Clucerul Alecu Gheorghiescu (GHICA 1879)

Ion Ghica, Clucerul Alecu Gheorghiescu*

în Ion Ghica, Scrisori alese, Editura pentru literatură și artă a Uniunii Scriitorilor din România, București, 1950

*Tipărită în „Convorbiri literare”, nr. 1, 1 aprilie 1880, sub titlul Corespondența dintre d-nii Vasile Alecsandri și Ion Ghica

 

București, Mai 1879

47 (...) – Eram edecliu și aveam odae în Curtea Domnească alături de odaia lui Tufeccibașa, lângă ogeacul(1) neferilor. La stânga, lângă scară, ședea răposatul Măciucă, Dumnezeu să-l ierte, Bașciohodar și mâna dreaptă a lui Vodă, cum s-ar zice astăzi: întâiul aghiotant domnesc, om drept și plin de bun simț. (...) Nu știu nici cum am sărit din pat, nici când m-am îmbrăcat: într-o clipă îmi trântisem cizmele cele galbene, binișul(2), legătura la cap și hangerul(3) la brâu și eram la ușa eatacului domnesc. (...) Vodă era cu ghicelic(4) de noapte pe cap și cu o scurteică lungă de pambriu(5) verde îmblănită cu o pacia(6) de samur.

1 ogeac = aici, corpul de gardă

2 biniș = haină lungă până la pământ, de sărbătoare

3 hanger = pumnal încovoiat

4 ghicelic = scufie, căciuliță

5 pambriu = stofă scumpă, de lână

6 pacia = blană de picioare de samur

 

48-49 (...) El s-a suit pe scaunul domniei la 6 Octobre anul 1822, trei ani după vestitul Caragea și îndată după zaveră(2), după uciderea slugerului Tudor, eroul care indignat de jafurile oamenilor lui Ipsilant – cari, din insurgenți contra Turcilor se prefăcuseră în cete de hoți, prădând drumurile și moșiile – intrase în corespondență cu Silistra Valesi(1) prin cancelarul consulatului nemțesc, bătrânul Udriski, arătând Turcilor că răsvrătirea din Țara Românească nu era în contra Turcilor, ci în contra Fanarioților, cari sărăciseră pe bieții locuitori. 
2 zaveră = răscoala de la 1821
1 Silistra Valesi = guvernatorul turc al Silistrei

 

49 Atunci Chehaia Beg(2) care și intrase în București cu oștire turcească, a invitat pe boierii cari mai rămăseseră în țară să trimită pe câțiva dintr-înșii la Poartă, ca să arate Sultanului păsurile țării. Adunându-se între dânșii, ei ales pentru această misiune pe Banul Barbu Văcărescu, pe Logofătul Mihăiță Filipescu și pe Banul Grigorie Ghica, care, ajungând la Țarigrad și supunând starea țării și trebuințele ei, Sultanul a numit pe Banul Grigorie Ghica Domn, deodată cu Ioniță Sturdza în Moldova. Poarta nu mai avea încredere în Fanarioți.

 
50 (...) El [Grigorie Ghica] a deschis școlile românești și a gonit pe egumenii greci. 
(...) Condicarul în picioare îi citea jălbile, întingând, din vreme în vreme, condeiul de pană de gâscă în călimările de la brâu, ca să scrie hotărârea ispravnicului; (...).