Interviu (KOJAROV 1972)

 Interviuri acordate de participanții la cea de a III a Conferință mondială de cercetare a viitorului, în Mihai Botez & Mircea Ioanid (eds)., Viitorul comun al oamenilor, trad. C. Dimitriu, Conferința a III a de cercetare a viitorului București 1972, Editura politică, București, 455 p

Asen Kojarov – Bulgaria

411-412 Două momente principale determină însemnătatea conferinței. În primul rând, marea importanță a temei de bază a conferinței – viitorul comun al omului. În al doilea rând, aceasta este prima dintre conferințele internaționale destinate problemelor de prognoză la care este prezentă opinia publică științifică dintr-o serie de țări socialiste și în curs de dezvoltare. Ceea ce s-a făcut aici în sensul unei largi reprezentări la conferință constituie totuși un început bun.

Datorită specialității mele, îmi sunt cunoscute cele mai importante teorii și concepții despre dezvoltarea viitoare a societății elaborate de filozofii, sociologii, economiștii contemporani occidentali, atât „pluraliști”, cât și „antipluraliști”. În aceste lucrări și la această conferință, eu nu am auzit nici o alternativă a teoriei marxist-leniniste profund gândită, la nivelul gândirii științifice moderne, despre viitorul omului și al societății umane.

Teoria științifică a dezvoltării societății, elaborată de Marx și Engels cu peste 120 de ani în urmă, se perfecționează continuu și este confirmată de viață și știință.

Dezvoltarea relațiilor sociale în epoca contemporană, succesele și greutățile dezvoltării sistemului mondial al socialismului, dezvoltarea țărilor capitaliste dezvoltate legată de menținerea și adâncirea continuă a contradicțiilor de bază, precum și procesul polarizării prin care trec multe din țările în curs de dezvoltare, toate aceste teorii își găsesc o tratare științifică numai în marxism-leninism. Numai marxism-leninismul ne oferă un model clar, fundamentat științific, al societății viitoare și al personalității. Astfel încât eu sunt convins că omul epocii viitoare va fi omul care va stăpâni natura într-o măsură mai mare decât astăzi și va folosi cu prioritate energia termonucleară și procesele chimice și biologice. Va fi omul eliberat definitiv de orice opresiune socială, de toate contradicțiile naționale, rasiale și interstatale. Toate forțele societății erei viitoare vor fi îndreptate spre cucerirea naturii și perfecționarea continuă a condițiilor sociale ale vieții, astfel încât fiecare om să aibă condiții pentru dezvoltarea tuturor capacităților creatoare, fizice și spirituale.