Către o industrie competitivă (CRIȘAN 1991)

 Ion Crișan, Către o industrie competitivă, Humanitas / Economie – Repere – 3, București, 1991, 222 p.

 

1.O industrie la răscruce

Câteva date privind industria românească

13 (...) În 1980 peste 58% din venitul național era realizat în industrie, iar dinamica producției globale industriale a anului 1980 față de 1970 se ridica la 289%, cu un ritm mediu de creștere anuală de 11%, de 1,5-2 ori mai mare decât cel realizat de orice țară din lume, inclusiv Japonia (4,3%), Spania (5,6%), URSS (6,2%), Bulgaria (7,9%) ș. a.

14 (...) Tabelul 3 Rate de creștere a producției (1987/1980) %

Industrie - România – Bulgaria - Filipine – Venezuela – Coreea de Sud

Total – 137 - 134 – 196 - .... – 236

Mașini – 138 – 207 – 251 – 376 – 545

Mașini electrice – 140 – 202 – 435 – 213 – 540

Echipament transport – 162* - 133 – 728 – 226 - 431

*Inclusiv produse de metal

Sursa: Industrial Statistics Yearbook, United Nations, 1987

 

 

2. Progresul tehnic – o cursă de urmărire

Contactul cu lumea

51 (...) În aceeași perioadă, Bulgaria, specializată în CAER în fabricația de electrocare pentru transporturi uzinale, a dezvoltat un potențial propriu de C+D de specialitate, a achiziționat licențe și a organizat colaborări bilaterale cu mai multe organizații similare din străinătate. E foarte probabil ca industria bulgară de profil să fie printre primele care să-și găsească un loc pe piața europeană.

 

4. Strategii de dezvoltare

Tranziția spre competitivitate

121 (...) Analize bazate pe cunoașterea aprofundată a fenomenelor economice ale ultimelor două-trei decenii, din toate colțurile lumii, inclusiv din țările din estul Europei, arată destul de clar că o astfel de tranziție nu se poate realiza prin corecții ale sistemului actual, ci numai prin reconstruirea lui, pe baza unui program global de reforme financiare, juridice, instituționale(9).

9 = L. Stoleru, Tranziția plan-piață, „România liberă”, februarie 1990.

O strategie de tip ofensiv

128 (...) Menționăm astfel experiența Bulgariei de extindere a profilului, de la fabricația de electrocare (cărucioare electrice acționate prin acumulatoare electrice) la categoria mai largă de „echipament de transport și depozitare uzinală”. De fapt, la origine, specializarea bulgarilor în fabricația de electrocare a pornit de la faptul că, pe baza unor resurse proprii de plumb, își construiseră o fabrică de acumulatoare. (...)

Cooperarea internațională

136 (...) Unele țări vecine (Bulgaria, Ungaria) au extins producția specializată de componente auto pentru fabricile de autovehicule din URSS, cumpărând în schimb autoturisme. (...) Conjunctura pentru astfel de contracte de lungă durată ar putea fi foarte favorabilă, deoarece există desigur și în țările producătoare de automobile din estul Europei  tendința – devenită de mult o regulă în industria mondială de specialitate – de a-și asigura alimentarea fluentă cu componente, recurgând pentru fiecare dintre ele la 2-3 subfurnizori.

139 (...) Ținând seama de investițiile importante realizate sub vechiul regim pentru fabricația de avioane, preluarea repartiției unor anumite tipuri de avioane și turboreactoare pentru întreaga zonă sud-est europeană ar putea fi o ipoteză interesantă.

 

Mica întreprindere de mare tehnicitate

140 (...) Chiar dacă pare absurd să recurgi la autoritatea lui Aristotel într-o astfel de problemă, este poate util să reflectăm imaginea lui despre stat, care „ca organizație socială nu poate să fie infinit, adică compus dintr-un număr nelimitat de indivizi. Aristotel cere statul tip, mărginit, echilibrat și rotunjit, ca o statuie a lui Praxitele, vom zice noi. Locuitorii unui stat nu pot trece peste un număr de câteva mii, așa ca un orator la tribună să fie auzit de toți cetățenii. Vă amintiți desigur de unul din punctele canonului artistic al clasicității antice: un grup sculptural trebuie să fie astfel compus ca să fie văzut în întregime din orice loc apropiat fără a fi ocolit. Analogia e evidentă”(11). Evident, dimensiunea absolută a cetății ideale indicată de Aristotel trebuie corectată, prin prisma progreselor făcute în domeniul comunicării și prelucrării informațiilor, dar ideea unei „limite” merită să fie reținută(12).

11 = Lucian Blaga, Stiluri fundamentale, în „Încercări filosofice”, Facla, Timișoara, 1977, p. 117.

12 = Ion Crișan, Tehnologia ca sistem, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1980.

 

 

5. Flexibilitate și transparență

Două probleme critice

154 (...) În societatea romană, de exemplu, „specializarea proces” se adâncise foarte mult: constructorii (fabri) erau divizați în zidari (structores), boltitori (arcuari) și constructori de ziduri interioare (parietari), iar dintre brutari (pistores), unii erau specializați în pâine albă (vandidarii), iar alții în pâine inferioară (clibanarii).

 

 

6. Inițiativă. Competiție. Risc

Ne trebuie o nouă stare de spirit

190 (...) Să ne întoarcem cu unul sau două milenii înainte de Christos, în două zone pe atunci foarte depărtate una de alta, Mesopotamia și Grecia antică. În ambele zone, nivelul tehnic al civilizației era destul de apropiat, cu un apreciabil avantaj al civilizației sumeriene și asiro-babiloniene în domeniul culturii pământului, creșterii vitelor, astronomiei, contabilității ș. a.  (...)

191 (...) În același timp, în Grecia antică s-au pus bazele unei civilizații care a creat conceptul actual despre progres. Ideile sale despre tehnologie, total diferite de cele pe care le-am menționat mai sus [Mesopotamia], se reflectă în mitul prometeic. Gândirea statică, teocratică, a omului din Sumer este înlocuită cu gândirea dinamică a celor care caută, prin forțe proprii, soluții la problemele cu care sunt confruntați. Mitul prometeic, mitul de origine al gândirii europene despre tehnologie, așa cum ne-a fost transmis de Hesiod și Eschil, cuprinde trei motive principale. Primul este acela al cuceririi focului, al admirației față de știința meșterului fierar, stăpân al focului, cinstit și temut totodată.

192 Al doilea motiv este acela al revoltei. Prometeu al lui Eschil se împotrivește voinței zeului, apărând pe „sărmanii muritori” și acceptă riscul pedepsei divine. Al treilea motiv aste acela al inteligenței, al victoriei științei asupra forței; al învingerii celor „cu brațe tari” de către „cei cu cap isteț”. Înțelesul întreg și original al acestui mit constă tocmai în asocierea accesului la tehnică cu revolta și inteligența. Tehnologia în sine, furată sau cumpărată, nu poate face mare lucru. Ea devine într-adevăr creatoare numai atunci când e asociată cu atitudinea de critică a neajunsurilor și cu acțiunile pentru îndreptarea lor. Și asociată, totodată cu inteligența, cu acumularea de cunoștințe, cu tendința permanentă de înaintare intelectuală a omului și a societății. (...)