Superlative geografice (NEGUȚ & NICOLAE 1978)

 Silviu Neguț & Ion Nicolae, Superlative geografice, Ion Creangă/Mică enciclopedie, București, 1978, 335 p.

 

 

 

(69) ANTARCTICA

(…) Ideea că la Polul Sud ar exista un continent necunoscut este veche de mai bine de două milenii. Geograful grec Strabon (63 î.e.n. – 19 e.n.) a întocmit o hartă a Pământului, pe care indica, la sud, o zonă rece, nelocuită și necunoscută. (…)

 

(130) DUNĂREA

(…) 1. Podul lui Traian, ridicat între 102-105, în dreptul Drobetei Turnu-Severin de către arhitectul de origine greacă Apollodor din Damasc din ordinul împăratului Traian. 2. Podul de la Celei (castrul Sucidava), la confluența Oltului cu Dunărea, construit în 328 de arhitectul Teophilus Patricius din ordinul împăratului Constantin cel Mare – nu au rămas vestigii, ci doar o monedă pe care figura.

 

(133-4) ETNA

(…) cele mai puternice erupții au avut loc în 475 î. e. n. (menționată de poetul grec Pindar), (…). (…) În 430 î.e.n. (sau 424 î.e.n.) s-a aruncat în crater, ca jertfă pentru zei, filosoful și poetul grec Empedocle.

La altitudine de 2915 m se află Tore del Filosofo, ruină romană care amintește de ascensiunea de către împăratul Hadrian, (…). (…) Romanii considerau craterul hornul atelierelor subterane ale zeului Vulcan (în mitologia greacă Hefaistos), cel care făcea fulgere pentru Zeus și platoșa lui Herakles și scutul lui Ahile.

 

(176-7) KHEOPS

(…) Statuia lui Jupiter din orașul grecesc Olimpia, sculptată de Fidias (Pheidas) în sec. V î.e.n. (distrusă la Istanbul de un incendiu); Colosul din Rodos, statuie uriașă din bronz realizată în 292 -280 î.e.n. de sculptorul Chares și amplasat la intrarea în portul grecesc Rodos (distrusă în 224 î.e.n. de cutremur); Templul Artemisei (Artemision) din colonia greacă Efes, distrus în 356 î.e.n. de locuitorul Herostrat; Farul din Alexandria (130 m) construit de arhitectul Sostrate din Cnidos în 285-247 î.e.n., distrus de un cutremur în 1375.

 

(230-1) NIL

(…); nilometre celebre au fost cele de la (…) și cel de la Syene (Aswan), pe insula Elefantina, menționat de geograful grec Strabon și care a funcționat pînă în secolul nostru (monument istoric).

 

(289) SUEZ

Primele tentative de construire a unei căi navigabile care să traverseze istmul datează, așa cum menționează Herodot și Strabon, de aproape patru milenii, din timpul faraonului Sesostris I – „Canalul Faraonilor”, care lega delta de Marea Roșie.

 

(296-7) THIRA (SANTORIN)

(…) Se presupune că dispariția civilizației minoice din insula Creta (Kriti), situate la 110 km sud de Thira, se datorește acestei catastrofe vulcanice. (…) Săpăturile arheologice, îndeosebi după 1967, au dus la descoperirea unor fresce valoroase, printre care una cu antilopa Oryx beysa și alta cu maimuțe albastre, care se întâlnesc azi numai în Africa, dar, care, probabil cu milenii în urmă, trăiau și în arhipeleagul Ciclade.

 

 

 

„Bulgăre de aur în piele de taur” (NICULESCU 1975)

Radu Niculescu (ed.), Bulgăre de aur în piele de taur. Ghicitori, Minerva, București, 1975

 

Ghicitoarea. Spirit și poezie (Prefață)

V „Oamenii se-nșală cât privește cunoașterea, precum Homer, cel care a fost totuși dintre eleni cel mai cuminte. Niște prunci ce se curățau de păduchi [chiar] și pe el l-au amăgit zicându-i: < Ce vedem și apucăm, lăsăm; ce nu vedem, nici apucăm, ducem>”.
Heraclit, Fragm. 56 (Hyppolitos - ed. Diels-Kranz)

VII (...) Și dacă cert colecționarea de ghicitori este în plan european o activitate cu un adânc trecut (între diversele categorii posibile de preocupări folcloristice, ea se numără printre cele mai timpurii, cu mult anterioară fiind secolului XIX și romantismului), studierea amplă și sistematică a genului devine posibilă - în ciuda unor precedente ce urcă până în antichitatea greacă și romană - abia din momentul izbucnirii pasiunii năvalnice pentru folclor, în preziua și sub durata veacului romantic.

IX (...) Aceste cunoștințe se referă și la datele a ceea ce am numi „istoria abstractă” a genului enigmatic - socotit dintre cele mai vechi ale tradiției orale - istorie a cărei reconstituire (origini, itinerarii de difuzare, faze ale varierii în timp) a fost schițată cu pornire de la repere vechi - texte egiptene, Biblia (Samson, Solomon, regina din Saba), texte vedice, texte grecești consemnând mitul lui Oedip (ghicitoarea Sfinxului), Edda, Koranul, 1001 de nopți.

XVI (...) „Ceea ce voiam să observăm în chip general - scria Moses Gaster - este că nu se poate tăgădui o asemănare foarte mare și adeseori o identitate între ghicitorile românilor și acelea ale popoarelor din peninsula balcanică; se vede că era un curent literar și o dispoziție comună la toate aceste popoare”.
(...) Astfel, indiferent dacă locale sau de largă circulație interetnică, dacă întrutotul zămislite în popor sau preluate și prelucrate din izvoare cărturărești - Bertoldo sau Esopia, să zicem - ghicitorile, circulând, devin inevitabil purtătoare de specific prin detaliul expresiei, nivel intrinsec legat de grai, limba și stilistica verbală a locului.

XXII (...); într-o ghicitoare a bisericii culeasă în 1874 din Vărești-Obedeni, Ilfov, „Gulie vânătă / Gugumană cumătră” (AIED Ms. 21 g M / 7, p. 10), se dă cu tifla, global, și arhitecturii bizantine cu turle și „deschiderii” familiare a instituției către enoriași.

XXV (...) La rându-le, și  folclorul vechi și nou și proiecția lui rablaisiană acum patru veacuri își găsesc împreună rezonanțe de sens și temei de verificare în spiritul și practica saturnaliilor celebrate de cei vechi în culturile mediteraneene antice. E vorba de actul eliberării rituale episodice din constrângeri, suspendarea pentru moment a compresiunii conveniențelor, răsturnarea și inversarea ierarhiilor statornicite.

XXX (...) În ghicitoarea - „Un pui de drac / Cu doi dinți / O greblă-n cap ” („B-folc.”, III, 1935, nr. 1, p. 6, Banat?) - regăsim tradiția închipuirii, cu întreagă poezie a antichității ei, a diavolului, sub trăsăturile caprine, răstălmăcite, ale zeului Pan.

XXXIII (...) În cu totul altă tonalitate, ghicitoarea ariciului, cu ironie fină, se zugrăvește un marțial alai împărătesc pe ulițe de Țarigrad: „Trece / Sultanul pe uliți / Cu o mie de suliți” (Pascu, p. 3, Moldova). (...)
O regească țeapă, cu somptuoasă și ciudată cunună, stă înfiptă: „Într-un vârf de pai / Șade-un cap de crai” („Rev. Cr. Lit.”, XV, 1896, p. 302, Botânești, Constanța). Supliciu oriental?

XXXVIII (...) Ghicitorile acului se concentrează pe o figură situațională unică, situație tratată cu efuziuni lirice: (...), „Puișor de grec / Trage la edec” (BCS, Cr. VI/49, p. 10, Grebănu, Buzău) etc.

XLIV (...) Încifrată - pe temeiul contemplării intense a lucrurilor și conceptelor - pentru joc doar, ghicitoarea, ca o piatră de încercare a nedomolitei vocații umane către plăsmuire spirituală înaltă, devine poezie în sine a lucrurilor și o conceptelor, tot așa cu victoria cutărui potentat îi era lui Pindar doar prilej de poezie sublimă despre om, polis, mit, la o parte de conjunctură și conveniențe.
(...) „Două / Merg / Două / Stau / Două / Dușmănie-și au”, spune ghicitoarea soarelui și lunii, cerului și pământului, focului și apei (v. infra, nr. 771). Empedocle nu ar fi zis mai bine.