Belchiz Mauchi, Tătarii dobrogeni: istorie, tradiții și civilizație, clasa XI, Liceul Pedagogic „Constantin Brătescu”,
în
Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani &
Universitatea Ovidius Constanța, Tătarii
dobrogeni: istorie, tradiții și civilizație, ed. II, Ovidius University
Press, 2014
(94) Un element semnificativ al formării limbii și tradiției spirituale
a tătarilor este cel etnic turc. Limba tătară ajunsese la o
maturitate lexicală și gramaticală și a fost ușor asimilată de mongoli, astfel
încât limba turcă a devenit limba curentă de comunicare, mai întâi oficială
și apoi populară, în Hoarda de Aur. Odată cu procesul de turcizare, religia
islamică a devenit oficială în Hoarda de Aur.
(95) Azi, cei mai mulți t. se aflăîn Rep. Tatarstan și Turcia.
Tătarii în Dobrogea
Tătarii au ajuns în Dobrogea în a doua parte a secolului
XIII odată cu Hoarda de Aur.
Instalați în Dobrogea, au descoperit nu numai resurse, dar și o
amplasare perfectă pentru comerțul intercontinental. Autoritatea Hoardei
de Aur scade după 1316, când izbucnește un război civil pentru două decenii și
care are ca efect ruinarea Hoardei de Aur și pierderea pozițiilor în Dobrogea.
(...)
După declanșarea Războiului Crimeii, populației turco-tătare dobrogene s-a mai adăugat un nou val de tătari din
Crimeea, care s-a stabilit în mijlocul Dobrogei și au întemeiat orașul
Medgidia. Astfel, locurile părăsite din Dobrogea au început să
devină populate de tătarii din Crimeea. Preocupările principale era creșterea
bovinelor și mai puțin agricultura.
Folclor
(96) Muzica instrumentală veche manifestată prin zurna și daul
este înlocuită de influențe turcice în care partea vocală este
estompată de execuția instrumentală. (...)
Limba tătară este o limbă cu caracteristici turcice. Limbile
turcice sunt numeroase și răspândite pe un teritoriu foarte vast în Europa
și Asia. Ele sunt clasificate de Nicholas Poppe în cinci grupe: iacuta,
tuva-hacas (NE), chipceac (NV), ceagatai (SE) și oguz (SV).
Tătara dobrogeană face parte din grupul chipceac, dar are și asemănări
cu grupul oguz.
(...)
Obiceiurile la nașterea copilului sunt multe și variate. Timp de
40 de zile mama nu trebuie să se spele. La sfârșitul intervalului, aceasta face
o spălare rituală musulmană completă. În această perioadă, mama și
copilul nu trebuie lăsați singuri și dacă totuși trebuie, trebuie să aibă un obiectul
protector cum ar fi Coranul.
(97) Obiceiurile de înmormântare erau strict legate de religie. Decedatul
trebuia înmormântat cât mai repede posibil pentru ca sufletul lui să ajungă cât
mai repede pe lumea cealaltă. (...) Un hoge era chemat pentru a citi
rugăciuni. (...) Invitații nu trebuiau să jelească, ci să se bucure pentru că
acesta a ajuns la Allah.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu