Antonio Pigafetta, Cu Magellan în jurul lumii, ed. II, Editura Științifică, București, 1962, 257 p.
Introducere – Paul Georgescu
3 Ideea, împrejurările și oamenii, ruta, suferințele
și faima, tot ceea ce alcătuieşte şi caracterizează călătoria lui Magellan şi a
continuatorului său El Cano în jurul lumii, totul contribuie şi se îmbină parcă
pentru a face din acest prim periplu al globului pămîntesc o pagină uluitoare
în cronica descoperirilor geografice şi un spectacol puţin obişnuit chiar în
acea epocă —Renaşterea —„care avea nevoie de titani şi care a creat titani"[1].
1 = F. Engels, Dialectica naturii, Editura Politică,
Bucureşti, 1959, p. 5.
7 (...); arta, laicizată, redescoperă şi-şi însuşeşte
cultul antichităţii pentru frumuseţea trupului, pentru podoabă şi pentru
plăcerile vieţii pământeşti. (...)
8 (...) Vechile drumuri pe uscat, prin Mongolia, Siria
sau Egipt—lungi, anevoioase, pline de primejdii şi de intermediari — erau acum
părăsite sau întrerupte de turcii care cuceriseră Bizanţul, Asia
anterioară, Egiptul.
9 (...); clerul se arăta nerăbdător de episcopate noi
şi de convertirea volens-nolens a indigenilor; (...).
25 (...) Fostului rebel [El Cano] i se acordă o pensie
de 500 de ducaţi, rang de nobleţe, iar pe blazonul său se poate vedea globul
pământesc încoronat de deviza Primus circumdedisti me.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu