Nicolae A. Chetraru, Primul arheolog basarabean – Ion Casian Surucean și primul muzeu de istorie al Moldovei, „Anuarul Muzeului Național de Istorie a Moldovei”, Chișinău, 1991
8 (...) Peste câțiva ani el a dedicat tatălui său
vitreg una din lucrările sale, publicată la Petersburg în limba latină în
colaborare cu V. V. Latâșev(6).
(...) Conte Ilie Bezborodco a lăsat moștenitorilor
câteva moșii în sudul Rusiei, printre care și satul Parutino, în preajma căruia
se aflau vestigiile fostului oraș antic grecesc Olbia. (...) Liceenii veneau
deseori încoace pentru a lua cunoștință de antichitățile de aici și la
îndeplinirea lucrărilor practice.
6 = Surutschan I. & Latyschev B., Inscriptiones
Grecae et Latinae novissimus annis (1889-1894) Museo Surutschaniano quod est
Kischinevi, Petropoli, 1894.
10 Din sfera sa [I. S.] de interese făceau parte și orașele
antice și movilile nomazilor, antichitățile provenind de la sciți, sarmați
și monumentele bizantine. El se afla permanent pe drumuri, iar în
locuința sa de la Chișinău se aduceau de pretutindeni obiecte din vechime: pietre
funerare grecești și romane, (...), monede antice (...) și vase
vopsite cu lac negru cu desene de culoare roșu de un înalt nivel artistic.
(...) În curtea casei sale, de-a lungul gardului stăteau rezemate de zid
numeroase plăci unicale de marmură cu inscripții lapidare provenind
de la necropolele Olbiei, Tirei, Bosforului Cimerian și alte orașe
antice de pe tot litoralul nordic al Mării Negre.
11 Alături de arheologi ruși de seamă din a doua
jumătate a secolului XIX – F. I. Brun, I. E. Zabelin, V. N. Iastrebov, B. V.
Farmacovschi în istoria cercetării Olbiei antice și-a înscris numele și
compatriotul nostru Ion Surucean. El a fost unul dintre primii care au efectuat
în 1896 săpături arheologice pe teritoriul acestui oraș grecesc antic,
cercetările ulterioare de aici devenind larg cunoscute. Pe contul Comisiei de
arheologie din Sanct Petersburg arheologul moldovean Ion Surucean în a doua
jumătate a anilor optzeci ai secolului XIX a cercetat zece movile în
împrejurimile Olbiei, o parte din piața orașului antic și o parte din zidul
cetății. Pentru prima dată a fost stabilită direcția zidului ce
înconjura orașul.
(...)
Totodată, Ion Surucean efectuează săpături
arheologice pe teritoriul Tirei antice, de unde provin numeroase monede
tirasiene de argint și aur, amforele întregi și torțile ștampilate, vase
de ceramică cu lac negru și roșu, frânturi de plăci de marmură cu inscripții
grecești și latine etc. (...) Așadar, putem conchide că straturile
culturale ale orașului grecesc antic Tira avea cel mai bogat conținut de
obiecte arheologice pe terenul dintre cetate și cimitirul evreiesc.
12 (...) Participanții la Congres au apreciat cu
entuziasm obiectele de valoare unicală din movilele scitice și din orașele grecești ale regiunii
coastei nordice a Mării Negre, expuse de Ion Surucean. Toate piesele
expoziției au fost publicate sub forma unui supliment de două volume al
Analelor Congresului VI de arheologie [Odessa, 1884].
(…) Un interes
sporit a trezit referatul „Experiența demonstrării locului de aflare a întăriturii
scitice Alector și Coasta de Aur a lui Constantin Porfirogenetul”,
căruia i-a dat citire la una din ședințele Congresului VI, publicat în volumul
doi al Analelor acestui forum.
13 (...) Cercetând datele autorilor antici, în
particular Dion Hrizostom, (...). (...)
I.C. Surucean se ocupă intens și cu descoperirea și
cartografierea „Coastei de Aur”, despre care amintește împăratul Bizanțului
Constantin Porfirogenetul în a sa descriere a imperiului.
14 (...) În cele din urmă cercetătorul ajunge la
concluzia că „Coasta de Aur” a lui Constantin Porfirogenetul trebuie să aibă
legătură cu renumitul golfuleț al Olbiei legat la rândul său de găsirea
a numeroase și diverse obiecte din aur, argint și bronz, inclusiv a
multor monede de aur. După opinia autorului, în ciuda faptului că an de
an în acest loc se găsesc tot mai puține obiecte de aur, dar probabil pe vremea
împăratului bizantin ele se aflau aici în cantități atât de mari încât
au constituit motivul pentru care tot litoralul până la Nistru să fie numit
„Coasta de Aur”.
(...) În curte, de-a lungul zidurilor, se găseau
numeroase plăci de marmură cu inscripții în latină și greacă veche.
(...) Apoi mai erau un număr enorm de amfore antice
și torțile lor ștampilate deosebite, vase grecești și romane acoperite
cu lac negru, diferite obiecte de sticlă, bronz, argint și aur.
15 (...) Tot acolo se păstrau și sute de monede „delfinaș”,
olbiene, proviniența cărora este legată de faimosul golf Olbian.
(...) Pentru a citi inscripțiile de pe monedele
antice grecești și romane, torțile de amforă și de pe plăcile de marmură
din Olbia, Tira, Panticapeia și alte orașe grecești antice, I. C.
Surucean învață de sine statator limbile antice, studiază literatura de
specialitate.
16 (...) Proporții deosebite luase falsificarea
plăcilor de marmură cu inscripții. Marmura pentru ele era scoasă în chip
prădalnic din ruinele Olbiei, Tirei și Hersonesului.
17 (...) La „Muzeul de antichități ale Pontului
Scitic” se afla și placa de marmură pe care era dăltuit un interesant decret
olbian în cinstea lui Corzoaz, publicat în anii 1876-1882 de așa
savanți ca Ghențen, Using, Iurghevici și Surucean.
18 (...) Propunerea a fost primită și la sfârșitul
anului 1894 apare sub tipar la Petersburg în limba latină lucrarea
„Inscriptiones GRECAE et LATINAE novissimis annis (1889-1894) MUSEO SURUTSCHANIANO
quod est Kischinevi Inlatae. Ediderunt I. Surutschan Acad. Rom. soc. hon. PETROPLI
MDCCCXCIV”, adică membru onorific al Academiei Române I. Surucean, membru
titular al Academiei de Științe din Petersburg V. Latîșev „Cele mai noi
inscripții grecești și latine (1889-1894) din muzeul lui Surucean de la Chișinău”,
Petersburg, 1894.
(...) Încă în anul 1879, P. Becker, un mare cunoscător
de amfore ștampilate, profesor din Drezda, a publicat inscripțiile de pe
torțile de amfore din Olbia, Panticapeia, Rodos ș. a. trimise lui de I.
Surucean din colecția sa. (...)
Academicianul S. A. Jebelev în unul din articolele
sale se oprește în mod special asupra interpretării imaginii în relief
reprezentând întoarcerea Ifigeniei din Taurida în Elada de pe o splendidă vază
antică. Această vază glazurată a fost găsită la Cherci, dar a fost
confecționată în Alexandria pentru a fi exportată în Pont.
19 Pe ea e înfășurată de două ori o scenă de gen din
viața pescarilor, căreia adăugarea chipului Ifigeniei cu idolul Artemidei
în mâini îi sporește și interesul pentru cei din Crimeea. Faptul acesta ne dă
temei să presupunem că meșterul alexandrian a fost nevoit să țină seama
de gustul și cerințele pieței Taurida și că ei i se acordă destulă
importanță în Alexandria. Înainte de asta, cu permisiunea văduvei posesorului
„Muzeului” O. Goronovici, vaza a fost publicată de E. R. Ștern într-unul din
volumele Notițiilor a Societății de Istorie și Antichități din Odesa. (...)
În publicațiile acestei Societăți [Academia Teologică
din Kiev] savantul a tipărit o serie de informații, iar muzeului lor el i-a
donat din colecția sa câteva obiecte destul de valoroase: tesere olbiene,
monede, vârfuri de săgeți din bronz, vase din Panticapeia, o monedă romană de
argint a lui Sexst Pompei din Tira, planuri, schițe și câteva cărți. La
ședința Societății din 18 ianuarie 1882 el a prezentat un referat despre psifismul
olbian în cinstea lui Curzoaz. Referatul a fost citit în limba
latină, alăturându-se și transcripția psifismului și traducerea lui
în limba latină.
22 (...) În 1915, protoiereul M. M. Ceachir și secretarul
Societății Bisericești Arheologice din Basarabia I. I. Zelinschi au vizitat
bogata bibliotecă a răposatului I. C. Surucean de la Saulcani lângă Vadul lui
Vodă și, cu permisiunea văduvei acestuia, au ales pentru muzeul Societății cărți
în limba română, veche moldovenească, rusă, franceză, germană, latină,
greacă veche și nouă, sârbă, ebraică ș. a.
23 (...) Până nu de mult, câteva amfore grecești ștampilate
se păstrau în Muzeul de etnografie
și istorie naturală al RSSM, care au trecut apoi în
Muzeul Național de Istorie a Moldovei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu