Interviu cu Zoe Dumitrescu-Bușulenga (ARION 1982)

 George Arion, Interviuri, Albatros, București, 1982

 

Interviu cu Zoe Dumitrescu-Bușulenga

Z. D.-B. – (...) Pentru mine umanismul are acea veche determinantă, aceea grecească, începutul culturii europene însemnând armonizarea omului cu universul, armonizarea omului cu lumea, cu legile omului și cosmosului, prin nemuritoarea instituție paideia, ce definește un tip de educație, (...), un tip de structură a ființei omenești care durează cât existența. (…) Pentru mine Paideia, ca tip de formare intelectuală și morală, este un superb zbor, dar bine controlat, spre țeluri posibile.

Z. D.-B. – (…) Ne amintim cum popoarele de atunci pomeneau cu uimire despre locuitorii din nordul Dunării, despre puterea înțelepților lor. Și ar fi poate suficient să ne amintim rândurile lui Herodot. Am mai vorbit, cu mulți ani în urmă, când termenul de omenie să devină atât de recurent, despre interesanta și semnificativa potrivire dintre umanitas latină și omenia românească. (…) De altfel, nu întâmplător s-a produs în dăinuirea culturii românești sinteză rodnică a Răsăritului cu Apusul, a Nordului cu Sudul.

G. A .- Cum ați concentra în câteva fraze sfaturile pa care le dați de la catedră tinerilor cărturari pe care îi formați?

Z. D.-B. - Le înfățișez rețeaua mea umanistică în care încerc o sinteză între filozofia umanismului din Grecia antică, între filozofia umanismului a Renașterii și acea filozofie care a dat lumii un Eminescu sau un Brâncuși. 

 

Voința comună în cultura politică românească (KERESKENYI 1991)

Kereskenyi Sandor, Voința comună în cultura politică românească, în Kantor Lajos & Salat Levente (eds.), „Cumpăna. Antologia revistei de cultură „Korunk”” 1/1990-1992, Cluj, 1994

 

203 (...) Gânditorul – Apollo-ul sihastru de la Păltiniș – care a cercetat emulația tainică a individualului desprins din generalitate – își poate justifica eventual fapta susținând că numai alianța organică a părților care-și trăiesc conștient individualitatea poate avea pretenția să devină întreg. Ideea herderiană a organicității poate deveni odă chiar și pe buze de Dionysos, ca ale lui Ady.

205 (...) În formarea imaginii identității naționale și-au găsit deopotrivă locul atât francofonia tradițională și poziția antigermană a poporului român, accentuarea în egală măsură a integrării europene și a solidarității balcanice, cât și analiza însuflețită a specificului național. (...)

[N. Iorga] Prima încercare de acest fel a apărut în Les latins d`Orient, a doua în Byzance apres Byzance.

206 (...) Primul [Athanase Joja], pe baza concepției naționale urmărită de la Maiorescu la Blaga, include etnia română sub egida bona mens, accentuând prezența originii traco-geto-romano-slavo-bizantine a simțului măsurii și realității (raționalism și vitalitate), care a colorat intens melancolia specială a perceperii naturii și lumii a strămoșilor geto-daci.

207 (...) Problemele de identitate ale societății românești sunt cunoscute pentru observatorii externi (Michael Meyer: Turkish or Taivanese? Romanian search for en economic role model, „Newseek”, 1990, november 19). (...) Desigur, s-a pus în discuție și posibilitatea încetățenirii modelului spaniol și s-au găsit spirite pesimiste care să amintească și exemplul Turciei. (...)

Constantin Noica, gânditorul român cu cea mai mare influență în epocă, în scrierea sa considerată un fel de testament (Înțelesul nepolitic al Politicii lui Platon, 1985), a apreciat că politica, ca mod de existență ontologic, e destul de limitată – limita autentică putându-i-o conferi ideologia dreptății.

208 (...) Sihastrul de la Păltiniș a declarat astfel război nu numai Werner Jaeger, autorul operei The ideals of Greek culture, ci tuturor creatorilor oricăror paideia politice. După Noica, spiritul dreptății este spiritul colectivității, dar acesta nu poate fi niciodată doar al unei colectivități. Platon nu ar fi permis niciodată nimănui și nici sieși să vorbească despre idei parțiale. Așa că – își încheie meditația istoricul român – dreptatea ca legislație este miezul ideatic al Statului, iar politica – în al cărei centru ideal  putem ajunge urmărind firul Ariadnei – se judecă pe sine.

                                              

(„Korunk”, 2/1991)

Kereskenyi Sandor (1950) – eseist, redactor „Korunk”, Cluj