Introducțiune (GHICA 1880)

 Ion Ghica, Introducțiune*

în Ion Ghica, Scrisori alese, Editura pentru literatură și artă a Uniunii Scriitorilor din România, București, 1950

*Tipărită în „Convorbiri literare”, nr. 8, 1 noiembrie 1880, sub titlul Introducere la Scrisorile lui I. Ghica către V. Alecsandri

27 (...); secolul XIX a văzut renăscând, ca din cenușe, state nouă ca Grecia, Belgia, România, Serbia și Bulgaria.

28 (...) Pe la anul 1821 tunul încetase de a răsuna în Europa; el își produsese efectul: deșteptase naționalitățile, una câte una, din amorțeala în care erau căzute de secoli și România scăpa din ghearele Fanarioților. (...) Boerii începuse a se zice Români, a vorbi și a scrie românește și a se dezbăra de morfologia cuvintelor de felul lui: plirofolisi(7), metahirisi(8), plictisi, care se întinsese chiar asupra cuvintelor ca regularisi și pursuivarisi(9). 
7 plirofolisi = a lămuri 
8 metahirisi = a întrebuința
9 pursuivarisi = verbul francez poursuivre (a urmări) grecizat

29 (...) De la zaveră rămaseră în țară trupe turcești, un Beșli-aga (1) cu câțiva neferi (2) în fiecare județ și doi Baș-beșlia-aga(3), unul cu reședința la București și altul în Iași. Beilicul după malul stâng al Dâmboviței de la Jicnița și Beilicul de lângă Sfânta Vineri din Iași erau cazărmi turcești. 
Mai tot malul stâng al Dunării, pe o depărtare de mai multe (sic) kilometri de râu, era ray(4) al fortărețelor Brăila, Giurgiu, Turnu, Calafat și altor pozițiuni întărite.

........................................................

Principatele erau cu numele și cu faptul grânarul Sultanului. Nici un product nu putea să iasă din țară, până mai întâi nu aproviziona toate serhaturile(5) cu trebuincioasele garnizoanelor și locuitorii cetăților dunărene, cu oi, grâu, orz, ovăz, unt, miere, cerviș(6), seu etc cari se luau de Capanlâi(7) de la săteni români, pe prețurile ce se fixau în fiecare an de Marele Capan(8) din Țarigrad: pe șase lei kila de orz, zece parale ocaua de unt, douăsprezece parale mierea etc.

1 beșli-aga = polițai șef al beșliilor (călărași lăsați în țară de Turci pentru poliție)

2 nefer = soldat

3 baș-beșli-aga = comandant de beșlii

4 ray - raia = „pământ supus sau sub ocrotire” (nota lui Ion Ghica)

5 serhat = ținut de graniță turcesc

6 cerviș = seu de vită

7 capanlâi = „furnizori” (nota lui Ion Ghica)

8 marele capan = căpetenia administrației împărătești de aprovizionare

 

29 Guvernatorii provinciilor din apropierea Dunării și mai ales Pașii Silistrei, Rusciucului și Vidinului erau aleși totdeauna dintre Turcii cei mai viteji, cei mai ispitiți în războaie și mai dârji, tot viță de Dere-Beghi(3), de cei care tremura chiar Saraiul(4) împărătesc, ca Pasvantoglu, Caraosmanoglu, Mustafa Bairactaru, Hussein Pașa, Said Mârza, Tahir Bosnali, Gavanozoglu. Ei tractau pe Domnii noștri ca niște zapcii, le trimeteau ordine scrise și verbale și apoi pas să nu le fi urmat. Pentru a zbura capul unui domn era destul să vie la București sau în Iași un Capugiu(7) cu un gialat(8), să arate arzul(9) Sultanului, și capul Domnului era luat în traistă și dus la Țarigrad. Astfel a căzut capul lui Grigorie Vodă al Moldovei, al lui Hangerliu, Domn al Valahiei.

3 dere-beghi = mici prinți cârmuitori

4 sarai = palat

5 bairactar = purtător de steag

6 zapciu = subprefect, strângător de biruri

7 capugiu = aprod împărătesc („Trimis al Porții” – nota lui Ion Ghica)

8 gialat = călău

9 arz = poruncă scrisă

 

31 Badea Niculae fusese scăunaș, adică comisionarul unui turc din Vidin, anume Mustafa, pe seama căruia strângea zaherea(1) de prin satele vecine, pe prețurile Capanului. Într-o zi Mustafa dispare din Vidin și bietul Niculae, după ce alergă vreo trei ani căutându-l în toate părțile cu răboajele comptabilității legate la brâu, află, în sfârșit, că acel Mustafa se găsea la Țarigrad. Turcu, în vestita răsculare a Ienicerilor contra lui Sultan Selim III, ajunsese tare și mare, devenise acel fioros Vizir Mustafa Bairactaru, spaima ienicerilor.

Badea Niculae, oltean cutezător, își răboajele și pleacă să-l găsească ca să-și încheie socotelile. Ajuns la Țarigrad, nu se spărie nici de Cavași(2), nici de Capugii, care îi opreau intrarea conacului viziral, împinge, răstoarnă și dă năvală drept în odaia lui Mustafa Bairactaru.

-Bre, Niculae, bine ai venit! A sosit vremea să te procopsești și tu de pe urma mea. Rămâi aici, să zic să-ți dea tainuri(3). Voi să te fac om.

-Cum vrei tu, Mustafa, îi răspunde Niculae, să-mi las eu țara, cuprinsul meu unde m-am născut și unde voi să mi se odihnească oasele când voi muri?

-Dacă e așa, îi zice Vizirul, spune-mi ce este mai mare acolo la voi? Aceea voi să fii.

-Apoi, deh! mai mare decât toți la noi este Vodă, răspunde Niculae.

Turcul, la aceste cuvinte, stă nițel pe gânduri, cu mâna pe barbă, ș-apoi zise:

1 zaherea = provizie

2 cavaș = jandarm

3 tain = întreținere

 

32 - Vezi, asta o să fie cam greu, pentru că la numirile astea de la Bogdan-Beg(1) și de Iflak-Beg(2) se amestecă totdeauna diavolii ceia de Elcii(3), scot la maidan(4) fiecare pe câte-un cirac(5), aleargă pe capete, ei și dragomanii(6) lor, în sus și-n jos, pe la toate regealele(7); fac fel de fel de intrigi, strigă de ia auzul și aduc mare supărare și năduf Sultanului. Dar spune-mi, după Domn ce vine?

-Cine să vină? Vine Mitropolit, răspunde Niculae.

-Ei bine, Mitropolit să fii și ia condeiul să scrie.

Niculae, speriat că vrea Turcu să-l facă Mitropolit, sare strigând:

-Stai, Mustafa, nu scrie! că eu am nevastă și copii, păcatele mele! Acolo nu e ca la voi, Mitropolitul trebuie să fie călugăr și arhiereu. Cum să-mi las eu nevasta, să mă duc să mă călugăresc? Nu fac una ca asta odată cu capu.

-Dar după Mitropolit ce vine? întrebă iar Mustafa.

-După Mitropolit, boier mai mare este Banul cel Mare.

-Ban Mare fii, dar!

Poruncește de-i aduce îndată un caftan((8) și-l îmbracă, îi dă și o scrisoare vizirală către Domnul Valahiei.

Niculae ia scrisoarea, o bagă în sân și plecă cu dânsa la București, drept la Vodă, care, citind-o, rămâne pe gânduri, că nu era de glumă cu Mustafa Bairactaru.

1 Bogdan-Beg = domn al Moldovei

2 Iflak-Beg = domn al Munteniei

3 elcii = consuli

4 scot la maidan = dau la iveală, scot în văzul lumii

5 cirac = „protejat” (nota lui Ion Ghica)

6 dragoman = tălmaci

7 regeale = mari demnitari

8 caftan = haină dăruită de domnitor celui pe care-l boierea

 

33 Să nu facă pe Niculae Ban Mare, își găsea beleaua cu Vizirul, să-l facă, își aprindea pae în cap cu boierii țării. Așa s-a hotărât să intre la tocmeală, crezând că doar l-o împăca cu un zapcilâc(1), o vătășie de plai(2), cu o isprăvnicie(3) cel mult, dar Badea Niculae, la toate propunerile lui Vodă, răspundea, ținând-o una și bună cu vorba:

-Cum a zis Mustafa!

Vodă, dacă a văzut că nu o scoate la capăt, poruncește de-i aduce o cărucioară de poștie, cheamă pe un edecliu(4) și-l dă pe Niculae în seamă, să-l ducă în munte, la Cloșani, cu ordinul către vătaful de plai de acolo, că nici pasărea măiastră să nu-i afle de știre.

Când l-am văzut, bietul om trăia de vreo treizeci de ani în Cloșani, uitat cu totul de ai lui, dar iubit și stimat de locuitorii plaiului, cari toți i se închina cu respect și-i zicea Banul Niculae.

Vodă a avut noroc că Vizirul Mustafa Bairactaru, strâmtorat de aproape de ieniceri, apărând pe Sultanul Mahmud II, nepotul nenorocitului Selim, a preferat mai bine să pue foc prăfăriei(5), să saie în aer cu palat cu tot, decât să cadă pe mâinile ienicerilor. Așa n-a apucat să afle de renghiul jucat amicului său Niculae, pe care, până la moarte, îl credea Ban Mare în Țara Românească.

1 zapcilâc = slujbă de strâns dările

5 edecliu = slujitor

 

34 (...); [Domnii] se mulțumeau a trage supușilor lor, din vreme în vreme, o falangă(1) bună, având bine înțeles precauțiunea de a așterne postav roșu când tălpile erau de viță de boier cu caftan.

(...)

Pe feciorii de boer, când făceau vreo neorânduială sau vreo necuviință, îi poftea la cafea, în odae la Cămăraș(2), la Tufeccibașa(3) sau la Balciohodar(4) și acolo i se trăgea câteva nuiele la tălpi, ca să le vie mintea la cap, ș-apoi surghiun la vreo mănăstire.

Dacă vreun boer prindea multă poftă de vorbă, se bănuia sau se dovedea că ținea corespondență cu Țarigradu, se pomeneau pe la miezul nopții cu vizita unui edecliu domnesc care-l scula din somn, îl lua în căruța de poștă și-l ducea surghiun la Mărgineni, la Snagov sau la Poiana Măărului; sau cel puțin îl mărginea în casă sau la moșie cu pază, ca să nu comunice cu nimeni. Când vina era mai grea, edecliu îl pecetluia ca să nu se poată primeni cât ținea osânda.

3 tufeccibașa = comandant de pușcași

4 bașciohodar = vătaf de slujitori

 

38 Acolo îl aștepta Berberbașa(1) al Curții, care-l rădea, însemnând cu briciu pe unde să-i lase să-i crească barba. În tot timpul acestei ceremonii îi bătea în curte meterhaneaua(2) cu surle, cu tobe și tembelechiuri(3).

În vârful piramidei de clase era Domnul cu cabaniță(4), cu cucă(5), cu sabie, topuz(6) și tuiu(7).

Boierii mari și mici nu numai că nu plăteau nici o dare către stat, dar aveau și privilegiul de a scuti un număr de dajnici, de la trei până la optzeci, după importanța rangului la care era ajuns: acești scutiți erau scutelnici și poslușnici(8) boierilor și în loc de a plăti dările lor către Stat, pe plătea patronilor boeri, în bani sau în muncă. (...)

Birul către Stat se făcea în lude(9). Marele Vistier întocmea tabele pe județe, pe plăși și pe sate, după trebuințele țăranului. Acea tabelă cum ajungea la sate, obștea se aduna Duminica în sobor la ușa bisericii și făcea câșlă(10), puind asupra fiecărui sătean o dare potrivită cu starea și puterea sa.

1 berberbașa = șeful bărbierilor

2 meterhanea = muzică instrumentală turcească

3 tumbelechiuri = țimbale

4 cabaniță = mantie domnească, bogat împodobită

5 cucă = căciulă înaltă, împodobită cu pene de struț

6 topuz = sceptru

7 tui = steag făcut din cozi albe de cai, prinse de o lance cu semilună în vârf

8 poslușnic = slugă boierească

9 lude = bir pe obște (nu pe individ)

10 câșlă = lista celor ce trebuiau să plătească birul pentru obște

 

39 (...) Acei antreprenori sau otcupcii erau cei mai mulți Armeni și Greci, oameni veniți cu Domnii fanarioți din părțile Turciei;

42 (...) Le era rușine chiar de numele lor de familie și de botez; fiii lui Ion, lui Gheorghe sau lui Ilie se porecleau Ioanidi, Gheorghiadi sau Iliadi.