Aurel Nicolăescu, Copilărie în haine funebre, Metafora, Constanța, 2007, 161 p.
Refugierea
8 (...) [Ghiulercoi/ Cadrilater] Și toți aceștia se
împăcau și înțelegeau foarte bine cu unii cetățeni de alte nații, bulgari
și turci din localitate. (...)
Cantonament
15 (...) Peste iarnă au început să mai ia și alți
oameni, pentru că, ziceau ei: - Nu sunt ale noastre și sunt ale oamenilor care
au plecat din Beidaud în Turcia sau Bulgaria. (...)
Colectivizarea agriculturii
123 (...) [Satul
Vesel/Constanța] Dar, cel mai mult, a făcut impresie calul unui turc
care a venit să participe și el la concurs. (...)
(...) În schimb, din instinct și din teamă, ca să nu
pățesc și eu ca turcul și să cad de pe cal, neavând șa, cum de obicei se
poartă la marile concursuri, (...).
125 (...) Era jumătate bulgar, jumătate român,
din Cadrilater, ca și tata. (...) Apoi, când s-a făcut refugierea din Cadrilater,
nea Donciu a venit și el la noi în Satul Vesel, considerându-se mai mult
român din partea mamei. (...)
(...) Pentru că nea Donciu Cârjan mai avea un
frate. Nea Costică Cârjan, care, încă de pe la vârsta de doisprezece ani
s-a certat cu tatăl său bulgarul și a fugit de acasă în pădure, unde
și-a făcut ucenicia pe lângă o ceată de haiduci, care, la vremea aceea, au fost
foarte lăudați de comuniști pentru că luau de la cei bogați și dădeau la cei săraci. (...)
(...) Când s-a făcut refugierea a rămas, de
asemenea, neutru, pendulând însă, ca un bun specialist în subterfugiu, când
într-o parte, când într-alta, peste granița dintre cele două țări. Ca să
țină legătura, într-o parte cu locurile natale, unde și-a făcut
copilăria și ucenicia de haiduc, și într-altă parte cu fratele său nea
Donciu. De fiecare dată însă el nu trecea granița cu mâna goală.
126 (..) O vreme l-au tot hăituit și cei din Bulgaria
și cei din România, până când l-au prins și l-au ținut închis două-trei
zile, la miliția raională, cum era administrația la vremea aceea. (...)
127 (...) Apoi, un timp, nu a mai auzit nimeni de el,
toată lumea crezând că a trecut iar în Bulgaria. (...)
128 (...) Era un vecin cu casa lui tata, de
care ne despărțea doar șoseaua care trecea prin fața caselor noastre, pe nume Milcu.
Tot cam bulgar și el. Dar așezat demult în zonă. (...)
131 (...) Dar nu acasă, ci, cu domiciliu forțat,
pentru nu știu cât timp, în insula mare a Brăilei, unde la vremea aceea era o muncă
ca de Sisif (cel care își căra mereu bolovanul în spate urcând pe munte).
(...)
(...) Stă pe la Medgidia, ori pe la Constanța, la
niște prieteni turci, care de Bairam își încearcă norocul și, în
timpul jocului, nea Costică Haiducul mai și trișează de usucă pământul. (...)
133 (...) Apoi, sârba și alte dansuri perechi.
Tangouri și geamparale. (...)
139 Dar nu spre apus, la Roma. Cum a fost cel
[drumul] cu două mii de ani în urmă. (...)