Din vremea lui Caragea (GHICA 1879)

Ion Ghica, Din vremea lui Caragea*

în Ion Ghica, Scrisori alese, Editura pentru literatură și artă a Uniunii Scriitorilor din România, București, 1950

*Tipărită în „Convorbiri literare”, nr. 3, 1 iunie 1880, sub titlul Corespondența dintre d-nii Vasile Alecsandri și Ion Ghica

54 București, 24 Noembre 1879

54 ...Pe la sfârșitul lui Octobre, Caragea a putut să iasă din Constantinopol și, în ziua de Sf. Spiridon al anului 1812, el și-a făcut intrarea în București cu un alai domnesc, călare pe Tablabașa(1), în sunetul clopotelor, al surlelor și tobelor.
(...) Chiar în noaptea instalării sale, Palatul domnesc de la Mihai Vodă din dealul Spirii a ars până la temelie și Curtea domnească a devenit Curtea arsă, până în ziua de astăzi, iar a doua zi, la 13 decembrie, s-a ivit ciuma între oamenii Curții veniți cu Vodă de la Țarigrad. (...)
1 tablabașa = cal bogat împodobit, dăruit de sultan noului domn.

 

58 (...) Cu câteva zile înainte de nuntă, dacă mirele și mireasa erau de neam de boer, se făcea cherofilima (sărutare de mână) la Curte, unde tinerii, cu toate rudele lor, erau duși cu alai spre a săruta mâna lui Vodă și a Doamnei, cerându-le binecuvântarea.
(...) Întâia călțunăreasă intra la mireasă purtând o căție(1) de argint cu flori suflate în aur, din care ieșea fum de udagaciu(2) și de curse(3);
1 căție = cățuie, vas puțin adânc, cu mâner, în care se ard miresme.
2 udagaciu = substanță plăcut mirositoare
3 curse = pastă orientală, foarte mirositoare

 

61 (...) Caragea se urcase în trăsură, zicând că merge să se plimbe la Băneasa, dar acolo îl așteptau trăsurile înhămate, cari l-au dus la Brașov, chiar în ziua când sosea la București Capugiul ce venea să-i taie capul, fiindcă șezuse pe scaunul Domniei șase ani în loc de trei, precum se legase către Sultanul.
Venit Domn pe puțini ani, Caragea căuta să adune cât mai curând o avere cu care să poată trăi măreț în străinătate. Prin urmare, el a lăsat un mare nume în felul jafurilor. Se zicea în țară, până mai deunăzi, că se fură ca pe vremea lui Caragea.
În domnia lui, toate slujbele și caftanele se dau pe bani. El a suit birurile într-un mod nemaipomenit, de la 1.500.000 lei la suma de 3.700.000 lei(4), afară de ocne și vămi, pe cari le vindea cu preț de zece ori mai mare decât înainte, lăsând pe taxidari(5) să rupă cât puteau, apoi pecetluiri, mazilii, neamuri și câte și mai câte.
5 taxidari = perceptori
6 pecetluiri = impuneri

62 (...) Scotea pe Aga în târg cu cântarul și cu falanga, acesta prindea cu ocaua mică pe vreun brutar, pe vreun cârciumar, pe vreun măcelar, îi trântea câte o sută de nuiele la tălpi sau îl țintuia de ureche în mijlocul pieței. Vodă era sigur că isnaful avea să alerge  de la unul la altul ca să facă curama(1), iar pedeapsa înceta îndată ce starostele venea la Curte cu un porcoiu de mahmudele. (...) După șase ani de domnie, el a dus cu dânsul la Pisa o avere de milioane, cu care a trăit în belșug și a ajutat Eteria și revoluția grecească. Era violent și înfiorător. Un poet lingușitor îi adresă o odă, în care îl făcea să zică în limba grecească:

 

63 „(...)”(1)
Un boer pe care-l dojenea pentru niște hoții din care nu-i dăduse parte îndestulătoare, îi răspunse: „Κλέπτω, κλεπτειζ, κλεπτει”(2), iar Caragea, în loc de a-l pedepsi pentru atâta îndrăzneală, l-a îmbrăcat în caftan de boer cu barbă.
(...) Astfel, pe Banul Constantin Filipescu l-a ținut doi ani închis la moșie, la Bucov, cu pază de arnăuți; (...); pe Vornicul Constantin Bălăceanu, de care se temea fiindcă acesta avea relațiuni de familie la Viena, l-a trimis surghiun la Castoria(3).
1 „Am sabie și buzdugan / Te omor ca pe un porc” (nota lui I. Ghica)
2 „Fur, furi, fură” (nota lui I. Ghica)
3 Castoria = oraș în Macedonia

 

64-65 (...) Ea [Domnița Ralu] găsise în câțiva tineri Greci, rude și amici din școala grecească de la Măgureanu(2), studenții admiratori ai tragediilor lui Euripide(3) și Sofocle(4) un element pentru a pune în scenă câteva piese de teatru. Cu nițică pânză și cu hârtie poleită, Domnița organizase în apartamentele sale o mică scenă, pe care se juca în limba elenă Oreste(1), Moartea fiilor lui Brutus(2) și câteva idile ca Daphnis și Chloe(3).
2 biserică veche ce se afla la începutul Căii Victoriei.
3 Euripide = autor grec de tragedii (480-405 înainte de era noastră)
4 Sofocle = autor grec de tragedii (495-405 înainte de era noastră)
1 Oreste = tragedie de Vittorio Alfieri, dramaturg italian (1749-1803)
2 Brutus = tragedie de Voltaire
3 Daphnis și Chloe = roman pastoral de Longus.

 

65 (...) Domnița Ralu visa ridicarea teatrului grecesc. Pentru acest scop a trimis pe Aristia la Paris, ca să studieze cu vestitul Talma. (...)
Avântul dat de domnița Ralu artei dramatice a încetat cu fuga lui Caragea, (...). (...); [în casa Smarandei Ghica Iancu Văcărescu] a încercat să joace pe Britannicus(1) și (...).
1 Britannicus = tragedie de Jean Racine, clasic francez (1639-1699)

 

66 (...) Tulburările de pe-mprejurul țării, precum răscularea lui Caragheorghe(2) și a lui Pasvantoglu(3), incursiunile Cârjaliilor(4), Eteria grecească și revoluția de la 1821 făcuseră să zbârnie în tinerii români coarda vitejiei. (...)
În timpul lui Grigorie Ghica Vodă, pe la 1823-24, cuconașii nu lăsau să scape niciun prilej de a se îmbrăca cu poturi, cu mintean și cu cepchen(5), a se lega la cap cu tarabolus(6) și a-și încărca sileahul(7) de la brâu cu pistoale și cu iatagan, precum și a-și atârna pala de gât.  
2 Caragheorghe = luptător revoluționar rus
3 Pasvantoglu Osman = (1797-1812), șeful răsvrătiților împotriva Porții pe la 1800.
4 cârjalii = cete de răsvrătiți împotriva Porții
5 cepchen = haină scurtă, cu mânecile desfăcute
6 tarabolus = legătură orientală de cap
7 sileah = brâu de arme