Europa (HEN & LEONARD 1989)

 Christian Hen & Jacques Leonard, Europa, trad. I. Trăistaru (Paris, 1989), Humanitas / Economie-Repere-8, București, 1992, 161 p.

 

 

I.Cooperare sau integrare în Europa?

 

Datele importante ale construcției europene

15 (...) 28 mai 1979: aderarea Greciei

 

1.Alegerea cooperării

 

Structuri interguvernamentale

 

Statele membre ale organizațiilor de cooperare

18 (...) OCDE: 24 membri, 19 țări europene: (...), Grecia, (...), Turcia, (...)

Consiliul Europei: (...), Grecia și Turcia (1949), (....), Cipru (1961), (...).

NATO: (...), Grecia, Turcia (1952), (...).

 

Domenii de intervenție limitate

23 (...) Comisia europeană a drepturilor omului

(...) În 1985, doar Malta, Cipru, Grecia, Turcia și Liechtenstein nu acceptaseră încă acest drept.

 

 

III. Situația economică a CEE

 

1.Locul CEE în lume

 

Raporturile comerciale și financiare

80 (...) Constituirea CEE reprezenta în plus un interes politic deloc neglijabil: întărirea Europei occidentale față de țările socialiste ale Europei de Est. (...)

 

2. Diferențe naționale și efecte ale integrării în cadrul CEE

 

Creșteri net diferențiale

91 Tabelul IX Primordialitatea orizontului european: structura comerțului exterior al țărilor CEE

Țara – Exporturi spre: CEE-SUA-Japonia- Altele / Importuri din: CEE-SUA-Japonia-Altele

(...)

Grecia – 63,5-7,1-0,7-28,7 / 58,3-3,0-6,1-32,6

(...)

Sursa: CEE

Excedentele unora (Olanda, RFG, Belgia, Luxemburg) compensează aproximativ deficitele celorlalte (Danemarca, Irlanda, Grecia, Regatul Unit).

Economiile de dimensiune modestă (Luxemburg, Danemarca, Olanda, Belgia, Irlanda, Grecia, Spania, Portugalia) mai mult suportă decât animă procesul de dezvoltare ala ansamblului comunitar.

 

O complementaritate în creștere

96 Tabelul X Indicatori economici

Țări - Creșterea medie anuală a PIB în volum (%) (1971-1980 / 1987) – Rata inflației la consum (% medie anuală) (1971-1980 / 1987) – Rata șomajului (% din populația activă civilă) (1971-1980 / 1987) – Rata investițiilor (% din PIB) (1971-1980 / 1987) – Soldul tranzacțiilor curente (% din PIB) (1971-1980 / 1987) – Soldul finanțării administrațiilor (% din PIB) (1971-1980 / 1987)

(...)

Grecia – (4,7; -0,8) – (13,3; 16,0) – (0,8-7,4) – (24,1-18,6) – (-2,4; -4,2) – (-4,8; -10,6)

(...)

Sursa: CEE și OCDE.

 

 

IV. Politicile economice comune

 

Politica agrară comună (PAC)

109 Tabelul XII Diversitatea mijloacelor și a rezultatelor agriculturii europene

Țări-Suprafața medie utilizată (ha/1986)-Partea ocupării agricole în totalul ocupării civile (1986)-Repartizarea ocupării forței de muncă (1984) (15-44 ani %-peste 45 ani %)-Număr de tractoare la ha (1982)-Indicele valorii adăugate pe locuitor (1981-1985 CEE 100)-Sold comercial agricol (miliarde ecu 1986)

(...)

Grecia – 4,3 – 28,5 – 40–60 – 0,07 – 64 – (-0,1)

(...)

CEE – 8.9 – 8,3 - ( ) – ( ) – 100 – (-24)

Sursa: CEE

 

Ecu în Sistemul Monetar European

120 (...) Monede – Ponderi (% din total)

(...)

Drahma grecească – 1,1

(...)

Total – 100,0

121 (...) Cazurile bilaterale de piață ale monedelor se pot depărta de cursurile pivot oficiale în limitele marjelor de fluctuație autorizate, fie + sau – 2,25% (cu excepția lirei sterline și a drahmei grecești, care nu participă la mecanismul de schimb și a lirei italiene a cărei marjă este de + sa – 6%).  

 

Politica regională

129 Tabelul XIII Ierarhia regiunilor

Tabelul redă clasamentul, între 1977-1981, al regiunilor europene în funcție de PIB pe locuitor și a ratelor de șomaj, în raport cu media (egală cu 100) CEE. Problemele regionale cele mai grave corespund valorilor cele mai puțin ridicate ale indicilor. Grecia nu figurează în această medie.

30/40 Calabria / Irlanda de Nord / Sardinia

(...)

154 Hamburg

Sursa: CEE. NB – Spania=60/70, Portugalia=50/60, Grecia=50/60.

130 (...) Principalele instrumente financiare ale activității regionale sunt: FEDER, a cărui acțiune este orientată, în principal, pentru dezvoltarea regiunilor cele mai defavorizate: investiții în infrastructură care să permită crearea de noi locuri de muncă în industrie și servicii (principalii beneficiari: Italia, Regatul Unit, Franța, Grecia);

131 (...) În sfârșit, Programele Integrate Mediteraneene (PIM), ultima inovație a comunității în domeniul regional, au ca misiune accelerarea modernizării regiunilor meridionale [25].

XXI rapport general sur l activite des Communautes europeennes – 1987, OPOCE, Luxembourg, 1988.

 

Politica socială

134 Tabelul XIV Protecția socială în Europa

Țară – (...) – Grecia – (...)

Cheltuieli totale de protecție socială (% din PIB 1985) – (...) – 19,5 – (...)

Prestații de protecție socială (destinații % din total în 1983) – (...) – (-) (...)

Venituri după surse (% din total în 1983) – (...) – (-) – (...)

Sursa: CEE.

 

Politica de cooperare

139 (...) Țara – Acord comercial

(...)

Israel, Iugoslavia – Acorduri de cooperare și acorduri preferențiale cu fiecare țară

Cipru, Malta, Turcia – Acorduri de asociere

(...)

 

 

2. Viitorul politicilor comune

 

Cercetarea științifică și tehnică și promovarea tehnologiilor și activităților noi

152 Programele specifice

(...) 9. În jurul programelor cadru (1987-1991)

(...)

-EUREKA: inițiativa dezvoltării de bunuri și servicii cerute de piață; principalele domenii: optică electronică, materiale noi, laseri de mare putere, microelectronică rapidă și miniaturizată, biotehnologii în spațiul cosmic, programe de cooperare industrială cu „geometrie variabilă”.

-AIRBUS, ARIAN, ESPACE, HERMES: inițiative de dezvoltare comercială în domeniile aeronauticii și zborurilor cosmice.

 

Relațiile externe ale CEE

154 (...) Cu ansamblul țărilor est-europene, membre ale CAER (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc), nu a existat niciodată un acord comercial general.

155 Cu toate acestea, CEE rămâne principalul partener comercial al țărilor din Europa de Est și principalul finanțator al datoriei lor internaționale. Exporturile comerciale sunt reglementate și variază în funcție de parteneri și acorduri de cooperare (dezvoltare de acorduri de compensare în mărfuri, transferuri de tehnici, asocieri, coproducții, subcontractare). Începând din 1982, CEE a pus în aplicare măsuri de salvgardare față de exporturile CAER la produsele sensibile ale pieței comunitare.

156 (...) În ciuda dificultăților pe care le întâmpină construcția integrării comunitare, ale țări bat la ușa CEE: Turcia, de mult timp, Marocul, mai recent, dar și Norvegia și Austria.

Între specificitatea națională și vocație europeistă (DELUREANU 1994)

Ștefan Delureanu, Între specificitatea națională și vocație europeistă, „Tomis”, Constanța, mai 1994, p. 1.3

 

(...)

Autentic creuzet, Umanismul propune și salută compenetrația lor, adică „a gândirii, a instituțiilor și a cuceririlor tuturor culturilor trecute și contemporane”, așa cum ea s-a manifestat prin „concordanțele remarcate în civilizațiile Egiptului, Orientului, Ebraismului, Creștinismului, Islamului și în toate experiențele umane cunoscute”.

(...)

Activitatea Institutului pe anul 1993-1994 se ramifică pe serii de seminarii și reuniuni de studii asupra gândirii antice și medievale, a gândirii lui Giambattista Vico și Hegel, de filosofia științei, economie, istorie modernă și contemporană, întrunind participarea unor iluștri universitari ai lumii, reprezentativi pentru respectivele discipline.

(...) În calea de străbătut spre regenerare, Italia a trecut astfel, pentru ea, de la postura de pământ al țărânei sacre la aceea de școală de înaltă simțire; de la rolul de maestru și călăuză în cultură și civilizație la acela de purtător de stindard în bătălia popoarelor pentru principiul naționalității și pentru o nouă Europă, în final, după căderea Franței în 1870, de stea polară a latinității.  

Programul național și liberal-democratic român, program al unei insule latine aflate în ajunul propriei resurecții, s-a format în aceeași perioadă cu cel italian, invitația de a institui paralela cea mai evidentă era implicită în cei ce priveau cu un ochi atât de aparte la Italia. (...) Asemenea italienilor față de adversarii independenței și unității lor, românii înșiși trăiau o experiență similară în relația cu trei imperii reacționare, unul dintre care - Austria - oprima elemente aparținând ambelor popoare. Ca și pentru Italia, Europa cancelariilor și opinia continentală aveau de luat de existența încă a unei naționalități cu marcată individualitate ramurile ei din antica Dacie romană. Ceea ce era neasemuit în mișcare națională italiană, pentru a li se propune românilor în mod exemplar, ea și nu cea (...) elenică sau slavă meridională, cu toate manifestările de solidaritate, era impactul mitizant al romanității - element fundamental în redeșteptarea lor - a cărei conștiință s-a revigorat într-atât prin memorabilele acte ale poporului fratern încât să le catalizeze acțiunea politică paralelă.    

Nici o altă experiență nelatină sau latină n-ar fi putut să le vorbească la fel ca aceea civilă și virilă a italienilor timpului, campioni recunoscuți ai unei bătălii eroice în lupta pe care cu identice finalități ei o dădeau.      

Istorică etapă, cu trăsături precise, ale cărei rațiuni și particularități rezidau în esență în națiunea italiană, Risorgimentul adresa lumii, prezente și viitoare, și un mesaj internațional. Românii au receptat acea comunicare fecundă, pentru ei de o semnificație unică.

(...) Definită sub numele de Risorgimento, perioada istorică relativă, de la primele insurecții contemporane revoluției conduse de Tudor Vladimirescu ls unirea Romei cu Italia în 1870, a fost obiectul următoarelor teme: (...), Crezul lui Mazzini și difuziunea sa în aria central-europeană și balcanică; (...). Ele au fost articulate în expuneri echilibrate, în măsură să ofere imagini de ansamblu cuprinzătoare și limpezi, fondate pe documente de arhivă și bibliografie de specialitate la zi, iar în cazul mai ales al ultimei teme, aproape în totalitate pe surse inedite, referitoare la planurile conspirative și tentativele de acțiune revoluționară danubiano-balcanice, în special maghiare, poloneze și elenice, inspirate prevalent de Mazzini și de mitul lui Garibaldi și având ca principală bază de operațiuni, în primele două ipostaze, România. (...)       

 

Apel pentru cercetare umanistă

Suntem convinși, precum Epimenide, că istoria e profesia trecutului. Și mai suntem convinși că istoriografia a pus în evidență fără ezitări faptul că niciodată nu s-a făcut atâta lumină asupra persoanei umane, în natura și în raporturile ei, ca în cultura umanistă.

(...)

 

Apel pentru filosofie

(...)

În acel creuzet de civilizații care a fost lumea clasică, s-a născut un aliment vital și etern: reflecția filosofică, o știință care a caracterizat istoria noastră și căreia ți datorăm trăsăturile distinctive ale  civilizației noastre. (...)

De aceea adresăm un apel tuturor parlamentelor și guvernelor lumii pentru a fi confirmat și consolidat sau introdus cu titlu deplin în toate școlile studiul filosofiei în evoluția ei istorică și în legăturile ei cu istoria cercetărilor științifice - de la gândirea greacă și a marilor civilizații orientale până azi - ca premisă indispensabilă pentru o autentică întâlnire între popoare și culturi și pentru crearea de noi categorii care să depășească actualele contradicții și să îndrepte omenirea pe drumul spre bine.

(...)