Bogdan Petriceicu Hasdeu, Ioan Vodă cel Cumplit, ed. II (I/1864)– Sergiu Moraru (ed.), Ioan Vodă cel Cumplit, Hyperion/Strămoșii, Chișinău, 1990, p. 19-139
Introducțiune
(11) (…) Tocmai atunci într-o țărișoară română apare un principe
pe care numai cea mai neagră trădare îl putu opri de a nu da o altă față
Europei, fundând pe Peninsula
Balcanică un nou imperiu latin.
Aventurierul
2. Erau mulți acei
copii naturali! erau mulți, căci românii, strămutați din Italia și așezați în Dacia
deja în epoca decăderii anticei
moralități romane, aduseseră cu sine din prima patrie nește idei ciudate
asupra legământului căsătoriei; nește idei pe care nu le putu stârpi în țara
noastră lumina creștinismului și care apoi, firește, deveniră cu atât mai
țepene cu cât mai mult le înrădăcina deprinderea și mersul timpului.
În Imperiul roman din zilele lui Traian familia era o jucărie.
Măritișul pierdu cu
totul primitivul caracter sacru și solemn care-l distingea sub republica romană și ajunse a fi o
însoțire per usum: așa îl numesc legile
imperiale.
"Era o simplă
învoială din îmbe părțile, lipsită de orice consecrațiune civilă sau
religioasă, și prin care nici unul dintre soți nu se credea îndatorat într-un
mod serios."
Însă, ceea ce-și
permiteau toți românii, fălindu-se cu origina lor din destrămata Romă imperială, trebuia să fi fost
permis de zece, de o sută de ori mai mult românilor celor cu forța în mână:
(…).
16. (...) La intrare în capitală, îl întâmpinară
boierii și poporul aclamându-l după anticul obicei strămoșesc "părinte al
Moldovei", întocmai precum vechii împărați
romani se numeau patres patriae.
După el…
2.
Mult poate un nume! La Roma era de
ajuns ca un Commod sau un Eliogabal să se numească Antonin pentru ca pe dată tot imperiul să-i aclame cu entuziasm,
aducându-și aminte de fericiții timpi sub Antonin
cel Piu și sub Marc-Aureliu Antonin!
4.
(…) la anticii noștri străbuni doi împărați din cei mai eminenți, Traian și Alexandru Sever, a fost unul barbar din Spania, cellalt barbar din
Siria...
14.
Ciudat lucru! Petru cel Șchiop, carele știa bine elinește, citise pe Polybiu numai
pentru a imita greșelile lui Annibal, dând astfel lui Potcoavă o frumoasă
ocaziune de a birui întocmai ca marele Scipion.