Calvarul meu în România (SCHIEBOLDT 1952)

Kurt Schieboldt, Calvarul meu în România, trad. D. Hogea (germ. 1952), Tinerama, 1992,

 

V.Și am revenit cu toții jivine

(77) Așa cum legea străveche și nescrisă a naturii ne cere tuturor să luptăm pentru viață cu calm și cu îndârjire, tot așa, aceeași lege ne obligă atunci când simțim că pecetea morții ne-a însemnat, să căutăm, ca în antichitate, să ne arătăm resemnați și împăcați cu soarta.

 

VIII.Amintiri și iar amintiri. Campania din Sud

(92) Așteptam în zona Turnu Măgurele – Corabia ca eșalonul nostru să fie „săltat” peste Dunăre, la Nicopole, în Bulgaria. Aflu că această localitate, fost raia turcească, era baza de expediție a multor incursiuni de pedepsire și jaf în Țările Române. (…)

În camera mea am un divan vechi de modă turcească, atât de lat încât îmi închipui că nici cel mai corpolent pașă nu a reușit să-l umple. (…): o atmosferă orientală, vestigiu al unei culturi și dominații de secole mă înconjoară…

(92-3) Se pare că și în preocupările sexului slab, în multe familii de aici – influența otomană a lăsat urme adânci: timpul am văzut că și-l petrec în discuții nesfârșite și cu nimicuri femeiești, într-o lâncezeală întretăiată de trăncăneli.

(104) În Roma antică, sclavii erau aceia cărora le era dat să aducă veștile rele. Prima reacție a stăpânului era uneori îngrozitoare, (…).

 

 

XI.Vindecații fac o călătorie pe ruta Sighișoara-Cisnădie-Titu

(127) Bisericile și fostele mănăstiri, cu zidurile groase, ofereau oamenilor [sași] adăpost în vremuri de restriște, când năvăleau mongoli, turci sau alții îi fugăreau.

(1290 Orașul [Sibiu], bine fortificat, a rezistat asediului turcesc din 1442 (…).

 

XII.Supraviețuitorule, unde ți-e sufletul?

(151) Căci ce a fost Roma în flăcări a lui Neron față de orașe cu comori de artă transformate în cenușă?