Octavian Goga, Mustul care fierbe, pref. și notă bibl. T. Vârgolici, Scripta, București, 1992 (orig. 1927), 336 p.
Cultul
tinereții,
„Țara noastră”, 14 septembrie 1924
(35) În cele două Principate, cari tânjeau subt domnia turcească, se ducea o viață
minusculă fără orizont, cu o clasă
diriguitoare atinsă de toate stigmatele
importului fanariot.
Ideea
națională. Conferință ținută în fața studenților din Cluj,
„Țara noastră”, 16 dec. 1923
(45) Astă vară au fost serbările aniversării morții
mitropolitului Șaguna. (...) Mi-a apărut sub amvon figura absentă și profană a
unui așa-zis ziarist, originar din Polonia mi se pare, expulzat odinioară din
regat și prăvălit recent în țară. (...) Din condeiul lui trebuia să se
desprindă praznicul nostru, tot misterul
troparelor bizantine care ne legănau atunci, toate tresăturile intime ale moștenirilor noastre atavice.
(45) Cîteva luni în urmă, la Lausanne, a fost o
conferință interaliată, la care a participat și România. (...) – cine credeți
că a fost cancelarul autorizat al opiniei publice: d. Iacob Rosenthal...(...)
Vă amintiți, întrepidul luptător întorcîndu-se în țară a publicat în gazetele
sale un lung interview cu doctorul
Rakowsky [Racovski], delegatul
Sovietelor, cu care, spunea dînsul, a avut lungi întrevederi. Stăruiți
asupra acestor interesante conversații pe malul lacului Geneva: Rakowsky [Racovski], revoluționarul, invectivîndu-și țara, și d. Rosentahl,
democratul, apărînd din răsputeri teza românească.
Monumentul lui Mihai Eminescu, Cuvântare rostită la Sân Nicolaul
Mare, 18 octombrie 1925
(53) Veacurile i-au strigat de
departe, dincolo de scripturile batrine, i s'a mărturisit misterul traco-romanic al începutului, i-a strălucit epopeia dela o
mile patru sute,1-au durut toate chinurile facerii de astăzi.
Vânt
de primăvară, „Țara noastră”, Cluj, 18 feburarie 1923
(56) [Rosenthal –
Honigmann] I-a mişcat vreodată
flacăra care arde în ochii negri ai băieţandrului rupt de la plug şi azvîrlit
în ger
și foame, ca să descifreze paginile subtile din codul lui
Iustinian?
Un
caz de conștiință,
„Țara noastră”, 28 septembrie 1924
(70) (...) prin
ce crize pustiitoare va fi trecut până în dimineaţa fatală, când, după o
rugăciune subt bolta bisericii
Mavrocordaţilor, [Ion Moța] a
ridicat arma asupra tovarăşului necredincios?
Mustul care fierbe, „Țara noastră”,
Cluj, 18 mar. 1923
(138) Împrejurul nostru a început să
roiască unda de pe stradă, lumea Chişinăului pestriţă cu amestecul de neamuri
și de limbi, de la evreii din Polonia pînă la bulgarii de la Ismail,
toată zgura azvîrlită de vitregia vremii pe pămîntul lui Ştefan cel Mare.
Vorbele mari, „Țara noastră”, Cluj, 25
martie 1923
(158-9) Ca să înţelegeţi până unde a avansat penibila diminuţie de
cerebralitate şi să vă daţi seama că acest haşiş ordinar al vorbelor mari a
năpădit chiar şi firele mai distinse, supuse în
trecut la oarecare discuție de gândire, cântăriţi, vă rog, această frază
smulsă la întâmplare din cuvântarea unui merituos profesor universitar din
Cluj, istoric apreciat de noi toţi: „Nici ţarul Rusiei, nici sultanul Turciei n-au încătuşat mai
mult libertatea poporului decât acest guvern."... Lăsând la o parte
stupidele călcări de lege ale cârmuirii actuale, nu vi se pare că ne apropiem
în mod primejdios de retorica delicioasă a eroilor lui Caragiale cu astfel de
invocări ale ... sultanului Turciei?
După renunţarea
principelui Carol, „Țara noastră”, Cluj, 10 ian. 1926
(185) Suntem puşi
în faţa
unei întâmplări dincolo de limitele raţiunii, ale cărei peripeţii
parc-ar fi îndrumate de forţe oarbe ca în tragediile
antice. (…) Cine-ar putea veni aici cu stavila judecăţii cumpănitoare, cine-ar putea dumica
în argumente logice o pagină din Sofocle?
Gheorghe
Coșbuc. Discurs de recepție în ședința Academiei Române, la
30 mai 1920, „Țara noastră”, Cluj, 3 iun. 1923
(190) Într-o vreme când cele două principate dunărene, cu tot
cortegiul de mizerii ale vasalităţii
turceşti, aveau totuşi o pătură conducătoare de stat şi un impuls de
civilizație proprie, (…).
(190) Literatura a fost totdeauna
o energie precursoare, în cîmpul ei s-au adunat mai întîi şi au cerut
cuvînt puterile latente ale unui popor, indicînd prin proporţiile lor raza de întindere a
măririlor viitoare. În acest chip Iliada lui Homer a luminat înaintea Atenei
lui Pericle, (…).
(194)
În cenuşa ei tremurau basme de veacuri spuse de
oameni ai câmpului, instincte străvechi păstrate în savoarea lor originală
într-o căldare de munţi, panteismul estetic al primitivilor cald și colorat, o
tainică moştenire întîrziată din lumea lui Homer,
într-un ascuns ungher traco-romanic.
(195)
Coşbuc
s-a gândit, ne-o spune el, la un mare epos naţional în care să se încadreze mitologia
românească şi care să reoglindească ca o Iliadă sau Aeneidă însăşi copilăria neamului,
perioada de legendă şi mister, când în intimitate cu natura se plămădea sufletul nostru.
(195) (…) balada nunţii ţărăneşti: Nunta Zamfirei. Ca în Teogonia lui Hesiod, unde se fixează ierarhia
zeilor Eladei, în poezia lui Coşbuc, cea mai strălucitoare creaţiunea epică
a noastră, se redă cu o vigoare
elementară şi cu o diabolică alchimie a versului, cea mai
veritabilă incantaţie a mitului românesc.
(198) Dacă poate fi vorba de vreo influenţă străină, atunci clasicismul greco-roman şi neoclasicismul german i-au
împrumutat din mijloacele lor ca să-şi realizeze cu mai multă înlesnire opera intuiţiei lui sigure şi
pricepute...
(201) A tradus Aeneida, l-a atras fluviul larg al lui Homer, cu splendorile lui întinse.
Un
precursor al unității: Iosif Vulcan, „Țara noastră”, Cluj, 17 ian. 1926
(214) Bătrînul publicist [I. Vulcan] este un fel de Nestor al Thaliei în Ardeal.
(215) Poate ca un razim sufletesc
împotriva asupririi streine, ca o compensație pentru suferințele prezentului
vitreg, cărturărimea noastră simţea încă trebuinţa zeilor traco-romanici.
Avram Iancu, „Țara noastră”, Cluj, 31 aug. 1924
(224) Ce vifor pustiitor trebuie să fi bântuit în aceste
clipe în sufletul Prometeului
înlănţuit!
(226) Clipa ne covîrşeşte cu înţelesul ei adînc, un fior de
veacuri tremură în frunzele gorunului
lui Horia și din troparele
bizantine flutură eternitatea peste
capetele noastre.
Părintele Lucaci, „Țara noastră”, Cluj, 10 dec. 1922
(231) Sunt oameni predestinaţi să concentreze în sufletele
lor aspirațiile pubice, oameni-drapel care se ivesc pe toate câmpurile de
luptă, aducând parcă de sus mistica flacără a credinţei... Sunt Tyrteii
Eladei, proorocii cum le zice Vechiul Testament, eroii cum îi numeşte
Carlyle.
Problema
maghiară, „Țara noastră”, Cluj, 28 ianuarie 1923
(242) Ei sunt totdeauna gata să se bată pe trei fronturi, ci ţin adunări la
care se strigă şi se plînge, se împart hărţi ale Ungariei ciuntite, se spun
poveşti fantastice despre crimele sârbeşti şi despre spânzurătorile din
Ardeal, se fac solemne jurăminte și se trimit pompoase telegrame lui Kemal paşa
la Angora, sau lungi corespondenţe
la „Manchester Guardian".
Concepții minoritare, „Țara noastră”, Cluj, 25 feb. 1923
(248) Utopia însă se lărgeşte şi brodind pe fondul romantic,
visătorul de la Cluj [publicistul Paal Arpad] confundă statul român de-a
dreptul cu republica lui Platon.
Patrioții de la
Budapesta, „Țara
noastră”, Cluj, 24 aug. 1924
(255) Pagini numeroase din cărţile lui [Ady Endre] nu sunt
decât o filipică înverşunată care
smulge „buruienile ogorului unguresc".
(257) (…), ei
au popularizat legile de deznaţionalizare ale lui Apponvi şi utopiile lui
Tisza, ei au cerut răstignirea Serbiei şi
în călimara lor s-a clocit dezastrul.
Avem Patriarh, „Țara noastră”, Cluj, 8 noi. 1925
(281) Cu o
strălucire vrednică de însemnătatea evenimentului s-a învestit, în persoana părintelui Miron Cristea, cel dintîi Patriarh al
României. Clerul şi poporul deopotrivă au înţeles semnificația praznicului, plecîndu-sc cu cuviinţă în faţa
convoiului
(282) Ar fi fost, poate, nimerit ca în linii mari, să se
satisfacă nevoile unităţii, să se netezească asperităţile, şi numai ea o
încoronare să vie la urmă mitra Patriarhului, punctul arhimedic al unui perfect angrenaj.
Încoronarea de la Alba Iulia, „Țara noastră”, Cluj, 15 octombrie
1922
(284) Un izbitor adevăr rezumativ
însă se ridică îndărătnic de după apăsarea
tuturor veacurilor şi luminează însuşi misterul de existență al acestui popor traco-romanic.
Mobilizare morală, „Țara noastră”,
Cluj, 10 aug. 1924
(286)
În Bulgaria agitaţia pare a fi în ajunul
unei încăierări generale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu