Eden Abdula, Tătarii: perspective și opinii ale unui tânăr tătar, clasa XII, Colegiul Național „Mircea cel Bătrân”,
în
Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani &
Universitatea Ovidius Constanța, Tătarii
dobrogeni: istorie, tradiții și civilizație, ed. II, Ovidius University
Press, 2014
(48-49) (...) Hanatul Crimeii, abolit în 1783 de Ecaterina II – a încetat
să mai existe ca un popor centralizat din punct de vedere geografic. Cei mai mulți
tătari au plecat spre Turcia, unde există 5 milioane de
descendenți ai vechilor deportați, dintre care doar 2000 vorbesc fluent limba
tătară. (...)
Mai întâi de toate, turcii, eternii noștri susținători, aveau
protectoratul Hanatului Crimeii la desființarea acestuia. În momentul exodului,
Turcia s-a arătat deschisă valului de deportați, iar pentru asta merită
recunoștința mea istorică. Dar, cu timpul, s-a dovedit că în locul imaginii de
casă primitoare, Turcia a „digerat” încetul cu încetul tătarii veniți,
prin numeroasele asemănări de limbă și credință. Comparativ cu
tătarii de azi, turcii sunt de 16 ori mai numeroși, 80 de
milioane numai în Turcia, comparativ cu 5 milioane de tătari în
întreaga lume. Și totuși, de-ar fi să căutăm prin paginile istoriei, nu ar
trebui uitat că tătarii lui Timur Lenk au fost cei care l-au pus pe Bayazid
„Yildirim”, conducător al „întregului aliotman”, în cușcă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu