dr. E. P., Bumerangul... cuvintelor, „Lumea 85. Caiet de vacanță”, București, 1985
66 (...) Harriet este un personaj de roman, eroina principală a dublei trilogii, a Balcanilor și a Levantului, reunite sub titlul „Avatarurile războiului”, a scriitoarei britanice Olivia Maning. Dar această anecdotă se asemănă cu un episod din memoriile unui agent secret britanic real, care, trimis la Cairo, unde se afla Cartierul General al Orientului Mijlociu, pentru a se pune la dispoziția serviciilor speciale, ale căror antene se prelungeau în Europa de Sud-Est, (...).
1 = Palestina Broadcasting Station (Postul de radio Palestina), care transmitea în limbile din zonă și în direcția Balcanilor.
1 = Palestina Broadcasting Station (Postul de radio Palestina), care transmitea în limbile din zonă și în direcția Balcanilor.
Războiul cuvintelor
66 (...) În deceniul al patrulea, instituirea de servicii de emisiuni pentru ascultătorii de peste hotare se răspândise pe toate continentele, inclusiv pentru coloniile și protectoratele marilor metropole, iar în ajunul izbucnirii războiului, astfel de programe își aveau originea în 26 de locuri(4).
4 = Albania, (...), Bulgaria, (...), Iugoslavia, (...), Turcia, (...).
67 (...) Astfel, au funcționat la Moscova posturile de radio ale rezistenței (...), bulgare („Hristo Botev”), (...), iugoslave („Slobodna Iugoslavia”) etc.
66 (...) În deceniul al patrulea, instituirea de servicii de emisiuni pentru ascultătorii de peste hotare se răspândise pe toate continentele, inclusiv pentru coloniile și protectoratele marilor metropole, iar în ajunul izbucnirii războiului, astfel de programe își aveau originea în 26 de locuri(4).
4 = Albania, (...), Bulgaria, (...), Iugoslavia, (...), Turcia, (...).
67 (...) Astfel, au funcționat la Moscova posturile de radio ale rezistenței (...), bulgare („Hristo Botev”), (...), iugoslave („Slobodna Iugoslavia”) etc.
Judo psihologic
71 (...) După cum arăta E. Barker, într-o comunicare făcută la un colocviu internațional desfășurat în noiembrie 1978, „prima stație clandestină de radio pentru Europa de Sud-Est - sau unitate de cercetare (Research Unit), numele codificat dat de PWE - a fost îndreptată spre România, urmând intrării personalului (militar) german în țară și venirii la putere a lui Antonescu. (...)
Extinderea dată radiodifuziunii „negre” poate fi sugerată de faptul că numai de pe teritoriul Marii Britanii au funcționat, între 1940-1945, nu mai puțin de 48 de posturi, unele cu existență mai lungă, altele cu existență foarte scurtă(12).
12 = Limbile în care s-au făcut aceste emisiuni: (...), sârbo-croată, slovenă, (...), bulgară, (...).
72 Legătura dintre propaganda neagră și mistificarea strategică sau planurile de a-l înșela pe inamic în legătură cu intențiile militare aliate - arăta E. Barker(16) la Congresul Mondial de Istorie - a fost stabilită încă din noiembrie 1941.
16 = Prolificul istoric britanic a ocupat în timpul războiului o funcție de în PWE, fiind șeful secției Balcani. Înainte de izbucnirea conflagrației, a cunoscut direct această zonă, inclusiv România, călătorind în calitate de corespondent de presă. În aceeași calitate, a revenit în toamna anului 1944 în România și alte țări din Balcani. (...)
71 (...) După cum arăta E. Barker, într-o comunicare făcută la un colocviu internațional desfășurat în noiembrie 1978, „prima stație clandestină de radio pentru Europa de Sud-Est - sau unitate de cercetare (Research Unit), numele codificat dat de PWE - a fost îndreptată spre România, urmând intrării personalului (militar) german în țară și venirii la putere a lui Antonescu. (...)
Extinderea dată radiodifuziunii „negre” poate fi sugerată de faptul că numai de pe teritoriul Marii Britanii au funcționat, între 1940-1945, nu mai puțin de 48 de posturi, unele cu existență mai lungă, altele cu existență foarte scurtă(12).
12 = Limbile în care s-au făcut aceste emisiuni: (...), sârbo-croată, slovenă, (...), bulgară, (...).
72 Legătura dintre propaganda neagră și mistificarea strategică sau planurile de a-l înșela pe inamic în legătură cu intențiile militare aliate - arăta E. Barker(16) la Congresul Mondial de Istorie - a fost stabilită încă din noiembrie 1941.
16 = Prolificul istoric britanic a ocupat în timpul războiului o funcție de în PWE, fiind șeful secției Balcani. Înainte de izbucnirea conflagrației, a cunoscut direct această zonă, inclusiv România, călătorind în calitate de corespondent de presă. În aceeași calitate, a revenit în toamna anului 1944 în România și alte țări din Balcani. (...)
Directivele PWE
68 (...) Principalii săi colaboratori aveau să devină R. Leepe, șeful PID până la numirea sa, în 1943, ca ambasador pe lângă guvernul grec în exil la Cairo, (...). (...)
(...), de la Cairo, unde se afla și Comandamentul militar respectiv în a cărui rază intra și Europa de Sud-Est, (...). (...) Aceste îndemnuri corespundeau unei linii, cristalizate din 1942 în activitatea serviciilor secrete britanice, de a favoriza o răsturnare a situației din România, care să înlesnească planurile existente la Londra privind ansamblul Peninsulei Balcanice, inclusiv realizarea în această zonă a „alternativei balcanice” la o debarcarea anglo-americană în nord-vestul continentului.
69 (...) Până la asaltul anglo-american în Normandia, început la 6 iunie 1944, în conformitate cu planul de înșelare strategică a Germaniei cu privire la locul și momentul invaziei (Bodyguard), mijloacele Political Warfare Executive („albe”, „negre”, „cenușii”) au participat la acreditarea iminenței unei debarcări în Balcani.
70 Aceasta a avut ca efect în cercurile opoziției burgheze din România și chiar ale unor vârfuri ale guvernului să-și întărească opinia că o acțiune de desprindere de Germania este condiționată de o asemenea debarcare. Cert este că, la 8 iunie, o directivă secretă a PWE fixa organelor sale „să nu se facă speculații de nici un fel privind o debarcare în Balcani”. Desigur, la Londra, astfel de intenții persistau, dar ele nu trebuiau să fie dezbătute, fiind condiționate de posibilitățile reale și aranjamentele pentru anumite zone ale peninsulei cu ceilalți doi mari aliați.
(...) După ce se aprecia că „nu este deloc o exagerare să spunem că României îi revine în mare măsură, meritul de a fi asigurat repeziciunea înaintării rusești”, documentul PWE [31 august 1944] enumera următoarele consecințe: (...) IV. Necesitatea unei complete schimbări de strategie germană și a unor retrageri ulterioare în alte sectoare pentru a preveni pericolul încercuirii atât în Iugoslavia, cât și în Grecia, în nordul Ungariei și în Cehoslovacia”.
68 (...) Principalii săi colaboratori aveau să devină R. Leepe, șeful PID până la numirea sa, în 1943, ca ambasador pe lângă guvernul grec în exil la Cairo, (...). (...)
(...), de la Cairo, unde se afla și Comandamentul militar respectiv în a cărui rază intra și Europa de Sud-Est, (...). (...) Aceste îndemnuri corespundeau unei linii, cristalizate din 1942 în activitatea serviciilor secrete britanice, de a favoriza o răsturnare a situației din România, care să înlesnească planurile existente la Londra privind ansamblul Peninsulei Balcanice, inclusiv realizarea în această zonă a „alternativei balcanice” la o debarcarea anglo-americană în nord-vestul continentului.
69 (...) Până la asaltul anglo-american în Normandia, început la 6 iunie 1944, în conformitate cu planul de înșelare strategică a Germaniei cu privire la locul și momentul invaziei (Bodyguard), mijloacele Political Warfare Executive („albe”, „negre”, „cenușii”) au participat la acreditarea iminenței unei debarcări în Balcani.
70 Aceasta a avut ca efect în cercurile opoziției burgheze din România și chiar ale unor vârfuri ale guvernului să-și întărească opinia că o acțiune de desprindere de Germania este condiționată de o asemenea debarcare. Cert este că, la 8 iunie, o directivă secretă a PWE fixa organelor sale „să nu se facă speculații de nici un fel privind o debarcare în Balcani”. Desigur, la Londra, astfel de intenții persistau, dar ele nu trebuiau să fie dezbătute, fiind condiționate de posibilitățile reale și aranjamentele pentru anumite zone ale peninsulei cu ceilalți doi mari aliați.
(...) După ce se aprecia că „nu este deloc o exagerare să spunem că României îi revine în mare măsură, meritul de a fi asigurat repeziciunea înaintării rusești”, documentul PWE [31 august 1944] enumera următoarele consecințe: (...) IV. Necesitatea unei complete schimbări de strategie germană și a unor retrageri ulterioare în alte sectoare pentru a preveni pericolul încercuirii atât în Iugoslavia, cât și în Grecia, în nordul Ungariei și în Cehoslovacia”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu