Ch 1.H. O. Vedic Aryans & Sourashtras since the earliest times

Ch 1.H. O. Vedic Aryans & Sourashtras since the earliest times

Introduction: The Historical Geography of Ancient India and Western India

2 (…) According to Strabo (BK. XI, Section XI.I; H&F.  Vol. II Pp 252-253) the conquests of the Bactrian Greeks was partly by Menander and partly by Euthydemos. They gained possession not only of Patalene but also the kin Saraostos (Surastra) and Sigerdir. Ptolemy refers to a country called SYRASTRENE which must be identical with Surastra (modern Surat on the Gulf of Cutch). Syrastrene which extended from the mouth of the Indus to the gulf of Cutch was one of the three divisions of India- Schythia in Ptolemy’s time. Syrastrene is also mentioned in the Perplus of the Erythraenean Sea as the sea-board of Aberia which is identified with the region east of the Indus above the insular portion formed by its bifurcation of. (…)

 

Lata - its geography and the commercial importance:

4 (…) Ptolemy (A.D. 150) uses the term „Larica” apparently from the Sanskrit Lataka. (…)

 

Location and extent/ area of Lata or Lar-desh

(…) Ptolemy (2^nd century A.D.) describes it as „Larika”. (…)

 

Larice and Lariaca

5 (…) As to the identification of Lar des or ‘Country of the Lar’, James Tod writes (pp 186-7) “By these extracts from Charita, we are enabled also at once to clear up two long disputed points regarding the countries of LARICE AND LARIACA, which Ptolemy makes contiguous to each other. According to him it appears to have been an important division of the Syrastrene or peninsula of the Suaras. (…)”

 

 

Persian and Greek invasion

19 (…) In 334. B.C., Alexander the Great conquered Asia Minor and the Achaemenid Empire reaching the North West frontiers of the Indian subcontinent. There, he defeated king Puru in the Battle of Hydaspes (near modern day Jhelum, Pakistan) and conquered much of the Punjab; however, Alexander’s troops refused to go beyond the Hydespes (Beas) river near modern day Jalandar, Punjab. Alexander left many Macedonian veterans in the conquest regions; he himself turned back and turned his army southwest.

The Greek-Persian invasions had many important repercussions on Indian civilization. (L52/WA.335)

20 (…) According to Bongard Levin, Chandragupta due to his alliance with Selucus, could receive opportunity of paying stern attention to the domestic affairs and his conquests in other parts of India. (…) Plutarch only remarks that with an army comprising six hundred thousand, Chandragupta overran and subdued the whole India

 

22 THE INDO-GREEKS:

            The Indo-Greek kingdom (or sometimes Graeco Indian kingdom) covered various parts of the north-west and northern Indian subcontinent during the last two centuries BCE and was ruled by more than 30 Hellenistic kings.

            During the two centuries of their rule, the Indo Greek kings joined the Greeks continued the Greek and Indian LANGUAGES and symbols… and blended ancient Greek, Hindu and Buddhist religious practices….

            The Indo-Greeks ultimately disappeared as a political entity around 10 A.D. following the invasion of the Indo- Scythians, although the pockets of Greek populations probably remained for several centuries longer under the subsequent rule of the Indo-Parthians and Kushans.

THE YAVANAS:

            The Yavanas were described as living beyond Gandhara. There was another country mentioned in the epic as Parama Yona, in the far west of Yavana. This could be the Ionia of Greece, somewhat related to Indo-Ionians or Yavanas. The name Yavana could be the sanskritized form of the name Ionia.

23 (…) THE KUSHANS:                                                                                                                                                                        The Kushan Empire (c 1^st -3^rd Centuries) of Bacteria expanded its territory to include the Punjab and much of the Ganges basin. The Kushan warriors were assimilate into Indian society as KSHTRIYAS. The Kushans conquered the central section of the main SILK ROUTES and, therefore, had control of the overland trade between India, Persia, China, and the Roman Empire.

27 (…) ECONOMIC LIFE: The economic prosperity of the Satavahana period was secured by profitable agriculture and industries and lucrative commerce. The maritime activities of the period are indicated by the ship-type coins of Pulamavi and Sriyajna Satakarni. Ptolemy and the author of the Periplus of the Erythrean Sea mention some of the ports and cities of the period. The important ports were Broach, Sopara and Kalyana; some of the well-known market towns of the interior were Paithan, Tagara, Junnar, Nasik, Vaijayanthi and Dhanyakataka. The empire had commercial contacts with the Roman Empire, as indicated by the discovery of a large number of Roman coins at several places on the coast.     

28 (…) The Periplus of the Erytherean Sea mentions both Tagara and Prathisthan as important trading centres in the south. (…)

Practici muzicale ale armatei și curții domnești reflectate în opera lui Dimitrie Cantemir (GHILAȘ 2013)

Victor Ghilaș, Practici muzicale ale armatei și curții domnești reflectate în opera lui Dimitrie Cantemir, „Studia Securitas”, Ed. Univ. „L. Blaga”, Sibiu, 2/2013, p. 189-198

 

Abstract

The purpose of this study is to investigate less researched problems in the musicological literature. Army and royal court music was a fundamental part of Dimitrie Cantermir’s works. As part of the Ottoman army, it has a rich history, becoming an important element ever since the period of apogee of the classic medieval Muslim civilization.

With the increase of the Ottoman political and economic influence in the second half of the XVIth century, Oriental music quickly begins to play an important role in the culture of the Romanian principalities. Judging by the information provided in Dimitrie Cantemir’s Descriptio Moldaviae, one can conclude that the urban environment (primarily the royal court and the noblemans’ salons) was the main place of expression of Muslim art. This expansion occurs mainly via “musica turcica” (as Cantemir calls it), meaning the military music called tabulhanea or mehterhanea. According to Cantemir’s observations, the military music could be heard at various events: army trainings, lords’ inaugurations, official events, large ceremonies, councils, receptions of ambassadors, etc. Cantemir’s works are therefore an important source of documentation indicating the importance of the military music in the social, political, and cultural lives in the Ottoman Empire and in the Romanian principalities.

 

Keywords

Dimitrie Cantemir, Army Music, Mehterhanea, Tabulhanea,

 

Institutional affiliation of the authors: Academy of Science of Moldova, Chișinău

 

Breviar tulcean (VLADIMIROV 1996)

 Olimpiu Vladimirov, Breviar tulcean, „Tomis”, Constanța, 1996, octombrie

(...)

*

Recent, în localitatea Murighiol (anticul Halmyris), s-a desfășurat cel de-al III lea Simpozion Internațional de Studii Istorice asupra Frontierei Romane la Dunărea de Jos (Armata și societatea la Dunărea de Jos în sec. IV-VI), în organizarea Institutului de Studii Operativ-Strategice și Istorice Militare, în colaborare cu Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea, Muzeele de Istorie Națională din București și Constanța.

Au fost prezenți 17 istorici, cercetători și specialiști în probleme de armată romană, frontiere, apărarea provinciilor și viața în spatele unităților militare din SUA, Marea Britanie, Germania, Israel, Polonia, Iugoslavia, Bulgaria, Ucraina și România

(...)

*

Muzeul de Arheologie din cadrul Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea, în colaborare cu Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca, prezintă publicului tulcean expoziția intitulată Micăsasa, marele centru ceramic roman din Dacia Apulensis (îndeletniciri, arte, credințe).

Expoziția cuprinde peste 300 de piese provenite de la construcții, obiecte de uz casnic, piese de vestimentație și podoabe, materiale și ustensile de olar, tipare de vase terra sigilata, tipare pentru alte piese ceramice, vase comune de factură romană, vase de factură dacică, ceramică cu decor ștampilat, incizat și aplicat, vase barbotinate, recipiente de iluminat din lut, teracote figurate și ceramică cu simboluri creștine.

A emigrat bezmetic... în Ungaria (TANCZOS 1991)

Tanczos Vilmos, A emigrat bezmetic... în Ungaria. Pe marginea unei călătorii colective, în Kantor Lajos & Salat Levente (eds.), „Cumpăna. Antologia revistei de cultură „Korunk”” 1/1990-1992, Cluj, 1994

 

Parcă până și refugiul ar fi o sărbătoare            

181 (...) Dar sărăcia balcanică greu poate fi camuflată, mizeria ivindu-se și ici, și colo; locurile mai greu accesibile sunt îngrozitor de murdare, sub scaune se rostogolesc sticle goale de bere, iar de sub husele destrămate, trag cu ochiul bucăți de burete.

Granițe culturale cu turle de biserică

182 (...) „Cultura este salvată de micile reflexe” – afirma Marai și eu nu pot să cred că șaptezeci de ani de Balcani ar fi putut șterge din genele noastre reflexele apartenenței la Apus.

Secuii eroico-ironici ai lui Tamasi

183 (...) În jurul celor din spatele autobuzului s-a aciuiat un grup numeros și, lângă Oradea, radioul șoferului putea deja să anunțe orice, optimismul era de nezdruncinat. – Na. Joszi, mâine iarăși luăm cu asalt Serbia! – comenta cineva știrea referitoare la luptele din Croația, dar în această invitație la băutură, nu atitudinea de „cine mi-s eu” am descoperit-o, ci autoironia. De altfel, aici s-a făcut referire la un proverb rar folosit, pe care îl cunoașteam întâmplător de la tata. În vara anului 1914, în vremea însuflețirii ce însoțea trenurile militare tezauriere, stând lângă o supă de cartofi, în care nici măcar brânză nu era, se găsea în fața următoarei dileme: - Strecoar-o! N-o strecura! Totuși, strecoar-o, să fie două feluri de mâncare caldă, să se sature Janos, că mâine luăm cu asalt Serbia!

Sloganul „Stai, stai numai, Serbie câinească!” nu le lipsea secuilor care trăiau cu supă de cartofi visând America, la fel cum nu le lipsește nici noilor bezmetici emigranți de la sfârșitul secolului.

Mitul decolorat al Ardealului

187 (...) Știu despre staționarea noastră din Piața Lehel, de pe Corsoul dunărean, din Strada Vaci, din pasajele subterane, știu despre comerțul cu forța de muncă a oamenilor din Piața Moscovei, despre infinitele noastre milogeli, despre problemele în legătură cu cazarea, despre abuzurile legate de pachetele cu ajutoare umanitare trimise în România, despre metodele calificate drept balcanice din viața comercială – dar, înainte de toate, știu despre portmoneele noastre goale, despre situațiile delicate-neplăcute-incomode create de noi înșine. (...)

188 Nuanțând imaginea românului descrisă de tânărul muncitor – un cunoscut de-al meu - am improvizat un întreg studiu despre spiritul popular românesc, despre insensibilitatea culturilor balcanice față de formele europene, despre existența mai directă a relațiilor interumane, despre alteritatea formelor de comportament – dar nu prea am reușit să-l conving. Ba, mai mult, în final, eu însumi a trebuit să recunosc că civilizația europeană, în formele sale mai rafinate, mai sensibile, mai raționale, este, de fapt, lipsită de orice apărare în fața răspândirii lipsei de pretenții tipic balcanică.

Balcanizarea periclitează deja văzând cu ochii unele locuri din Budapesta. În Gara Keleti am fost martorul ocular al unei scene, când, din spatele unui stand comercial, un vânzător zdravăn a pus mâna pe un ciomag – gest însoțit de înjurături alese – și a început să lovească un grup de patru-cinci zdrențăroși care, sosiți din nu se știe ce țară, s-au raportat, bineînțeles, cu co cumpătare nu tocmai europeană, la marfa expusă.

Despre țară, despre război, despre berea Dreher și despre alunele sărate

190 Într-o seară, când la televizor se difuzau știri despre luptele din zona sudică a Voivodinei, despre zecile de mii de refugiați, despre mulțimea victimelor, prietenul meu budapestan a făcut următoarea remarcă: - Vezi, în timp ce noi stăm aici comod în balansoar, bem bere, ronțăim alune și flecărim, al o distanță de o oră, două de noi se distrug sate ungurești. Pe cine interesează astăzi în Ungaria că localitatea Korog – despre al cărei dialect Penavin Olga a editat in dicționar în trei volume – s-a distrus, probabil, pentru totdeauna? – În timp ce răsfoiesc cu oarecare duioșie volumele apărute între 1968-78 la Novisad, știrile de la televizor mă înștiințează că a fost interzisă adunarea din 19 octombrie de la Lutița. (...)

În iunie am considerat drept exagerare gazetărească și fugă după senzațional titlurile din presă, de genul Croația mobilizează, pentru că nu mi-am putut imagina că în „bazarul” iugoslav se va ajunge într-adevăr la lupte înarmate. Astăzi, războiul civil a cauzat peste zece mii de morți, mai multe orașe istorice din Croația se află în ruine, iar noi ne-am obișnuit cu războiul care devastează în vecini. Nici măcar nu clipim din ochi la auzul veștii că în armata federală numărul soldaților maghiari din Voivodina este cu mult mai mare raportat al proporția de maghiari care trăiesc, de fapt, în această zonă, nici când aflăm că sârbii îi obligă pe frații noștri din Voivodina să lupte în punctele cele mai periculoase. (...) Eu nu m-aș mira nici dacă maghiarii din Voivodina, cântând imnurile naționaliste ale Marii Serbii și rostind lozincile „adevărurilor celei mai sfinte istorii”, ar mărșălui spre câmpurile de luptă, unde apoi s-ar întâlni față în față cu maghiarii din zona Mur, trimiși, la rândul lor, în bătălie tot în numele unei sfinte idei naționale slave.

Familiaritate în cultură

191 (..) Știrile neliniștitoare în legătură cu războiul din Voivodina, cu cazul Lutița, aici, evident, nu interesează pe nimeni, muzica pisicească fiind colorată de hohotul râsetelor.

 

Miercurea Ciuc, 2-12 noiembrie 1991

(„Korunk”, 4/1992)

Tanczos Vilmos (1959) – folclorist, Cluj

Orchestra neagră (LAURENT 1978)

 Frederic Laurent, Orchestra neagră, Stock, Paris, 1978, în Orchestra neagră, traducere R. Dumitrescu, „Lumea 85. Caiet de vacanță”, București, 1985

 

Misteriosul Domn P...

190 Duminică, 7 decembrie [1969] (cinci zile înaintea atentatului [Milano]), ziarul londonez „Observer” publicase un uimitor document a cărui autenticitate fusese confirmată de un înalt funcționar al serviciilor secrete britanice. Este vorba de un „raport asupra situației italiene”, redactat de un agent secret grec în Italia, pe care „guvernul coloneilor” de la Atena îl trimisese ambasadorului său de la Roma. Așa cum explică scrisoarea care însoțește raportul, „veți vedea că situația din Italia prezintă pentru noi un mare interes și dovedește că evenimentele evoluează într-un sens favorabil pentru revoluția națională. Excelența Sa, primul ministru, notează că eforturile dificile depuse de multă vreme în Italia de către guvernul național grec încep să dea roade”. Scrisoarea este datată 15 mai 1969, adică mai puțin de trei săptămâni înainte de atentatele împotriva gării centrale și a pavilionului Fiat din Târgul de la Milano.

191 Raportul este redactat pe baza informațiilor furnizate de un misterios domn P., un italian despre care aflăm că, după o vizită la Atena, „a fost extrem de fascinat - sunt propriile sale cuvinte - de personalitatea primului ministru grec (G. Papadopoulos, șeful regimului dictatorial grec). Raportul este lipsit de ambiguitate: însărcinat să sondeze armata și carabinierii asupra posibilității de succes a unei „revoluții naționale” (o lovitură de stat în stilul celei a coloneilor din Grecia). (...)
Conspiratorii au chiar și un plan: „(...) Este cert că metodele folosite de armata greacă au dus la rezultate satisfăcătoare. Ele au fost, prin urmare, acceptate ca bază de acțiune pentru Italia”. Totuși, apreciază raportul, ar putea apărea câteva problema, căci „armata italiană n-are tradiția armatei grecești în crearea de organizații secrete”.
Printre carabinieri, Domnul P. pare să fi suscitat mult interes: „Rolul jucat de poliția militară greacă în pregătirea revoluției i-a impresionat în mod deosebit”.

 

Strategia tensiunii
196 (...) Ziaristul britanic Leslie Finner și câțiva din confrații săi italieni cred că el [Pino Rauti] este agentul italian al coloneilor greci, prezentat sub numele de domnul P. în raportul secret grec publicat de „Observer”. Legăturile cu coloneii nu sunt secrete. În aprilie 1967, el este unul din primii „turiști” ai noului regim. Trimis special al ziarului „Il Tempo” e primit foarte oficial de generalul Patakos, șeful guvernului militar de la Atena, și îl întâlnește, într-un birou de pe strada Panepistemiou, pe colonelul Agamemnon, noul șef al KYP(7). Dar, potrivit unei teze susținute de majoritatea lucrărilor publicate în Italia pe tema comploturilor fasciste, strategia tensiunii avea să fie planificată, în mare parte, în cursul unei călătorii la Atena, organizate în aprilie 1968. Au participat 60 de studenți greci în Italia, aparținând de ESESI(8), și 51 de studenți italieni ce reprezentau crema organizațiilor fasciste din Peninsulă („Ordino Nuovo”, „Avangurdia Nazionale”, „Europa Civilta” etc). 
La Atena, fasciștii italieni sunt primiți oficial de autoritățile grecești și iau contact cu mișcarea neonazistă „4 august”, condusă de un prieten al lui Rauti, Kostas Plevris, agent KYP însărcinat cu afacerile italiene, autorul raportului secret grec asupra situației italiene. Un voiaj destul de straniu, căci aproape jumătate din italienii invitați de colonei se vor întoarce de la Atena convertiți subit la anarhism de stânga sau proclamând ostentativ idei comuniste.

Birourile R și D
205 (...) „În iulie 1964 - a afirmat el [deputat al „stângii independente”] - am riscat să cunoaștem o noapte identică cu aceea în care coloneii greci au strangulat democrația”.

 

7 = KYP - Kratike Yperesia Pleporion, serviciile secrete grecești, care controlau direct guvernul și supravegheau pe antifasciștii greci [comuniști] refugiați în Italia.

8 = ESESI - Etnikos Syndesmos Ellinon Spudaston Italias, „Liga studenților fasciști [?!] greci din Italia”, fondată în aprilie 1967, după lovitura de stat a coloneilor.

„Consiliul Național Român de la Blaj” (LASCU & ȘTIRBAN 1978)

Viorica Lascu & Marcel Știrban (ed.), Consiliul Național Român de la Blaj. Noiembrie 1918-Ianuarie 1919. Protocoale și acte, Dacia/Testimonia, Cluj-Napoca, 1978

 

Protocolul Agendelor Consiliului Național Român Blaj

(88-9) 25 = Raport nr. 1 - Colonel Silviu Herbay
Către Consiliul național la Arad
Viena, 14.XI.1918
(...)Ce se referă la trimiterea trupelor aici disponibile - cca 2000 de oameni armați - până acum nu s-a putut rezolva în mod favorabil, căci nordul Ungariei este deschis, iar prin Croația am fost, deocamadată, refuzați de guvernul provizoriu din Zagreb. Verosimil, vom trimite în zilele proxime o comisiune mixtă la Zagreb pentru scopul acesta. În caz de și încercarea aceasta va fi zădarnică, intenționăm de a trimite soldații  aceștia prin Croația - Slovenia cu direcția Arad, fără arme. Ofițeri disponibili - cam 100 - vroim în cazul acesta să-i espediem pe diferite linii ferate la Arad, la sediul Consiliului Național Român.
Dacă am obține permisiunea de a trimite prin Croația soldați înarmați, atunci intenționăm să pășim în legătură cu comanda supremă italiană, să ne pună Legiunea română din Italia, eventual și prizonieri înarmați, la dispoziție.
De la biroul central pentru transporturi, a aflat căpitanul Ilcuș că peste 2 zile va fi plecarea de pe frontul italian săvârșită, așadar intențiunea noastră de a strânge trupele române care vin de pe acest front nu se mai poate realiza. (...)

14. XI.1918
(100) (...) Sârbii sunt aproape de Lugoj, au cuprins Subotica, Baja etc (37).
37 = Conform Convenției de armistițiu de la Belgrad dintre Austro-Ungaria și Antanta.

25. XI.1918
(135) (...) Ne raportează că armata sârbească și-a ajuns „linia demarcațională” ocupând cetatea Aradului și au o simpatie deosebită pentru români.

 

Documente

IV.
Blaj, 19 noi. 1918
Cercular
Către veneratul cler al Arhidiocezei greco-catolice române de Alba Iulia și Făgăraș (...)
(198) (...)Popoarele și-au format sfaturi naționale care la Conferința de pace să spună dorințele națiunii lor. Astfel de sfaturi și-au format maghiarii și croații, nemții și slovacii din Ungaria. (...)
dr. Vasile Suciu
vicar capitular

VI.
Blaj, 24 noi. 1918
Veniți la Alba Iulia!
Frați Români!
(201) (...)Cehii și slovacii au declarat că vreau statul lor independent, slavii de sud, croații și sârbii cer alipirea la țara mamă care e Serbia, iar alte popoare pretind independența pe care le-o dictează interesele naționale. (...)
Blaj, la 24 noiembrie 1918
Consiliul național român

 

 

„Încă vă mai aștept” (LUNGU 2016)

 Mircea Lungu, ÎNCĂ VĂ MAI AŞTEPT (2), „Timpul”, 23.05.2016

(...) Conflictul dintre interesul public şi cel privat ar fi dus, potrivit lui Tucidide când povesteşte Războiul Peloponesiac, la înfrângerea cetăţii Atenei în expediţia din Sicilia împotriva Siracuzei. Demostene, din pricina căruia pierise o parte din armata sa în campania din Etolia, nu s-a mai întors în cetate de teama unei morţi publice de mânia atenienilor. În alţi termeni, frica de demos funcţiona. Dacă comiteai greşeli grave sau fapte ce puteau fi dovedite ca fiind greşeli de către demos, mai ales în contextul conflictului sus amintit, teama pentru siguranţa ta devenea o certitudine. Ca persoană particulară sau publică. Adică, implicarea demos-ului în viaţa politică a cetăţii era deplină. Dispreţul faţă de zeii care ar fi putut să facă dreptate exista şi atunci.(...)

Mircea Lungu, ÎNCĂ VĂ MAI AŞTEPT (4), „Timpul”, 31.05.2016

,,Pe cei ce mint, sperând că scapă, Îi vezi curând intrând la apă“     (Fedru, Fabule)

(...) Dacă despre vin se spune că ar consola şi descuraja bătrâneţea, adică ar alunga-o, cum afirmă Theophrastos în cartea Despre beţie, despre pâine se spune că celui slab îi dă tărie, iar pe cel fricos îl face curajos. Chiar Xenophon aminteşte de ospeţele tracilor şi în cartea a VI-a îl descrie pe cel de la Seuthes astfel: ,,Luând pâinea din faţa lui, o frângea în părţi mici şi o împărţea celor la care voia el, făcea la fel cu carnea, iar pentru el îşi oprea numai pentru a gusta“. (...)