Spătarul Nicolae Milescu, Călătorie în China (1675-1677), trad. și pref. E. Grigoraș, Casa Școalelor/Geografie românească sec. XVII, București, 1926, 235 p.
Dela
Tobolsk la Frontiera Chinei (Jurnalul Siberian)
Ostiacii
(27)
(...) Grecii le ziceau Ihtiofagi,
iar Latinii Historieni (dar nu-i cunoșteau decât din
auzite), ceia ce înseamnă mâncători de
pește, căci se hrănesc aproape numai
cu pește.
Descrierea
râului Lena
(40)
(...) Samurii asiatici cresc pe lână Marea Înghețată și cu cât e mai frig cu
atât calitatea lor e mai bună. (...) Grecii
și Romanii le ziceau lâna de aur și pentru a găsi această
lână de aur Argonauții au navigat pe
Pontul Euxin și apoi pe râurile
tributare acestuia, după cum ne spun istoricii.
Dela
frontiera chinezească la râul Naun
(57)
(...) acuma la dânșii e sărbătoare, e ziua anului nou, în luna lui martie, după
calendarul lunar, ca la Turci; și nu
e unul din obiceiurile lor cari să
nu fie turcesc și asiatic – case,
hrană, băutură și îmbrăcăminte, toate afară de căciuli – știu fiind că n-au
nici voie să-și arate femeile.
(58)
(...) dar sunt mâncăcioși fantastici, mai răi ca Turcii.
(83)
„(...) Marele meu Suveran are de obiceiul, atunci când unul din vecini îl
provoacă, să-i trimită în primul loc o Ambasadă și să-i aducă această
nedreptate la cunoștință: și numai, dacă acesta continuă să-l ofenseze, să-i
declare război.” Și ca exemplu i-am citat cum a procedat Majestatea Sa cu Turcii, când anii trecuți le-a declarat război prin Vasili Daudov,
(...).
Dela
râul Naun la Peking
(124)
Tot restul merge aici după moda
turcească.
Șederea
la Peking
(136-7)
Ambasadorul în replică zise: (...) Că de mult ar fi venit la dumneavoastră Ambasadorii lui Cesar dela Roma sau Sultanului
Turciei, căreia îi ziceți Hunker,
și că aceștia sunt dintre cei mari suverani
de pe pământ, poate fi adevărat, dar pe nici unul nu-l puteți compara cu
Suveranul nostru, pentru că acesta este înainte de toate vecinul dumneavoastră,
iar vecinii nu pot fi indiferenți unul altuia.
(149) Să facă ca Cesar de la Roma, ca ceilalți monarhi creștini, ca Sultanul Turciei sau ca șahul
Persiei, cari primesc scrisorile
Majestății Sale în persoană; căci Țarul nu cere Marelui Han să introducă
ceva nou, ci numai să aplice ceia ce era pretutindeni admis.
(178) Muzica începu să cânte din
ce în ce mai tare și mai asurzitor: ca la Turci;
(...).
(180) Dar Ambasadorul se așeză jos
turcește, după ce numai se închină.
(187) Oficialii lor în aceste chestiuni sunt Turci și Kizilbași (Arabi și Persani), dar aceștia au cunoștințe
absolut imperfecte. Când Chinezii au constat val. Jesuiților, au adoptat
calendarul lor și învățătura lor și i-au pus în capul Ministerului Astrologic,
(...).
(188) Minunea cea mare a fost că ei [manciurienii] la început nu erau mai
mulți ca 3.000, cărora, abia în urmă o sumă de rebeli se aliară, lucrurile
petrecându-se exact ca și cu ocazia cuceririi
Imperiului Bizantin de către Turci.
(193) Nici Turcii n-au închis anul trecut pe V. Daudov , când a fost trimis de țar să le declare război.
(204-5) Ei îi arătară o sabie de
oțel turcesc, cu o inscripție lui Okirtu, hanul calmucilor. Ambasadorul ceti inscripția pe turcește (învățase
la Constantinopol).
(209) Tronul Hanului e de
lemn, sculptat și aurit foarte încăpător și cu mai mult scări conducând până la
el. E construit turcește, (...).