul XII. (…) Invenția lui Solon s-a răspândit - independent de modelele antice - și în Europa. 

 

Ce-ar mai fi de spus. Convorbiri libere într-o țară ocupată (PETRESCU & CANGEOPOL 1990)

Dan Petrescu & Liviu Cangeopol, Ce-ar mai fi de spus. Convorbiri libere într-o țară ocupată, Minerva, București, 1990, 248 p.

 

 (13) D. P. - De ce noi, europeni, orice s-ar zice (interesant este că și Keyserling vedea în Balcani modelul european la dimensiuni reduse, atît în bine, cît și în rău) (...).

 

(28) D. P. - (...) Odinioară, occidentalii invidiau traiul nostru „dulce”, noi importam de la ei un mod de viață, dar îl și adaptam și ceea ce rezulta era superior originalului.

L. P. - Nu era „balcanic”?

D. P. - În sensul bun, da: era „balcanic”, adică mai vesel și ,omenesc.

 

(29) D. P. - El nu înseamnă însă adoptarea automată a sistemului de tip occidental; se poate lesne imaginași o democrație a intervalului, „balcanică”, dacă preferi.

 

(35) D. P. - (...) mă mărginesc să-ți răspund cu operele echilibrate ale lui A. Besancon: oricît ar fi căutat Soloviev sau Kircevski sursa răului pînă la Augustin și Aristotel, între occident și noi nu există filiație, ci mutație; (...)

 

(60-1) L. C. - „Da, domnule Eugen Barbu (...) ai curajul ca mine și spune / milioanelor mințite, batjocorite, /cine ești//Ai măcar a milionimea parte/din curajul meu și/spune deschis: / Da, contemporani, nu sînt decît o lepădătură balcanică/ (...).” ( Declarație de onoare – A. Păunescu/ing. Crișan)

 

(107) D. P. - (...); în sprijinul acestei idei, vin și eu cu o modalitate proporțională de ameliorare a teoriei salturilor calitative prin salturi cantitative, teorie atît de agreată de marxism (care, încă o dată, nu face, preluînd-o, decît să vulgarizeze epopeia platoniciană): (...).

 

(116) D.P. - (...), sau a celor care puseseră umărul la începutul regimului și s-au simțit apoi trădați în idealurile lor juvenile (dacă nu infantile – infantilismul sistemului fiind o mare temă a operei kunderiene),  toți aceștia scuzîndu-se că nu asta au vrut ori nu au știut că așa vor evolua lucrurile: li se reamintește destinul lui Oedip: nici Oedip n-a știut, dar cînd aflat, și-a scos ochii...

 

(193) Liviu Cangeopol - De altfel, Ceaușescu și-a dat seama că o opoziție deschisă (de tip albanez) noului stil propagandistic de la Kremlin e periculoasă și, de aceea, a găsit subterfugiul de a pretinde că el a aplicat de mult, avant la lettre, și transparența și restructurarea.

 

(235) (...) ; Mitterand rămîne ferm pe poziție: la începutul anului, va vizita zona Balcanilor, cu excepția României.

 

 

Sfârșitul hranei. Pericolul înfometării în era hipermarketurilor (ROBERTS 2008)

 Paul Roberts, Sfârșitul hranei. Pericolul înfometării în era hipermarketurilor, trad. Graal Soft (eng. 2008), Litera international/Săptămâna financiară, București, 2009

 

2.Cât este de ușor acum

(53) În marile orașe se dezvoltase deja un mic sector al „alimentelor gata de consumat” (la Forumul Roman se puteau cumpăra prăjituri cu miere și cârnăciori), însă cei mai mulți cetățeni trăiau încă în mediu rural, nu aveau acces la astfel de plăceri și nici nu dispuneau de bani la discreție pentru a le putea cumpăra.

 

3.Al doilea produs cumpărat este gratuit

(101) De fapt, expansiunea hipermarketurilor urmează deja un model demografic asemănător cu cel urmat de Imperiul Roman în încercarea de a obține controlul asupra principalelor surse de grâu.

 

6.Sfârșitul foametei

(166) În 1968, în același an în care Ehrlich și-a publicat previziunile legate de foametea în masă, Pakistan și Turcia au avut recolte record de grâu.

 

8.Pe termen lung

(235) Nici nu e nevoie să așteptăm un maxim istoric, deoarece piața petrolului este deja suprasolicitată între cerere și ofertă., iar orice conflict apare în lumea petrolului – la granița turco-irakiană, (...) – ar putea foarte ușor să arunce în aer prețul petrolului.

 

[Festivalul „Zile și Nopți de Literatură”] (SPINEAU 2003)

Vlad Spineau, [Festivalul „Zile și Nopți de Literatură”?], „Tomis”, Constanța, octombrie 2003, p. 28

 

(...)

Într-o adevărată polifonie lingvistică au recitat Alan Browjohn (Marea Britanie) poet și romancier, Sonet închis, apoi Hannah Awwed (Israel), specialistă în studii arabe, Dialogul prin sârma ghimpată, demonstrând melodicitatea nebănuită a limbii sale natale, apoi Charles Carrerre (Belgia), originar din Senegal, de unde a păstrat și adus cu sine pe scena Festivalului talentul de a transforma un poet într-o incantație, Sean Cotter (USA), interesat de paralela dintre modernismul american și cel românesc, subiect reluat de teza sa doctorat, participant la realizarea unor antologii a poeților gorjeni, Sfinții din borcan, Valeriu Matei (Basarabia), poet, dramaturg, romancier, deținător al Premiului Academiei Române, a recitat Grecia imaginară. 

(...)

Premiul Festivalului a fost înmânat de Eugen Uricariu scriitorului albanez Ismail Kadare, motivația fiind „pentru valoarea operei literare și pentru lărgire frontierelor literaturii”. Momentul imediat următor a fost consacrat unei scurte analize a operelor celor doi premiați, opere care în contextul cultural actual se instituie ca modele pentru transgresarea limitelor de orice fel, ca pledoarii pentru multiculturalism. Discursurile oficiale, deși trilingve, se pierd undeva în freamătul sălii și în blițurile aparatelor de fotografiat.  Rămâne în memorie imaginea celor doi mari scriitori, construind ad-hoc discursuri de mulțumire într-o franceză ce poartă încă reminiscențele limbii natale. (...)

Discurs istoric și ego-istorie (ZUB 2006)

Alexandru Zub, Discurs istoric și ego-istorie. Cu răspunsul academicianului Camil Mureșan, Editura Academiei Române, București, 27 ianuarie 2006, 31 p.

 

 

Academician Alexandru Zub, Discurs rostit la 27 ianuarie 2006 în ședință publică

5 (...) Fie-mi îngăduit, prin urmare, să îndrept aici, consensual, gratitudinea mea către slujitorii muzei Clio in corpore și mai ales spre cei care mi-au stimulat mai mult sau mai puțin căutările pe tărâmul istoriei, domeniu fascinant, a cărui cunoaștere deplină n-a obținut-o încă nimeni.   

Dimensiunea filosofică a istoriei
6 (...) Le metier d historien e chiar sintagma folosită de H. Marrou, într-o sinteză teoretică asupra domeniului(4), una în care se poate citi îndemnul, frustrant pentru mulți, ca nimeni să nu intre în templul muzei Clio dacă nu e și puțin filosof.
4 = H. Marrou, Comment comprendre le metier d historien, în Ch. Samaran (ed.), L Histoire et ses methodes, Paris, 1961.
5 = K. D. Erdmann, Die Oekumene des Historiker, Goettingen, 1987.
9 (...) Abordările sincronice, pe orizontala duratei, începeau să prevaleze asupra diacroniei impuse de praxa istoriografică.

Istoria mereu nouă
11 (...) Erudiți și cercetători aveau să-și dea mâna, într-un efort consensual, menit să arunce punți între „tehnites” și „gândul metafizic”, după cum opina V. Pârvan, atent și el la marea complexitate a cunoașterii istorice(37).   
37 = V. Pârvan, Memoriale, București, 1923, p. 72.
12 (...) O asemenea viziune [perspectiva eternității] nu e nouă, dacă ne gândim la Lucian din Samosata(39) sau Herodot însuși, „părintele istoriei”(40). Lucrarea lui Lucian, amintită și de Kogălniceanu în cursul de la Academia Mihăileană, era în același timp autobiografică și alegorică, după un model curent în lumea veche.
39 = Lucian din Samosata, Istoria adevărată, București, 2000.
40 = Cf. Francois Hartog, Le Miroir d Herodote. Essai sur la representation de l autre, Paris, 2001.

Memorie și peisaj istoriografic
15 (...) Un alt istoric, Pierre Goubert, se ocupa, în același spirit, de Clio parmi les hommes, atent și el la propria situație în domeniul istoriografiei. Ocazia de a scruta, prin alți profesioniști ai domeniului, lumea rurală (aux champs), lumea burgheză (au comptoir), lumea creștină, religioasă (dans les registres paroissiaux), teme în dispută (Clio se fache)(59)
59 = Pierre Goubert, Clio parmi les hommes. Recueil d articles, La Haye/Paris/Monton, 1976.
16 (...) El [Herve Couteau-Begarie] a întreprins pentru aceasta „anchete” în lumea școlii respective și s-a folosit de martori pentru controlul informațiilor și pentru a asculta, dincolo de texte, „alter pars”(65).
65 = Herve Couteau-Begarie, Le phenomen „Nouvelle histoire”. Strategie et ideologie des nouveaux istoriens, Paris, 1983; 2e ed. entierement refondue, Paris, 1989.  
17 (...) Secolul [XX] se încheia astfel cu o reverență făcută de istorici logos-ului creator, gest repetat cumva și în celelalte compartimente ale tripticului.

Încercări de ego-istorie
18 O inițiativă demnă de subliniat, sub unghiul cunoașterii de sine a istoricului profesionist, e volumul scos de același Pierre Nora sub titlul Essais d ego-histoire (1987), operă colectivă, a cărei menire era să determine o seamă de istorici importanți la confesiuni utile sub unghi cognitiv.
19 (...) Marile exemple rămân cele oferite de Braudel și discipolii săi, cu ambiția de a construi un corp solidar. „Căci există o comunitate istorică, o koine care, dincolo de itinerarii diferite, familii de spirite și opoziții politice, unește corporația asupra unor obiective care nu sunt doar profesionale și permite să se adune pentru proiecte comune, ca acesta, cu bărbați și femei pe care, de altfel, totul îi separă”(87)
87 = Pierra Nora (ed.), Les lieux de memoire, ed. II, 1997 p. 363.

 

Academician Camil Mureșan, Cuvânt de răspuns

31 (...) Iubite coleg, ceea ce ar fi trebuit să fie doar o întâmpinare în prag, a devenit pe nesimțite – meritul și vina îți aparțin – o plimbare împreună pe sub platanii grădinii lui Akademos.  

(...)